598 matches
-
o cumpèr! Și acestui vizibil prosper om de afaceri eu nu-i pot spune cè mașină asta e mai importantè decât viața mea, el nu m-ar înțelege, stèm în curte, eu insistând, el întârziind cu rèspunsul, stèm sub cerul înnorat de noiembrie, târguindu-ne, Mașina, ceva mai în spate, se simte stingherè acolo, eu percepându-i tristețea dureroasè dupè stèpâna ei, o privesc cu dor, apoi, amintindu-mi de acea primè noapte de dragoste în mașinè, mè decid fèrè ezitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
șapte și jumătate seara, am mâncat și tocmai am făcut baie. Este o liniște deplin\ în jurul meu și afară e întuneric beznă. Nu se zărește nici măcar o dâră de lumină. De obicei văd stelele de la fereastra mea, dar astăzi e înnorat și nu se vede nici o stea. Cei de aici știu foarte multe despre astre și deseori îmi arată care e Fecioara, care e Săgetătorul. Probabil că nu au ținut neapărat să le învețe, dar nu au avut cu ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Nu știu de ce, pantalonii negri Îmi sînt foarte scurți, iar pantofii, foarte mari. Iar Monicăi Îi țîșnesc din sarafan două bețe subțirele, două picioruțe strîmbe și nesigure, ca două șireturi, ca două macaroane. În poza asta nu e soare, e Înnorat, ba chiar cred că ploua cînd a fost făcută, dar chiar și așa, chiar și În alb-negru, are o lumină specială. E lumina cartierului... Știi cum era lumina cartierului? Ca un vulcan În burta unei balene? Caută poza și uită
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
acest drum, iar toate mașinile ce mi-au torturat auzul mi se par ca un coșmar de care tocmai m-am eliberat. Aceasta este o zi mai bună decât altele, pentru simplul fapt că am parte de liniște. Cerul este înnorat, iar viteza de mers crește. Incep să realizez cât de mult mă limitează la mers căldura toridă. In temperatura aceasta mai joasă, trupul reînvie și devine mai sprinten. După vreo două ore de mers ajung la o cale ferată peste
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
iar mâine să mă trezesc proaspăt și pregătit pentru o nouă zi în care știu că Dumnezeu va fi cu mine. Miercuri, 22 august: Gimont-Auch: 31 km Dimineață servesc în grabă micul dejun și pornesc hotărât la drum. Cerul este înnorat și asta mă bucură foarte mult. La capela de la Cazuhac o iau spre dreapta și după 9 km ajung la l’Isle-Arné. De aici și până la Auch mai sunt 24 de km. Sunt câteva localități în drumul meu, ceea ce înseamnă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ei acasă. Așa este Franța, primitoare pentru toți, în primul rând pentru turiști. Nu stau prea mult pe aici și după ce mă mai informez asupra zonei la oficiul de turism, pornesc spre destinația zilei, orășelul Maubourguet. Cerul este puțin înnorat și trebuie să profit de aceasta. Drumul spre destinație mi se pare o joacă după ce am mâncat bine și tare mult mi-a plăcut, iar cerul acoperit de nori îl consider o mare binecuvântare. Nu a fost nicio zi ca
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
timp să-l vizitez mai pe îndelete. Soții Monica și Iacob la hanul parohial din Saint Jean Pied de Port Dimineața am servit micul dejun împreună cu ceilalți pelerini, iar apoi am pornit la drum, hotărât să urc Pirineii. Cerul este înnorat, și chiar trebuie să mă îmbrac puțin mai grosuț. Doamna Monica observă că eu sunt îmbrăcat doar cu pantaloni și o cămașă cu mânecă scurtă și-mi spune că așa nu este bine, că sigur am nevoie de ceva mai
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
rupt arcul. Mai țin minte trei lucruri din ea. Mai întîi că a zburat pe lângă mine o lăcustă lăsând în urmă un sunet uscat, ca o dâră, și că sunetul respectiv m-a obsedat multă vreme. Apoi că s-a înnorat și a început să plouă. Era o ploaie meschină, cum nu prea se întîlnește vara. Una din acele ploi care putrezesc în aer și te scot din sărite; care, parcă, nu se mai termină niciodată; suprimă orizontul, îmbîcsesc aerul și-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pentru mine. Numai de n-ar ploua. E o zi splendidă. Soare aproape zgomotos. Peste plajă plutește un vacarm de lumină. Doar spre Constanța zăresc un nor. De pe plajă, se aude acum o larmă veselă. De dimineață, părea că se înnorează. Apoi, cerul