1,060 matches
-
vorbarița hârtie să aștern ascunsu-mi dor. Eu te-am ascultat și-n versuri scris-am taina fără nume Ș-au curs lacrimele mele... și le-am dat de pradă-n lume. ........................................................................................... Și rămas-am cu naravul de-a tot înnegri hârtie, De simțesc amar în mine sau în juru-mi dușmănie. Ei... de atuncea pribegit-au ani și ani sub bolt-albastră; Mulți ca noi, sărmani lunatici, prinsu-s-au în hora noastră, Muncitori fără de leafă, ce-au pus plugul în ogor, Jos cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
strecurată prin geamuri făcea să vibreze biată inima mea vecinic agitată, vecinic bătută de valuri între speranțe și decepțiune, așa că uitând hotărârea luată, cădeam fără voie în păcatul bețivului care nu-și poate stăpâni patima, și începeam din nou să înnegresc hârtie. Un lucru însă pot mărturisi în cuget curat. N-am scris niciodată cu intențiunea de a-mi face nume, de a câștiga laudele publicului sau alte favoruri. Am scris pentru mine, pentru propria mea mulțămire, pentru că în această muncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sau n-au făcut în cursul existenței lor. Eu, ceea ce am scris a fost așa pe apucate, pe negândite, după impresiunile momentului, printre nenumăratele strădanii ale vieței și, drept să spun, mă mir eu însumi cum am avut răgaz să înnegresc atâta hârtie, când știut este că munca intelectuală cere în primul loc un deplin repaos sufletesc, lucru de care rareori m-am bucurat. Însă, de bine, de rău, munca e acum făcută, dar nu e complectă. Am omis să împrospătez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de consilierii președintelui Băsescu analiștilor de tot felul, în legătură cu comprimarea Parlamentului la o singură cameră, un fel de Marea Adunare Națională Mică, cu 300 de parlamentari (de ce n-ar fi 322, nu-i greu de ghicit!) și cele care au înnegrit paginile ziarelor și au făcut spume la gură televizoarelor, teme majore fiind, ne dădea liber la drogurile „ușoare” și la curve, oficializând prostituția, amplasând viitoarea „Casă de piatră” lângă clădirea Parlamentului. Când am auzit eu trebușoara asta, lansată de la înălțimea
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
complicat și diversificat, s-a construit un tavan din grinzile transversale peste care s-a bătut scândura. Tavanul era vopsit, iar grinzile puteau fi decorate cu rozete, asemuind soarele, alte motive geometrice, sau putea rămâne în culoarea lemnului care se înnegrea de vreme. Din argea (partea de susă a casei, cu acoperișul) făceau parte căpriorii, de o parte și de alta, peste care se aplicau lețurile în care se prindea cu cuie dranița, scândură dacă se punea tablă, rigle dacă se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
celor două entități complementare apar câteodată imagini de o transfigurare apocaliptică: iubita tinereții, moartă, este o dulce întrupare de-omăt214, care se-nalță în slăvile cerului, dar care nu-i încă înger. De aceea, poate, imaginile pregnante ale dezastrului: Și luna înnegrește și ceru-ncet se pleacă/ Și apele cu spaimă fug în pământ și seacă -/ Părea că-n somn un înger ar trece prin infern 215. Pornind de la credința populară că fiecare dintre semeni poartă cu sine un înger păzitor, dualitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fermă. După 480 de ani, au reușit să-l prepare, Huangdi a luat puțin din licoare și și-a simțit dintr-o dată corpul mult mai ușor, asemenea unei rândunici care urcă spre cer. Părul și mustața lui albă s-au înnegrit, doar cutele pielii i-au rămas neschimbate. Brusc, dintre stânci a țâșnit un izvor cu apă roșie, caldă și parfumată. Fu Qiugong l-a îndemnat pe Huangdi să facă o baie în izvor. Huangdi s-a îmbăiat șapte zile și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
