1,013 matches
-
cu contraforți puternici și muchii ferme, îngustîndu-se la catul al doilea, dar terminîndu-se cu un turnuleț cilindric, crenelat. Lumina galben-verde a verii cădea atât de tăios peste edificiul acesta neașteptat, încît, dacă deschidea până la trandafiriu culoarea unuia dintre ziduri, îl înnegrea pe celălalt până la nuanța vișinii putrede. Abia pe la mijlocul turnului scânteia o ferestruică. Altele nu se mai vedeau, dar era posibil să existe pe partea cealaltă. Nici un pom, nici o altă umbră nu se mai zărea în preajma acelui foișor, în afară de o magazie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de ani s-a îngrășat monstruos. Dinții i s-au dezgolit ca la cai între buzele asiatice, o aluniță i-a apărut lângă nară. A devenit un hoit dezgustător după linia a șaptea. Garoafa, dimpotrivă, s-a pipernicit, s-a înnegrit în basmaua ei verde cu desene roșii, în haina bărbătească și cu fusta creață, roșie cu flori albastre și portocalii, cu picioarele goale, ca de catran. Pe la cincizeci de ani era o cotoroanță într-un fel de fulgarin jerpelit, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Carmina privi prin gaura perlei și văzu strada noastră, începu să ne-o descrie cu atâta precizie, încît în curând ne-am trezit din nou pe pietrele caldarâmului, înconjurate de casele verzui și roze și turtite, de stâlpii de telegraf înnegriți de catran. Soarele era la scăpătat, cerul din partea aceea luase culoarea indigoului, dar în partea cealaltă, albastră-aburoasă, se străvedea deja luna. Umbrele ni se lungiseră hidoase spre câmp, ca niște insecte filiforme. Se terminase și ziua Carminei. În lumina apropiatului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ar fi cuprins toată odăița. Deodată, totul mi se pare halucinant de real. Altă lume. Rafturile doldora de cărți, hainele noastre azvârlite peste tot, coșul de pe măsuță în care acum nu mai sânt decât două mere, scrumiera în care se înnegresc vreo trei cotoare, râșnița de cafea, tu căutând ceva pe sub fotoliul pe care stă răsturnat mini-televizorul, corpul tău gol, de culoare galben pal-roz-aurie, ridicîndu-se și făcîndu-mă să mă mir cât de largi par șoldurile femeilor văzute din spate, totul își
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
În câteva secunde Zizi dispăru într-un înveliș de foc. Sfoara se aprinse și ea si se rupse, iar păpușa se prăbuși peste rug, unde arse multă vreme, până se prefăcu într-un vălătuc de cenușă. Doar capul i se înnegrise și rămăsese ca o bilă murdară în mijlocul flăcărilor. Părul de ață i se carbonizase de mult. Deodată, ca și cum s-ar fi trântit cu putere o ușă, cele două focuri bufniră într-o explozie de scântei și se stinseră. Nici măcar jarul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nouă, și la zece fără un sfert suna la ușa din spate. În unele zile îi deschidea Leana, spălătoreasa. Pe madam Ioaniu o găsea sus, în fotoliu ei, un fotoliu învelit în piele : pleznise pielea, o cususe, pleznise iar, se-nnegrise ; puseseră peste el un covor, și-acolo, peste covor, stătea madam Ioaniu. Era plină de covoare camera lu madam Ioaniu : covoare pe dormeză și pe pereți, tablouri și o oglindă mare până-n tavan. Oglindă venețiană, cu ramă de lemn negru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de mult... De la cei alături de care ne-am plimbat, cândva, ooo, plimbările tinereții pe Hohestrasse și Zülpicher ! Ooo, minunată Europă ! Bâjbâi neatent pe masă după coupe-papier, cu ochii la marca lipită pe scrisoarea ce o țin în mână, pecețile au înnegrit și mai mult dantelăria Domului, dar cât de tare ar trebui să o înnegrească pentru ca să nu o mai recunosc, cu aceeași sfâșietoare strângere de inimă ? înfig cu aplicație coupe-papier-ul în anvelopă și surâd tot mai înghețat - ce milă străină trezește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Hohestrasse și Zülpicher ! Ooo, minunată Europă ! Bâjbâi neatent pe masă după coupe-papier, cu ochii la marca lipită pe scrisoarea ce o țin în mână, pecețile au înnegrit și mai mult dantelăria Domului, dar cât de tare ar trebui să o înnegrească pentru ca să nu o mai recunosc, cu aceeași sfâșietoare strângere de inimă ? înfig cu aplicație coupe-papier-ul în anvelopă și surâd tot mai înghețat - ce milă străină trezește unui om matur ima ginea lui din tinerețe ! Un băiețandru cu obrajii încă îmbujorați
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