s-a limpezit și toți s-au repezit să profite de vremea frumoasă. Ce-ar fi să mă ridic de pe scaun, fără să mai aștept amiaza, și să-i imit? E foarte simplu. Las deoparte "răfuiala" mea cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sterpe, pietroase. Oprim undeva să bem un ceai, deoarece pe vapor n-a mai existat "mic dejun". Vesela fusese împachetată și, oricum, era prea de dimineață. Ne cumpărăm și pentru drum ceva mâncare. Apoi, plecăm mai departe. Cerul s-a înnorat. Nu plouă, dar e o tensiune dramatică în atmosferă. Ziua în care am fost la Delfi, prima oară, arăta la fel! Același cer ursuz, greu, aceiași nori coborâți foarte jos. Nimic din faimoasa lumină greacă. În plus, zeii se țin
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
diminuat, zicea Rivarol. Eu cred că lucrurile stau exact pe dos. În somn, suntem mai adevărați decât în stare de veghe. Și, oricum, diminuat sau nu, prefer să nu mă trezesc în mijlocul nopții transpirat și cu pulsul mărit. 6. Se înnorează. Poate, va ploua. O cioară a zburat de pe zid și trece prin dreptul ferestrei. Gata, a dispărut. Bate și vântul. 7. Cum mă întorc spre tabloul unde tata e tânăr artilerist, îmi reînvie în minte, melancolică, admirația cu care-l
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
că întinderea luminată de jos nu se sfârșea. Însă, obscuritatea deveni curând totală, cu excepția unor pete de lumină care punctau orizontul. Roboplanul vorbi din nou: - Survolăm munții. Încotro, acum? Gosseyn se uită la picioare, dar nu văzu nimic. Cerul era înnorat și noaptea era precum cerneala. - Vei ateriza pe un mic drum cam la un kilometru de această parte a Templului Zeului Adormit, zise el. Îl descrise în detaliu, estimând amplasările diverselor pâlcuri de pomi și dând o imagine a cotului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pe care nimeni și nimic nu păreau să i-o clatine. Se manifesta în corpul lui liniștit și robust, în manierele și hainele lui bune, în umbrela strînsă cu distincție, pe care o ducea cu un aer distrat cînd era înnorat. Apărea înainte de toate în rarele ocazii în care vorbea despre viața lui privată, de parcă acea viață ar fi un spectacol distractiv pe care-l urmărea cu înțelegere ironică, de la distanță. — M-am purtat urît aseară, îi spuse el într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urmă abia la unsprezece. Respiră cu ușurință, dar are mintea amorțită și trupul greoi. A ratat micul dejun, dar ia o cafea și niște pîine prăjită în colțul unui salon imens. Plătește la recepție și iese. Bate vîntul și e înnorat. Faptul că detestă întoarcerea îl face să ia în piept drumul lung; în plus, vîntul îl împinge în direcția opusă. Dă ocol hotelului și se plimbă pe gazon, jucîndu-se cu ultimele jumătăți de coroană și penny din buzunar. Trecînd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stele. Într-una din zile, spre seară, Zenobia m-a sfătuit să mai ies un pic la aer, să mă plimb, „Ești palid de tot“, spunea, „du-te să cumperi niște sugativă galbenă sau ce vrei tu“. Am plecat, se înnorase, exista o mică papetărie prin apropiere, Zenobia pomenise numele câtorva străzi, pe ele trebuia să merg, și nu pe altele, dacă m-aș fi abătut din drum, s ar fi mișcat altceva. Străbăteam străzi arhicunoscute, vedeam ca prin ceață oameni
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cel pe care îl băteam eu însumi. Ca să parcurgă distanța de la ureche până la vârfurile degetelor ei ritmul avea nevoie de o frântură de secundă în plus. La mine devenea mișcare de cum îmi atingea urechea. Am stat acolo până s-a înnorat din nou. Era cam răcoare. Spiritul-Femeie s-a ridicat de pe șezlonguri, și-a încălțat sandalele și s-a întors în cabană. Eu am plecat, bătea vântul. Am străbătut un fel de pustiu acoperit cu ierburi aspre și neliniștite, vorbeau de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
