2,895 matches
-
cumva, chiar cu probleme de sănătate. Lăsând acea felicitare dulce și încă ceva acolo, am ieșit din curte, închizând poartă exact cum era. Emoțiile mai slăbeau astfel și m-am dus iar la fântână iar pentru apa desigur. Mi-am înmuiat acel tampon de hârtie și după ce m-am spălat verificăm dacă e tot ok. Da, era. În locul acelor emoții, a luat loc confuzia , nedumerirea și întrebările, precum că dacă am venisem degeaba acolo? Totuși, înzdrăvenit și răcorit de apă îmi
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
jucau ca Ielele în noaptea de Sânziene, gândul s-a dus cu ani în urmă. Venise dimineața de la un bal, prevăzătoare mamă-sa făcuse focul, s-a așezat pe scăunel la gura sobei cu picioarele pe vatră, simțea cum îl înmoaie căldura, avea vreo 23 de ani, era în anul doi la facultate la seral. Ion al Chirei, tatăl vitreg, l-a simțit și din căldura așternutului i-a zis: -Mihai, se vede că ai început să te domnești, nu mai
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
să-l aștepte. Cum a intrat , Piticu a rupt-o la fugă spre casă. Mihai a deschis ușa de la living și împreună cu Florin a intrat în cameră, băiatul era ud până la piele, l-a pus să se dezbrace de hainele înmuiate în apă, cu un prosop mare de baie la șters bine, apoi i-a adus să îmbrace un pulover lung din lână care îi venea aproape de genunchi. -Ce faci Florine? Ce-i cu tine afară pe timpul ăsta câinos? -Mi-a fost
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
din bar două pahare din cristal, mari cu fundul gros, apoi a turnat câte un deget de băutură maroniu-roșiatică cu miros . A întins un pahar femeii, apoi au ciocnit, el a dat de dușcă băutura, în timp ce ea abia și-a înmuiat buzele în licoarea bahică. -Mihai, ce vrea directorul? Cine este în spatele lui? Cine îl ține de mână? -Nu știu Mihaela, dar voi afla. Ai apucat să vorbești cu Florin? Ce ți-a spus? -Văd că ești îngrijorat, am vorbit astăzi
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
să-l aștepte. Cum a intrat , Piticu a rupt-o la fugă spre casă. Mihai a deschis ușa de la living și împreună cu Florin a intrat în cameră, băiatul era ud până la piele, l-a pus să se dezbrace de hainele înmuiate în apă, cu un prosop mare de baie la șters bine, apoi i-a adus să îmbrace un pulover lung din lână care îi venea aproape de genunchi. -Ce faci Florine? Ce-i cu tine afară pe timpul ăsta câinos? -Mi-a fost
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
să-l aștepte. Cum a intrat , Piticu a rupt-o la fugă spre casă. Mihai a deschis ușa de la living și împreună cu Florin a intrat în cameră, băiatul era ud până la piele, l-a pus să se dezbrace de hainele înmuiate în apă, cu un prosop mare de baie la șters bine, apoi i-a adus să îmbrace un pulover lung din lână care îi venea aproape de genunchi.-Ce faci Florine? Ce-i cu tine afară pe timpul ăsta câinos?-Mi-a fost
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
deși am auzit de ei, nu i-am citit! Poveștile mele sunt mai puțin inventate. Ele au fost scrise chiar pe trupul meu de câte un șiș mai puțin ascuțit sau de un ștuț de țeavă menit nu să îmi înmoaie oasele, ci să mi le rupă. În rest, Dumnezeu cu mila! Ce-o vrea El să facă din mine, aia să facă!” Poveștile care au stat la dospit aproape patru decenii, povești pe care nea Mișu le tot scria și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
dintre cei care sunt supuși unei legislații mult mai dure, dar cred că suntem din nou într-un moment, ca și în alte zone, în care trebuie să luăm decizii. Continuați dezbaterea, îndreptați ce este de îndreptat, dar nu vă înmuiați”, i-a spus Ponta ministrului, în ședința de guvern. Ministrul a afirmat că se lucrează permanent la acest document, dar că au fost „atenuate” unele dintre sancțiunile pecuniare, inclusiv cele legate de ridicarea carnetului de condus, deoarece a ținut cont
Noul COD RUTIER: Sancţiunile din noua legislaţie rutieră, micşorate substanţial faţă de proiectul iniţial [Corola-blog/BlogPost/92911_a_94203]
-
pe la 7, flămânde cum nu se poate, și eu le-am rugat pe chelnerițele de la restaurant să ne dea un ceai cu niște felii de pâine. Eu știam puțin rusește - după 8 ani de rusă, la liceu. Drăguțe s-au înmuiat în fata bietelor de noi și ne-au satisfăcut rugămintea (căci nu aveam nici un ban, și ni se spusese, de exemplu, să nu atingem fructele din vasul de pe masă, la nici unul din restaurantele hotelurilor, că trebuie (verbul a trebui are
