507 matches
-
de la casă, ia banii, îi dă restul, îi întinde punga. Și când el întinde mâna să o ia, nu se mai poate abține, izbucnește în hohote de plâns. Plânge și plânge cu sughițuri și suspine. Iulia și Alexandru au rămas înmărmuriți. Iulia îndrăznește: Ce s-a întâmplat? Femeia nu poate vorbi. Ridică doar din umeri și le face semn să plece, s-o lase. Chiar nu vă putem ajuta? întreabă și Alexandru. Dar e numai o formulă. Știe și el, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
poarta?” Și-a frecat ochii ca să și-i limpezească, fiindcă nu-i venea să creadă ce vede... „A venit Toader al meu? Doamne! Te-ai îndurat de lacrimile mele și l-ai adus acasă?” Când a deschis poarta, a rămas înmărmurită: Toader al ei - se vedea bine - era beteag, sprijinit într-un răzlog și plin de glod din cap până-n picioare... N-a putut să scoată măcar o vorbă... Bine te-am găsit, Marandă! Bi... bine ai venit... Toa... Toadere! - a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
că mi-a fost dat să vă Întîlnesc tocmai acum. pe domnul Pavel am să-l caut zilele astea... - Despre ce e vorba? Întrebai nu prea curios. - Peste cel mult trei săptămîni ne despărțim. Plec În Israel. - SÎnteți fericit, spusei Înmărmurit. - E un fel de a vorbi, domnule judecător, dar nu e ușor să te rupi de locul unde te-ai născut și-ai trăit o viață. Vedeți dumneavoastră, la vîrsta mea... El vorbea În timp ce eu mă vedeam alături de el, traversînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mine; părea să-mi urmărească plecarea deși privea În gol. 7. Era În dimineața unei zile de luni, cînd doamna Pavel primi - În timp ce mă aflam la tribunal - fantastica veste din partea Margăi Popescu, că nu se mai Întoarce În țară. Rămase Înmărmurită. La prînz, cînd venii acasă, abia putu vorbi. Îmi citi scrisoarea adresată ei, după care mi-o Întinse pe cea rînduită pentru mine, amîndouă În același plic, a mea Închisă cu colțare de lipit. Iubite domnule judecător, știu că vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
așteaptă. — Nimeni nu te-a ales împărat, zise Hector sec. Obrajii lui Vitellius se dezumflară deodată. — Nu m-au ales... Cum așa? Își scoase din gură bucata de carne pe care o mesteca și o lăsă să cadă pe tavă, înmărmurit. — Aseară, medicul ne-a spus despre uciderea lui Galba, răspunse Hector. A aflat vestea în Pannonia, când un mesager le-a povestit legatului legiunii și tribunilor ce s-a întâmplat. Hangiul sorbea fiecare cuvânt. Hector povesti că, la calendele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să-l învețe și asta. Se aplecă deasupra apei, să-și clătească fața. Se gândi recunoscător la cuvintele de iubire pe care Velunda i le șoptise de atâtea ori. În clipa aceea, îi văzu chipul oglindit în apa fântânii. Zâmbea. Înmărmurit, Valerius nu îndrăzni să se miște. Trupul îi fu străbătut de un fior. Velunda era acolo, lângă el. „Rămâi“, se gândi, continuând să privească chipul reflectat în apă. „Rămâi.“ Panglica albă cu care își legase părul căzuse, iar ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
era în delir. Fără să ia în seamă sângele care îi curgea pe picior, Salix îl atacă violent pe Skorpius, care, după lovitura reușită, nu se aștepta ca lupta să continue și nu-și luase poziția de apărare. Uriașul rămase înmărmurit. Întinse tridentul, încercând să oprească scutul lui Salix, dar acesta făcu un salt spre dreapta și ajunse în lateral, înfigându-i pumnalul în coapsa dreaptă și răsucindu-l în carne. Apoi se retrase rapid, privind sângele ce țâșnea din rană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
scot două cuburi, le înec în marea gălbuie și tot așa. Un cerc vicios... Iată o activitate extrem de plăcută pentru un criminal care va fi fotografiat bust, față și profil, apoi va lua contact cu oprobriul public și va asculta înmărmurit sentința. Care nu poate fi decât una singură, fie vorba între noi. Apoi va tresări atunci când judecătorul nervos va lovi cu ciocănelul în bucata de lemn și va realize că un drum s-a sfârșit și că urmează un altul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mereu fâșii de fum cu mii de scântei sclipitoare. În aerul asudat din vagon, printre luminile tavanului și umbrele mișcătoare, rămăsese ca un ecou speriat glasul bătrînului: ― Ia taci, măi Petrică, ia mai taci! Capitolul VI VESTITORII 1 Platamonu rămase înmărmurit când văzu pe Chirilă Păun, logofătul și omul lui de credință, atât de amărât. ― Da ce-i, Chirilă, ce, pacoste a dat peste tine? Chirilă Păun îl săgetă cu o privire urâtă, răspunzînd: ― Apoi lasă, cucoane, că dumneata știi mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prea speriată ca să gândească. Știu că nu are încredere în Su Shun, dar s-ar putea să nu fie în stare să reziste viziunii pe care el i-o expune despre viitorul ei. Gărzile mă târăsc pe coridor. Toată lumea pare înmărmurită. Dacă există întrebări, nimeni nu le pune. Sunt pierdută și știu că voi dispărea înainte ca oamenii să-i poată veni în fire. Mă lupt ca să mă eliberez de gărzi. Mai întâi îmi obosesc brațele, apoi picioarele. În timp ce trupul îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Lien-ying. — Sclavul e sigur beat, zice ea. Nu se trezește. — Ceva nu e în regulă, Nuharoo. Îl plesnesc pe Li peste față și în cele din urmă se trezește. Însă când încearcă să se ridice, picioarele i se împleticesc. Rămânem înmărmuriți. — Pregătește-te de fugă, zic eu. — Unde putem să mergem? se agită Nuharoo. Nu cunoaștem zona deloc. Chiar dacă am reuși să ieșim din templu, am putea să ne rătăcim cu ușurință pe munte. Dacă n-am fi prinși, am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe membrii săi dormind. Televizorul se oprește și ecranul nu mai prezintă imagine. Mezina familiei, Carol Anne, se trezește, coboară la parter și se oprește în fața aparatului, vorbind ciudatelor scîntei produse de electricitatea statică. Întreaga familie coboară și o privește înmărmurită. Pe tot parcursul filmului, ecranul televizorului fără imagine va semnala întîmplări bizare și amenințătoare. După episodul inițial, Poltergeist prezintă cîteva scene comice despre viața în zona rezidențială suburbană. Un om îndesat cară pe o bicicletă o lădiță cu sticle de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
interlocutorul lui este dotat cu o formă de personalitate, mai precis de când ea emite ceva ce, teoretic, nu stă În firea unei simple mașini, adică să aibă o părere: „ELIZA: Te Înșeli. La această ultimă replică se holbează Robin Dempsey, Înmărmurit, de zece minute. La afișarea ei a simțit că i se face părul măciucă, deoarece e de o factură cu totul deosebită de tot ce a propus ELIZA până acum: nu e o cerere, nu e o Întrebare, nu e
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
pup. Să fiu al naibii dacă nu meriți să te pup. (îl pupă) Vecin 1: (către Mihai) Vezi? (către Val) Hai să te pup și eu. (îl pupă) Știți ceva, hai să ne pupăm cu toții! (îl sărută pe Mihai, care, înmărmurit, se duce spre Alex cu brațele larg deschise) Pînă ne-om înțelege, hai să ne pupăm. Alex: Încă n-am învățat să... pup. Vecin 1: (nu insistă) Ei, lasă că-nveți tu. (merge spre Maria) Maria: (strigînd la Mihai) Te
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nevoie de identificare. Cel mai corect ar fi să-l privim pe Houellebecq drept scriitorul francez al ultimilor 20 de ani. Ajuns dincolo de porticul sanctuarului cultic, rătăcit printre bucăți mari de piatră rămase din sculpturile pedimentale meșterite de Timotei, observator Înmărmurit al teatrului, din cea mai Îndepărtată gradenă, ferecat preț de cîteva minute În cercul templului doric peripteral al lui Esculap, mîngîindu-i cu degetele șerpuitoarele proeminențe, pironit asupra vestigiilor criselefantine ale statuii succesorului lui Apollo Maleatas, turistul zilelor noastre face inevitabil
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în timp ce Tartuffe, înflăcărat, trece la acțiune și e aproape gata să comită un viol, Orgon, sub masa lui, rămâne nemișcat. Nici o reacție, nici o intervenție: revelația l-a năucit. Sub efectul a ceea ce dispozitivul de supraveghere i-a dezvăluit, Orgon, buimăcit, înmărmurit, se arată incapabil să schițeze fie și cel mai mic gest. Doza de adevăr injectată se dovedește a fi o supradoză care îl paralizează. Lipsit de anticorpi, Orgon pare să-și fi pierdut orice capacitate de reacție, astfel încât remediul administrat
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
patru leghe de Blois, la o leghe depărtare de cursul Loirei, în fundul unei văi foarte adînci, între smîrcuri întunecate și un codru de stejari bătrîni, departe de orice drum, se înălța un castel regal sau mai curînd din basme. Călătorul înmărmurit și-ar putea închipui că vreun geniu al Orientului, ajutîndu-se de cine știe ce lampă fermecată l-a răpit, într-una din cele 1001 de nopți, din țara soarelui-răsare, învăluindu-l în neguri spre a putea ascunde în el dragostea unui Făt-Frumos
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