le citească. Din sertarul din față scoase un exemplar vechi de două săptămâni al revistei Panorama și-l aruncă Înăuntru. Drumul Îi era cunoscut, de-a lungul traseului spre Milano, printr-un mozaic de lanuri de porumb arse și dureros Înnegrite de seceta verii. Se așeză În partea dreaptă a trenului pentru a evita soarele pieziș care Încă mai răzbătea arzător, chiar dacă era luna septembrie și agresivitatea verii trecuse. La Padova, a doua oprire, zeci de studenți se Înghesuiră În tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o poate prinde. Pasérea zboaré și n-o mai prinde niciodaté. Se duce printre copaci și printre crengi și nu mai poate s-o prindé nimeni. Se ridicé și-și lué sacul. Ce veche se mai fécuse scară. Coaja se Înnegrise și se uscase și pe alocuri crépase și se acoperi de mucegăi alb. Pe unde se scoroji coaja se vedeau niște gîndaci mici că furnicile care intrau și ieșeau din lemn. Șasa vézu chiar si niste ciuperci mici de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de aur... sală fără acoperământ... deasupra, cerul cu toate oceanele de stele... în oglindă, cerul cu toate oceanele de stele... I se părea că e un greier amărât suspendat în nemărginire... - Isis, strigă el, spre oglindă... Isis, apari! Tabla se-nnegri și deasupra-i apărură scrisori albe... chipuri de oameni și animale... Palatul întreg se cutremură lin. - A sosit ora morții mele... zise regele, ca și când ar fi vorbit cu el singur... aștept să-mi spui adevărul... Nu-mi zugrăvi chipuri trecătoare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
însă ca mie să mi se urască cu tine... atunci, se-nțelege, se sfârșește totul... atunci știu că vei trebui sau să mori, sau să nebunești. Ea-l juca pe genunchii ei, își băga mînile-n sânul lui și el simți înnegrindu-se lumea-naintea ochilor lui... - Ah! aș rezista de mi-ar fi cu putință, zise el cu durere... dar acum... acum când aș [da] toată lumea pentru o sărutare a ta și viața mea-mpreună... acum e prea târziu, diavol de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
siguranță sfidătoare. "CREZI CĂ DE ACUM, ȘTIINDU-NE, VEI AVEA VREUN AVANTAJ? NOI SUNTEM PESTE TOT." Am făcut imediat semn și celorlalți erau mii și mii care fremătau de nerăbdare să participe la jocul de-a scrisul pe perete. Textul înnegri aproape întreg zidul. Domnul director Ciucurel se făcu dintr-odată palid și simți nevoia să-și lărgească nodul cravatei. "Deci, baba aia dă Fito nu era nebună", păru el să constate cu glas tare. "Da' io n-o să fiu prost
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
care-încotro, precum la o jucărie mecanică a cărei legături tainice au fost desfăcute de un copil obraznic. Bătrânul care cărase până aici targa, rămase sprijinit de sobă uitându-se undeva în gol, scormonind cu unghia o pată imaginară de pe teracota înnegrită de vreme. Femeia care venise cu el rămase un timp uitându-se lung la omul ei întins acolo pe banca tare, apoi încet ca și cum niște resorturi interioare ar fi cedat se lăsă în genunchi pe mozaicul rece și își lipi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ce îi va vorbi, cum îl va amenința și îi era ciudă că nu-și putea imagina și un final. Găsi drumul despre care-i vorbise omul din autobuz, un drum necirculat demult, întrerupt ici- colo de podețe de lemn înnegrite de vreme aruncate peste urmele vechilor viituri, podețe acum năruite cu lemnele ridicate spre cer ca o implorare mută. Iarba ceea măruntă la care oamenii îi spun troscot, iarbă care se insinuează mai peste tot ca o apă mică și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ca o zbatere involuntară pe care șio înăbuși repede. Se lăsă pe scaunul făcut de cine știe ce tâmplari din vechime a căror viță s-a stins, acum moda fiind cu totul alta, își fixă ochii asupra ferestrelor parcă prea înnegrite de noaptea de afară, simțind cu neliniște parcă iminența unei primejdii, aștepta ca aceasta să irumpă dintr-o clipă în alta, începuse să simtă asta chiar organic ca o apăsare grea în coșul pieptului. De abia după un timp își
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
marinar, acoperit cu o cuvertură țesută în casă, se profila pe latura camerei, pe pereți diferite figuri de păsări și animale făcute din crengi sau rădăcini de copac după o rețetă proprie, pe peretele dinspre răsărit o icoană de lemn înnegrită de vreme, încadrată de un ștergar curat de in țesut în casă, un ștergar lung până aproape de dușumeaua vopsită verde. Sub icoană două smocuri de busuioc puse cruciș parcă închipuiau o cruce a Sfântului Andrei. În diferite locuri, prinse în
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