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
iubi vreodată Iubirea mea,-i duioasă odisee Iar inima din mine, ferecată... Eu te iubesc, cum n-a iubit, femeie Pământul, - apa, când era privat de ploaie Și-al tău parfum sublim de orhidee Pătrunde-n ale mele simțuri, mă înmoaie Eu te iubesc, cum n-am iubit, femeie Și nici nu o voi face cât mai sunt Vei pogorî din ceruri, dumnezeie ... Citește mai mult EU TE IUBESC, FEMEIEautor, Bertoni D AlbertEu te iubesc, cum n-am iubit, femeieîn viața
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
dor nemărginit și căreia îi cere iertare din toată inima. Lacrimile sale curate sfințesc amintirea mamei pentru care poartă o veșnică iubire. Tabloul măicuței sale îl emoționează într-un mod unic. Despre “ne-nduplecatele iubiri” Sandu Cătinean scrie cu un condei înmuiat în nostalgie căci aceste iubiri îi par nemuritoare. Călătorește prin timp cu ele și retrăiește intens străbătând prin pânza vremii. Iubirea sa este mistuitoare și arde neîncetat într-un potir de taine preacurate. Sandu Cătinean este și un poet patriotic
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
flori, prin valea unei plîngeri,Trag după mine fulgii care-apun.E o beție-n anotimp și-n ... XXIII. NOAPTEA DINAINTEA ZILEI, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2277 din 26 martie 2017. Mă tot pețesc trăsurile vacante cînd mai înmoi cu tîrnul prin luceferi și simt femei, prin jur, mergînd pe poante, și toți nebunii lumii îmi par teferi. Eu le răspund candid că nu-s acasă. Mă înțeleg muscalii, și se-nchină. Dar sus, în felinar, rîde-o mireasă, un
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
să îmi vîndă busuioc eteric. Cînd s-or trezi la viață cerșetorii, eu voi dormi în pijama scrobită, și vor crăpa deasupra noastră zorii ca niște ouă sfîrîind pe-o plită. Citește mai mult Mă tot pețesc trăsurile vacantecînd mai înmoi cu tîrnul prin luceferiși simt femei, prin jur, mergînd pe poante,și toți nebunii lumii îmi par teferi.Eu le răspund candid că nu-s acasă.Mă înțeleg muscalii, și se-nchină.Dar sus, în felinar, rîde-o mireasă,un șobolan
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Cecco. — Ambrogio a fost coborât de viu În mormânt - priorul descrise pe scurt scena crimei. Dar poate că victima a avut vreme să Își compună propriul bocet, fie și În niște semne ambigue, conchise el. — Niște semne? Care? Dante Își Înmuie degetul În cupă, unde mai rămăsese niște drojdie de vin, și trasă pe masă literele scrijelite pe zidul bisericii. Apoi se opri dintr-o dată. Un fragment al viziunii provocate de leacul cel misterios pe care Îl avea de la spițer se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca să lovească din nou. — Iar Duhul este cel ce te ocrotește? Acela al părinților noștri, care a asistat pe Golgota la jertfa divină? Cârciumarul ridică din umeri. — Peste mare am cunoscut multe duhuri. Dante Îl fixă În tăcere. Apoi Își Înmuie degetul arătător În cupa de vin și trasă pe masă pentagrama scrijelită pe mozaicul lui Ambrogio. Cruciatul păli, dar rămase impasibil, ca și când n-ar fi priceput. — Ți-ai precupețit oare mântuirea trupului cu aceea a sufletului? Îl Întrebă poetul. Baldo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care Îi preschimba pielea Într-un triumf de bronz. Își frecă degetele de haină, mânios. În curtea interioară, străbătu din nou orbitele celor șapte planete și Își dădu drumul să cadă pe rămășițele fântânii. Apa susura dulce lângă el. Își Înmuie o mână În băltoacă și o duse la frunte. Contactul răcoros Îl făcu să Își revină de-a binelea. Efectul vinului se risipea Împreună cu orele nopții celei mai adânci. Simțea cum ideile Începeau să i se limpezească, chiar dacă un vârtej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