flaușată. Gâlgâitul muget al apei, și mereu gheara neagră care strânge firele cu disperare, și supărător-liniștitor cineva care spală vasele în bucătărie, cineva spală în chiuvetă cratițe și farfurii, și gonește din hall pendula - Muti. Muti își șterge nerăbdătoare degetele înnegrite de la curățatul cartofilor cu o jumătate de lămâie storcită și o aruncă pe teancul de farfurii spălate, ultima e plină cu un morman de oase, neglijent curățate de carne ; de acolo se hrănește păianjenul care coboară din cuibul lui fumuriu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
orice moment, există o sumedenie de lucruri mărunte pe care le putem face pentru alții, lucruri menite să ne reîmprospăteze speranța, și lor și nouă. Să ocolim răutatea atât de răspândită care își găsește consolare în nefericirile și păcatele altora, înnegrindu-i pe ei pentru a face ca cenușiul nostru să pară mai alb, bucurându-ne de insuccesele și decăderea semenilor noștri, în timp ce găsim scuze și justificări pentru propriile noastre eșecuri și cocoloșim păcatele noastre tainice, nedescoperite. Și, mai presus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
destul de vie undeva, în altă parte. Și sper că vei fi foarte fericită, nădăjduiesc din toată inima. — Nu-i adevărat. Încerci să arunci un blestem asupra mea, să-mi distrugi fericirea. Pentru că nu poți împărtăși viața mea, vrei s-o înnegrești. — Te rog, nu gândi așa ceva despre mine. — Îți plângi singur de milă, ești atât de stupid! Eu țin la dumneata, te iubesc, ai norocul să fii iubit de mine, și dai norocului cu piciorul. De ce trebuie să ne întrebăm tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi redus nostalgia. Dar basarabencele sufletele lor erau sfâșiate între repulsia față de puterea bolșevică și convingerea intimă (de fapt, speranța) că sovietele n-au reușit totuși să pervertească până într-atât sufletul rus cel pur, înzestrat și generos încât să înnegrească Icoana Patriei lor de suflet. Dacă înainte de revoluția bolșevică și chiar și în primii ani de după tot rusul se veselea într-o frenetică disperare și cântecele lor făceau furori în întreaga Europă 8, nu se poate ca totul să se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lateral, o altă roată dințată, mult mai mică, cu manivelă, angrena cilindrul. O fantă în interiorul circumferinței dințate, închisă cu o ușiță glisantă, se învârtea o dată cu cilindrul. Câțiva lucrători se ocupau de asfaltarea străzii. Cu salopetele lor vechi, zdrențuite și murdare, înnegrite de bitum, devenite de-a dreptul scorțoase, arătau ca ieșiți din iad. Aprindeau gazul metan în focar, focul începea să duduie cu vigoare; un altul venea cu materialele bucăți de bitum, pietriș, nisip și ce-o mai fi fost -, le
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
impozite, kilowar și gigacalorie, alinieri europene de tip balcanic și așa mai departe, pe pământ n-avem de toate. Revenind la nume, cum moașa Veturia Pălălău poți numi un fraged și plăpând copilaș de doar două zile Crinuț când se înnegrește și aerul în jur când strănută sau să-I zici Marcolea când mult mai corect e Marțolea, mai ales că a văzut lumina nopții într-o joi?! 10. DAR Domnișoară, aș dori să-i dau fiului meu, aici de față
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și mâncăm ? 16. Anul Pațache Deschide, dragă, ușa de la balcon. ăștia, după ce că ne-au redus cu nouă’ș’nouă la sută cheltuielile de întreținere, mai vor să ne și africanizeze cu excesul de calorii . Cum adică să ne africanizeze ?! Ne înnegresc ? Exact, turturica inimii mele. Am aflat că deja aproape tot Ferentariul e pe bronz iar vecina de la patru a născut un negru. Că de aia și te rog să deschizi odată ușa aia de la balcon, că mi se colorează pigmentul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
regim alimentar foarte strict, bazat pe post și pe folosirea unor crudități. El a putut constata cu uimire cum, pe lângă vindecarea problemelor de care suferea, la vârsta de 75 de ani părul și barba au început din nou să se înnegrească, la 90 de ani pielea începuse să se regenereze, devenind netedă și moale, unghiile s-au regenerat de asemenea, iar forța fizică îi permitea încă să înoate în Dunăre la această vârstă. Există multe alte ființe care au putut remarca
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
