567 matches
-
Sunt Vivian, păpușă. Claire Truman e și ea pe apel de conferință. Ea o să ia notițe, pentru ca tu, iubitule, să te poți relaxa și să mă asculți. Sună bine, Viv, a răspuns Carl Howard cu vocea lui hârâită, de fumător înrăit. Singură, în biroul meu fără ferestre, eu mi-am proptit, într-o mână, capul care mă durea. Oare chiar era adevărat că în urmă cu mai puțin de douăzeci și patru de ore, eu stătusem la masa veche, din bucătăria casei părinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
sînteți și mult pe minus, negativ, mă înțelegeți? — Știam eu că nu te guduri tu așa din proprie inițiativă pe lîngă mine, îi zîmbește dezvelindu și dinții albi, ciocănindu-și unul din canini cu unghia. Arată-mi tu un parior înrăit care n a jucat niciodată pe datorie. Pur și simplu n aveam chef să ajung acasă prea devreme, se plesnește cu palma peste frunte, asta-i singura explicație. — Greșit, eroare, e cît se poate de limpede că în seara asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
rest, nici o potrivire. Când trăirile și senzațiile dispar sau doar se estompează, apar cuvintele și, odată cu ele, formule jalnice de tipul: Tu, semnul meu de a fi! Citat din volumul niciodată publicat al unui celebru poet local și cenaclist duminical Înrăit. Dar, se Întreba, nu era el Însuși un joc de cuvinte, o găselniță verbală? Evanghelist al exilului! Replică târzie a unui fost propagandist hazliu și deconcertant al socialismului cu față umană, cum cu atâta convingere Îl descria tovarășa Csiki Irma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În cele din urmă, ele pot sluji cel mult ca surogate, mai cu seamă dacă ne servim de ele - așa cum unele persoane se servesc de relațiile sexuale - doar pentru a ne justifica sau a ne satisface orgoliul personal. În animalul Înrăit al lui Voltaire există o și mai mare ticăloșie. Nu poate fi posedat sau, mai precis, nu poate fi deposedat de „anima“, de suflet, În felul În care noi Încercăm să-l posedăm. În clipa În care ne exercităm dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
engleză. Dar viața de familie a lui Du Maurier, mai degrabă decât conversația legată de calitățile comparate ale culturii franceze și engleze, era cea care Îl aducea pe Henry iar și iar Înapoi la Hampstead. El Însuși era burlac, „burlac Înrăit“, după cum se spunea. Curând după ce Împlinise treizeci de ani luase hotărârea de a nu se căsători niciodată, hotărâre pe care i-o afirmase cu tot mai multă tărie mamei sale până la moarte, În 1882, ca și altor rude și prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
smiorcăi ca ultimul dintre căcăcioși. Doar din pricina unei generații de tineri poeți sâcâitori și necredincioși, Fiorosule? - Cum să vă explic? coborî complice vocea Fiorosul, ca și cum s-ar fi pregătit să le împărtășească proștilor ăstora un secret. Dușmanii aceștia înrăiți ai patriei noastre - despre care nu sânt îndeajuns de scârbit că vorbim - sânt mai puțin poeți... chiar decât fundul meu... atunci când intră sub duș!... Posteriorul meu, atunci când intră sub duș, e de o sută de ori mai talentat și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ceea ce reușea ea să scoată în materie de blajinitate și condescendență din asta reprezenta foarte mult. Semăna, ia să vedem, da, semăna cu o doamnă în vârstă, distinsă și văduvă, cu părul atât de cărunt, încît sufletul tău, între timp înrăit și sălbăticit, îți dădea ghes să te simți precum un pisicuț în fața farfurioarei cu lapte. Miorlăiai, liorpăiai, întreprindeai tot ce poate înterprinde mai rău un pisicuț, dar, observîndu-i ochii și mai blajini, te hotărai să te așezi la picioarele ei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Miliția. Și-o să te pună să-ți mănânci singur un ochi. C-ai făcut caca și pipi în mijlocul străzii... Și-or 373 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - ...Îl ia în căușul ocrotitor al legilor noastre chiar pe cel mai înrăit infractor!... Și fie că acceptă, fie că ba, chiar și celui mai turbat infractor i se asigură educație... Ăă... Minimum de hrană. Un acoperiș decent deasupra capului... - Onofreie, ai rupt-o-n fericire! Dacă-ți asigură, doctorii băieților, de ocupă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tot timpul cu un pas înainte. Mai rapid decât microbul cel șiret, dacă mă-nțelegiă Prinde viermele înainte de a scoate capul, nu? Indienii axona erau obsedați de sănătate și curățenie. Foloseau mai multe metafore derivate din aceste preocupări decât cel mai înrăit ipohondru. — în acest moment își fața Șamanului se transformă într-o mască tragică) mă tem că opinia publică in corpora este complet împotriva ta, bătrâne. — Corpore, a spus Vultur-în-Zbor. — Exact. Complet împotrivă. Temperaturile se ridică. Febra se întinde dincolo de hotare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