încolăceau, tot mai strâns și mai strâns, sufocându-mă. Mingea ceea de asfalt se făcuse foarte fierbinte și mirosea îngrozitor a gaz. În tot acest timp vedeam și rândurile acelea drepte de pomi de un verde viu care acum se înnegreau și picurau deasupra orașului în picături negre de petrol. Cum atingea un alt copac, acela murea prăvălindu- se peste mine. Parcă eram plin de copaci morți, tălpile, mâinile corpul tot îmi era acoperit de copaci morți, voiam să întind mâinile
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
morțiș că pe locul unde era crucea mortului nu era nimic, poate cel mult o tufă de salcâm, nu știi că am venit a doua zi de ne-am uitat și nu era nimic, decât crucea aceea mică de lemn, înnegrită de vreme, povârnită într-o parte și încolo, zi, a fost ceva? Nimic, locul gol ca în palmă, nici măcar o tufă de pelin măcar! Ce-a fost silueta ceea, spune. Că prea o faci de obicei pe- a deșteptul.” Se
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ușurință în viitorul apropiat. Imaginați-vă numai, cum ar arăta societatea americană dacă s-ar descoperi luna viitoare, că Osama ar fi în viață și cât de negru, ar deveni primul președinte negru al Statelor Unite în acest caz. Obama ne înnegrește și nouă viața, zi de zi, cu știri despre terorismul mondial. Numai cultivarea mentalității și discuțiile despre acest subiect stârnesc, cu siguranță, adânci furii în sufletele musulmanilor, chiar și a celor care nici nu s-au visat vreodată teroriști. Cu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
seamă decât atunci când îi înghesuia nevoia. Copiii se lansau într-un șir de explicații agitate. Ema nu știe jocul, nu vrea să învețe, nu prinde mingea, nu poate să alerge, se supără din orice și obosește prea repede. Vanda se înnegrea de indignare. Cum pot spune așa ceva? Chiar dacă e puțin mai grăsuță, asta nu înseamnă că nu e în stare să țină pasul cu toți ceilalți. Luana continua să se roage, în ciuda felului ei de a fi. Suferea să-și vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ne sfidează ca atunci când încercam să-i oferim o educație sănătoasă, cuprinși de milă că e orfană de tată. V-am spus că ne va face probleme, că e o neserioasă. De aceea a lăsat-o și bărbatul. Luana se înnegri. Simți că o îneacă lacrimile dar nu voi să le dea satisfacția s-o vadă plângând. Unchiul Dali își mângâie cu duioșie nevasta, uitând, probabil, multiplele dezamăgiri pe care i le adusese în timpul lungilor ani de căsnicie. Privi spre fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Să nu mă lași singură, iubitule, să nu mă părăsești. Eu, în deplină tăcere și cu un nod în gât, am părăsit în fugă încăperea. Arioald, după o ușoară însănătoșire cam de două luni, în noiembrie a început să se înnegrească la față. I s-a umflat burta, și medicul curții a pronunțat diagnosticul deja știut de toată lumea: ficatul regelui se mistuia. În cele din urmă, burta i s-a făcut tare ca piatra și pielea i s-a-ngălbenit. Era mereu pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
știu ce-aș putea face în lume, și glasul îmi tremură acum turburat, Să fii tu însuți, Daniel! Și-atunci părintele Ioan mi-a explicat, luându-mă de mână am intrat în biserică și ne-am oprit în fața unei picturi înnegrite de fumul lumânărilor, Nașterea Domnului, aplecată deasupra ieslei Maica Sfântă, cu părul acoperit de, Părintele Ioan și-a dorit mult ca tu să ajungi preot, îmi vorbește Theo, Știu asta! dar la mănăstire era cu totul altfel decât la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
s-a întâmplat și au venit la Iisus și au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, îmbrăcat și întreg la minte, șezând jos, la picioarele lui Iisus, și s-au înfricoșat, lumina de afară răzbate greu în biserica veche înnegrită de fumul lumânărilor, când va fi gata cea nouă, Theo! atunci, mă furișez afară din biserică, slujba încă nu-i gata, dar știam că Theo se află în biserica nouă, ne apucăm oare de mâine?! deschid larg poarta și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
probleme cu el cu somnul, nu dormea ca ceilalți copii și plângea întruna, povestește mama veghind din ochi somnul neașteptat al lui Theo, l-am dus la doctori, l-am dus la preot, și tot degeaba, plângea până i se înnegrea tot trupușorul firav, Mult ne-am chinuit cu el! Dumnezeu știe ce-o fi! Și iată-l acum mare și, lacrimile ei stau gata să curgă, se ridică de lângă mine abia stăpânindu-se, și eu nu voi mai afla cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]