că întinderea luminată de jos nu se sfârșea. Însă, obscuritatea deveni curând totală, cu excepția unor pete de lumină care punctau orizontul. Roboplanul vorbi din nou: - Survolăm munții. Încotro, acum? Gosseyn se uită la picioare, dar nu văzu nimic. Cerul era înnorat și noaptea era precum cerneala. - Vei ateriza pe un mic drum cam la un kilometru de această parte a Templului Zeului Adormit, zise el. Îl descrise în detaliu, estimând amplasările diverselor pâlcuri de pomi și dând o imagine a cotului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ce mi-ați face? Deschide-vă-ți și mă omorâți Că astfel să fug îmi place. Somnoroasă ea s-au deșteptat din somn și iar îi zice, Norii sunt prea de prisos La astfel de soare frumos. Razelor, când vă-nnorați În mormânt mă aruncați Și iar când vă-nseninați Suflet nou pe loc îmi dați. Norilor, milă n-aveți, Patima mea n-o vedeți, Cum de nu vă depărtați Mai curând ca să-mi lăsați Chipul cel luminătoriu Fără umbră, fără nori
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
boa și liana. Puah! O uram și pe Laura în clipa aceea în aceeași măsură în care o iubeam. Balta era pustie. O lună, pe jumătate îndoliată acum de nori, plutea pe fundul bălții printre alge și broaște. Cerul se înnora, se apropia ploaia, atmosfera devenise înăbușitoare. Vâslele clătinau apa neagră, putredă, adormită. Ceva ca o spaimă ușoară înfiora în jur balta. Dinspre maluri se auzeau țârâituri de greieri care ciuruiau noaptea și din când în când țipete scurte de pasăre
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vrea. Ceea ce te irită. Ești atât de mărinimos și-l inviți, iar el face nazuri? La întoarcere n-ai decât să pretinzi că te-am luat cu forța", îi zici lui Vecu, apucîndu-i de gulerul halatului și, pentru că s-a înnorat între timp și chiar tună, rîzi: "Ha, ha, Dumnezeu însuși s-a hotărât, se pare, să devină vânător de cerbi, o să mă iau la întrecere cu el, vino, moșule, nu fi prost, să vezi ce n-ai văzut niciodată, un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a deschis ușa restaurantului, care era încuiată, și mi-a făcut semn s-o urmez. Am mers după ea, pe o cărare subțire, foarte subțire, până ce m-am pomenit pe țărm, între Stâncile de marmură. Acolo femeia a dispărut. Se înnorase și marea începuse să fiarbă. Am auzit un zgomot și m-am întors. Filip lovea cu o bară de fier în piatra funerară a Tuberculosului, icnind la fiecare izbitură. Se răzbuna pentru moartea Prințului. I-am strigat: "Ce faci? Îți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Încă, imediat se va transforma și visul ăsta În coșmar, Își zise ea. Apoi vântul Îi aruncă niște nisip pe față și Își dădu seama că totul era al naibii de real. Își curăță fața cu mâna și deschise ochii. Cerul era Înnorat și valurile stropeau țărmul, spărgându-se aproape de picioarele ei, Într-un ritm calm, regulat. Fericită. Fericită. Fericită. Când ești Îndrăgostit tot ce simți se amplifică. Lumea nu este decât ecoul sentimentelor tale, ca o coloană sonoră În sincron perfect. Inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
boa și liana. Puah! O uram și pe Laura în clipa aceea în aceeași măsură în care o iubeam. Balta era pustie. O lună, pe jumătate îndoliată acum de nori, plutea pe fundul bălții printre alge și broaște. Cerul se înnora, se apropia ploaia, atmosfera devenise înăbușitoare. Vâslele clătinau apa neagră, putredă, adormită. Ceva ca o spaimă ușoară înfiora în jur balta. Dinspre maluri se auzeau țârâituri de greieri care ciuruiau noaptea și din când în când țipete scurte de pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ceea ce te irită. Ești atât de mărinimos și-l inviți, iar el face nazuri? „La întoarcere n-ai decât să pretinzi că te-am luat cu forța”, îi zici lui Vecu, apucându-l de gulerul halatului și, pentru că s-a înnorat între timp și chiar tună, râzi; „Ha, ha, Dumnezeu însuși s-a hotărât, se pare, sa devină vânător de cerbi, o să mă iau la întrecere cu el, vino, moșule, nu fi prost, să vezi ce n-ai văzut niciodată, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a deschis ușa restaurantului, care era încuiată, și mi-a făcut semn s-o urmez. Am mers după ea, pe o cărare subțire, foarte subțire, până ce m-am pomenit pe țărm, între stâncile de marmură. Acolo femeia a dispărut. Se înnorase și marea începuse să fiarbă. Am auzit un zgomot și m-am întors. Filip lovea cu o bară de fier în piatra funerară a Tuberculosului, icnind la fiecare izbitură. Se răzbuna pentru moartea Prințului. I-am strigat: „Ce faci? Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]