viitorul. "A venit la mine o femeie ca să-i spun despre un copil. Știam că a venit numai așa, din întâmplare și că nu are încredere. I-am spus câteva lucruri care i s-au întâmplat mai demult... A rămas înmărmurită..." (D., 49 ani, Neamț). Tot la simbol și importanța sa în ansamblul practicilor divinatorii se referă și Jean Bottero 274 atunci când analizează divinația în Mesopotamia. Aceasta este construită exact ca un "cod", așa cum este alcătuit codul lui Hamurabi, curprinzând o
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
îndreptăm privirile spre scenă. Eminescu făcu ochii mari, se însufleți și strigă deodată: — Suedeza! Apoi, după scaun, printr-o săritură, se sui pe masă, își puse un șervet în jurul capului și începu să strige: Bravo! Bravo! Toată sala a rămas înmărmurită.” Acest pariu cu Simțion există între manuscrisele lui Eminescu, dar este datat 25 iunie 1883 și se referă, deci, la ultimele zile de dinaintea căderii poetului din 28 iunie acel an: D. Teleor confundă. Este ușor de confundat, pentrui că fazele
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a comunicat un paradox care ruina rezultatele cercetărilor sale asupra fundamentelor aritmeticii. Iată câteva rânduri din răspunsul lui Frege la scrisoarea lui Russell: „Descoperirea de către dumneavoastră a contradicției m-a surprins extrem de mult și, trebuie să spun, m a lăsat înmărmurit deoarece a zguduit terenul pe care am crezut că pot construi aritmetica. [Ă] Este unul dintre lucrurile cele mai serioase deoarece prăbușirea axiomei V pare să submineze nu numai propriile mele fundamente ale aritmeticii, ci și singurele fundamente posibile ale
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că „nu este posibil să întâlnim o personalitate diferențiată în straturile inferioare ale debilității mintale” (K. Schneider). Încercând să stabilească o tipologie caracterologică a debililor mintali, K. Schneider izolează următoarele tipuri: pasivul indolent, desfrânatul leneș, încăpățânatul amorțit, recalcitrantul descreierat, eternul înmărmurit, vicleanul încăpățânat, perfidul viclean, inoportunul nevinovat, lăudărosul fanfaron, ofensatul cronic, insultătorul agresiv. Recunoaștem cu ușurință în tipurile de mai sus nota preocupărilor de „psiho-caracterologie morală” ale lui K. Schneider, pe care o găsim și în clasificarea pe care acesta o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
paradox care ruina rezultatele cercetărilor sale asupra fundamentelor aritmeticii. Iată câteva rânduri din răspunsul lui Frege la scrisoarea lui Russell: „Descoperirea de către dumneavoastră a contradicției m-a 324 GÂNDITORUL SINGURATIC surprins extrem de mult și, trebuie să spun, m-a lăsat înmărmurit deoarece a zguduit terenul pe care am crezut că pot construi aritmetica. [Ă] Este unul dintre lucrurile cele mai serioase deoarece prăbușirea axiomei V pare să submineze nu numai propriile mele fundamente ale aritmeticii, ci și singurele fundamente posibile ale
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
altul. Bunicul îi joacă. [...] O femeie uscățivă intră pe poartă cu două doniți de apă. Copiii tăcură din râs și bunicul din cântec. E muma lor și fata lui." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Bunicul) (h) " Cine sunteți voi? îi întrebă el înmărmurit. Noi suntem trandafiri, ziseră trandafirii." (Antoine de Saint-Exupéry, Micul prinț) Formulați enunțuri în care numele predicativ să fie exprimat prin: (a) substantiv în cazul genitiv; b) pronume nehotărât în cazul nominativ; (c) numeral ordinal în cazul acuzativ; ( d) verb la
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
strecură prin gaura broaștei. Dar cât de repede se strecură, împăratul tot văzu că are un picior mai lung cu zece coți ca celălalt." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Poveste) (b) " Când ajunse la curtea împărătească, le ieși împăratul înainte, și rămase înmărmurit când văzu în loc de zâna frumusețelor, cu fața ca soarele și cu părul de aur, pe o arapină neagră ca fundul căldărei. Și măcar că fiul său îl încredința că soarele îi arsese fețișoara și vântul îi bătuse perișorul, împăratului tot nu
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
s-au comportat în același fel. Papa, tulburat, le-a ordonat să tacă și le-a spus: «Acesta nu este un comportament demn de persoane consacrate». Apoi, rămânând așezat timp îndelungat, în liniște și meditație, i-a lăsat pe toți înmărmuriți. Între timp, cardinalul Rinaldo, protectorul Ordinului, i-a sugerat în mod deschis fratelui Elia să-și dea demisia în mâinile papei. Dar acesta a răspuns în mod public că refuza propunerea. Atunci papa, lăudând mai întâi calitățile sale personale și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]