măruntaiele, ochii și urechile. Și suflarea Fiului cel păcătos al Omului devine scurtă și înăbușită, plină de durere și rău mirositoare, ca suflarea fiarelor necurate. Și sângele lui devine gros și rău mirositor, ca apa mlaștinilor; se năclăiește și se înnegrește ca noaptea morții. Și oasele lui devin tari și înnodate; se topesc înăuntru și se rup în bucăți ca o piatră care cade de pe o stâncă. Și carnea sa devine grasă și apoasă, putrezește, acoperită cu râie și bube care
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
păr. Din fericire acesta nimeri în golul unde fusese altădată o fereastră și dispăru. Urcând pe platou, ne-am pomenit în fața unei colibe părăsite. Între pietre, deasupra tăciunilor stinși, chiar în mijlocul colibei, atârna un ceaun gol prins de un cârlig înnegrit de funingine. M-am uitat în jur, dar n-am mai găsit nici un semn despre cel care trăise sau doar trecuse pe acolo. În timpul acesta, Eleonora se ghemui fără o vorbă pe un butuc. Nu mai avea resurse prea mari
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
apropiat de mine și mi-a spus cu o voce rece: Dacă te mai prind pe aici o pățești". Nu m-am mai dus în mlaștină decât atunci când am căutat-o pe Eleonora. Într-una din zile, cerul s-a înnegrit violent, de furtună. Nori amenințători și sumbri se târau în direcția gării. Tremurând, Eleonora mi-a spus că nu mai pomenise nori atât de cumpliți. Era, într-adevăr, un spectacol neobișnuit să vezi peste toată pustietatea asta învălmășindu-se nori
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
County (Florida) au interzis celebra poveste a fraților Grimm, "Albă ca zăpada", cu argumentul că ea cuprinde prea multă violență! Un comitet pentru revizuirea manualelor școlare din același stat a detectat rasism în spatele unor propoziții ca: " Atunci când lumina după-amiezei se înnegrea" sau "fața deputatului s-a întunecat"! În comparație cu aceste "ciudățenii", intoleranța față de fumători pare o nimica toată. În California găsești mai greu de lucru dacă ești fumător, căci în toate instituțiile publice fumatul e interzis. Funcționarii nefumători nu suportă să tragă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe popa Ioil!... Ușa sălii tronului s-a deschis pe dată și în prag s-a oprit un bătrân care aducea mai mult a schimnic... Mărunțel, cu o barbă neînchipuit de lungă, și o rasă decolorată, încinsă cu o sfoară înnegrită de atâta purtare... Intră, părinte! Intră! a poruncit vodă, încurajându-l din priviri. Preotul a făcut câțiva pași mărunți și a căzut în genunchi în fața lui vodă. Să trăiești, măria ta, și Dumnezeu să te aibă în paza Sa! Iartă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
impresie mult prea bună despre resursele mele, dacă am insistat. Sau, poate, a fost mai puternică nevoia, dureroasă, de a mă opune singurătății ce-mi era destinată. Nu mi-a fost de ajuns să fiu un contemplativ, să iubesc pietrele înnegrite de lumină și cerurile decolorate de căldură. Am vrut mai mult. Din pricina asta m-am aflat mereu în conflict cu caracterul meu și mi-am detestat stângăciile (între altele, n-am știut niciodată ce să fac cu mâinile în public
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un templu, toate acestea Îl Împiedicau să pună În valoare nuanța fină care deosebea costumul lui de orice alt costum Închis; pielea lui bronzată Își pierdea culoarea și sănătatea, iar ochelarii de soare, care-i veneau atît de bine, se Înnegreau atît de tare În lipsa soarelui, Încît părea orb. Era obosit și din cînd În cînd Își ascundea un căscat cu dosul palmei și nu se uita de loc În dreapta și În stînga pentru ca nimeni să nu-l poată saluta. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și-i explică sfătos că nu-l poate omorî pe Cristian Vasile. „Nu de alta, da-mi place și mie cum îi zice și-ar fi păcat de Dum nezeu.“ Și banditul, făcându-i cu ochiul lui Zavaidoc, care se înnegrise de invidie, începu și el să fredoneze Zaraza. Ideea-i veni tocmai pe când murmura, cu ochii pe jumă tate închiși de plăcere, cântecul fatal. A doua zi după Sf. Dumitru, Zaraza ieși, după obicei, pe-nse rate, să-i ia tutun
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a crescut și-n cele din urmă a moștenit pământul. Căci întreaga lume există pentru a ajunge la o femeie frumoasă. Bomba de aur au poreclit-o foarte repede cei de pe plajă, băr bații goi și femeile goale ce se-nnegreau lângă mare pe măsură ce ea devenea tot mai albă și mai pietroasă. Femeile însele o mâncau din ochi, cot la cot cu bărbații, începând să le-nțeleagă pe Sapho și pe Bilitis. Ce găsiseră pân-atunci la satirii păroși cu care
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]