hartă ca pentru a o apuca, Însă Își Înfrână gestul. — Îți mulțumesc, messer Alighieri. Învoiala e echitabilă. Însă, dacă păstrezi harta, vei lăsa deschise gurile iadului. Inteligența dumitale știe asta, zise el, după care scrise un număr, cu un deget Înmuiat În propriul sânge. Dante strânse pergamentul În pumn. Acum, nimeni și nimic nu i l-ar mai fi smuls. — Ce știm noi despre iad? Ce știe despre el inteligența noastră? Doar lumina lui Dumnezeu ne luminează pașii, nu vechile voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pieptul gros și lat, cu strașnici, negri ochi și buzdugan forjat. — Cine sunteți și unde mergeți? - bubui din nou glasul. — Călugări moldoveni suntem și, dacă nu îi cu bănat, ne ducem acasă - grăi cu glas firav Metodiu. — Moldoveni? - se mai înmuie glasul. Cum dovediți? Păi nu vorbim aceeași limbă cu dumneata? prinse curaj Metodiu. — Nu-i destul! - răspunse matahala. Una-i limba, altul poate fi omul. Am mai lăsat eu un pâlc de drumeți care grăiau moldovenește mai bine decât mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
european. Celălalt, măsliniu și cu părul creț, putea fi foarte bine un nord-african. Le studie cu atenție chipurile, văzu că se apropie să verifice dacă era cineva în mașini; se uitară apoi la puț, scoaseră apă, o mirosiră și-și înmuiară vârful degetului în burduf, strâmbându-se. Brunetul scoase o înjurătură și începu să vorbească agitat. Apoi se îndreptară spre jaima cea mare și intrară. Gacel se asigură că pilotul nu se uita spre el, se strecură afară din ascunzătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
identică cu următoarea și fusese pusă acolo mai degrabă ca să-l încurce pe călător decât să-l ajute să se orienteze. Rămase acolo ca o piatră între atâtea alte pietre, cu speranța că sufletul celor ce-l abandonaseră se va înmuia. Rămase acolo mai bine de o oră. Dar totul era de prisos; și în cel mai adânc ungher al ființei sale știa că până și piatra de care se sprijinea ar putea ajunge să fie mai umană decât cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un săpun parfumat. Am Încă În palme mirosul acela și apa rece ca gheața și eu clănțănind de frig ca de frică pentru că vreau cu orice preț să scot la lumină printr-o invocație barbară corpul acela călduț și alunecos Înmuindu-se În buzunarul lui Leopold Bloom ca un embrion abia zămislit În propriul meu uter. Să mergem deci acolo pe coastă În iatacurile verzi ale frunzișului sîni Îngîndurați să desprindem de pe ramuri triste și singure, să mușcăm urechea azaleelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aproape toți angajații institutului. Între timp animalul a urinat, încerca să se cațere, zgâriind pereții de sticlă, iar aerul din sala în stil antic puțea tot mai tare. Profesorul Angelo a luat de pe raftul cu „Pericol“ borcanul cu eter, a înmuiat în el un cocoloș de vată, l-a aruncat la iepure, apoi l-a acoperit cu catalogul, ca să nu primească prea mult aer de afară. Am fost martorii unor mișcări tot mai încetinite. — Stimat auditoriu! Iepurele doarme deja foarte adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
aveam câteva hopuri de trecut până să ajung la sentimente. Aveam doar senzații, uneori greșite. De pildă, cu Adél veneam în contact mai des decât se așeza el lângă mine, iar lui tanti Amália, ori de câte ori venea să-mi schimbe cearșaful înmuiat în apă, îi ceream biletul de tren. Tanti Amália era o femeie corpolentă, în halat albastru, și imaculată, și virgină, și tot conducea, conducea vila Engelhard, iar pe lângă asta și ștrandul, cu debarcader cu tot, iar lumea era dușmanul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
astea nu mă interesează. Clar?! Sau crezi că dacă dumneata poți să influențezi moartea, eu n-aș putea s-o fac?! Uită-te în ochii mei! am țipat eu. Află că nu vreau să devin un orfan etern! Vâsla se înmuia în apă. N-o mișca nimeni. Apoi s-a apropiat de mine, a desfăcut pătura pe care șezuse și m-a acoperit cu ea. — Acum arăți ca fratele meu orb. Care nu vedea nimic, dar credea că simte totul. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
luna martie. Era atunci când pinii șuierau pe vreme însorită, iar lutul se usca și zbura sub formă de nori cenușii peste cenușă, până când nu îți mai dădeai seama că a fost acolo. Însă în aprilie, când ploua și lutul se înmuia, cenușa se vedea din nou și te bucurai că e acolo ca să poți călca fără să-ți intre apă în pantofi. În seara aceea, erau lumini puternice lângă școală, unde puseseră cortul. Era prima noapte, ceea ce însemna că aproape toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]