piept un teanc de hârtii, adăugând câte o foaie din grămada de pe biroul din fața lui după fiecare nouă verificare. Maggie își dădea seama că aveau să avanseze dureros de lent. —Încearcă Vladimir. —Vladimir? —De la Jabotinski. Fondatorul sionismului revizionist. Primul conservator înrăit. Idolul tatălui meu. Tastă încet literele. Fără prea mult tam-tam, ecranul se umplu de e-mailuri. Uri zâmbi. Întotdeauna l-a folosit. Îi trimitea mamei scrisori de dragoste semnate cu numele ăsta. Maggie căută în josul paginii mesajele neverificate. Continuaseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ARTUR: Cum? GARDIANUL: Nimic. Meditam și eu. Mă gândeam la dumneavoastră... ARTUR: Ce rost mai are? GARDIANUL: Îmbrânciți-ne! Loviți-ne! Așa ne trebuie! Cereți trompeți! ARTUR (Chinuit.): N-auzi că m-am răzgândit? Că nui mai vreau nimic? GARDIANUL (Înrăit, implorator.): De ce să vă răzgândiți? Nu e bine să vă răzgândiți... E rușinos să vă răzgândiți! Dați-ne ghionturi! Dați-ne dupaci! Să se simtă! Să se dărâme odată șandramaua! (Plânge.) ARTUR (Nelămurit.): Lasă... hai, lasă... Nu mai e mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ș-apoi... (Visător.) privindu-i de sus... muriți demn, cu zâmbetul pe față! ARTUR: Să mă plâng? Împotriva cui? GARDIANUL: Împotriva mea! Spuneți-le adevărul! Spuneți-le că m-am purtat scârbos cu dumneavoastră. Spuneți-le că sunt perfid și înrăit, că sunt un om de nimic, că sunt un șarpe care pândește veninos din adâncul tomberonului. Spuneți-le că sunt o canalie, o bestie, un mârșav! Spuneți-le totul! ARTUR (Tragic, după o clipă de stupefacție.) Nu spun nimic! GARDIANUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
E găunos și nespălat. Un libidinos. GUFI: Nu vi se pare, totuși, că are un cap de rață? ARTUR: Un cap de rață? Da. Un cap de rață fiartă. Un cap ca o bucată de carne stoarsă de zeamă. E înrăit și buhăit. E atât de înrăit încât se aude până aici cum îi plesnesc tâmplele. GUFI: Mă bucur că gândim la fel. ARTUR: Nu îndrăznesc să vă contrazic. GUFI: Ei bine, puteți să-i plângeți de milă. ARTUR: Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
prea încet... Mult prea încet... (Se întinde în culcuș; se scarpină; mormăie; se răsucește; se ridică și-și îndreaptă rogojina.) MACABEUS: Grijania... (Și-o apasă, și-o întinde.) Pfff... (Începe să-i îndrepte nodurile.) Cârpaciul! (Și-o bate cu lovituri înrăite, și-o mângâie, se așază din nou, se răsucește, își caută un culcuș pentru spate, se liniștește, oftează.) (Pauză.) MACABEUS (Nemulțumit.) Nu, no, nu! (Se ridică, își trage rogojina mai aproape de masă, îi schimbă de câteva ori locul.) Imbecil! (Privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CASIER, naiv.): De ce nu-mi spui? De ce nu-mi spui... dacă trebuie să-mi spui? HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Trebuia să vă spună de mult, domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Către CASIER.): De ce nu mi-ai spus până acum? HAMALUL (Către CASIER, înrăit.); Hai, spune-i! Spune-i că n-are ce căuta aici! Spune-i unde se află, spune-i, să știe și el unde se află! (Către CĂLĂTOR.) Vreți să stiți unde vă aflați? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Înfricoșat.): Nu, nu! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se poate să nu știți. Trebuie să știți. Concentrați-vă! Trebuie să vă dați seama! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Enervat.): Nu știu, domnule! Lăsați-mă în pace! HAMALUL (Către CASIER.): Vezi? Vezi? Ha! Trebuia să-mi dau seama! CASIERUL (Tiranic și înrăit.): Domnule! Gândiți-vă bine! Dacă vă gândiți bine... Nu se poate să nu vă dați seama! Trebuie să vă dați seama! Trebuie să aflăm! Trebuie să ne spuneți și nouă! Avem dreptul să știm și noi! HAMALUL: Da! Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu mai plouă... niciodată? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Speriat.): Nu se poate! În fiecare săptămână plouă. HAMALUL: A, da, desigur... CASIERUL: Vrem să spunem... cât poate rezista un călător prin ploaie... fără ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Absolut interzis.): Fără ploaie!? HAMALUL (Înrăit.): Fără ploaie! CASIERUL (Privind la chipul transfigurat al CĂLĂTORULUI.): Am zis ceva... rău? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Absent, preocupat de un gând.): A, nu. Nu știu... Eu, știți... nici nu mă pot gândi la așa ceva... Și de altfel aceste întrebări... sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să mă iertați... dacă... N-aș vrea... cumva... să vă supăr. Mi-ar părea imens de rău... Tocmai pe dumneavoastră... un călător... un adevărat călător prin ploaie... Dar, știți, eu... (Patetic, confesiv.) Eu am povestea mea! Povestea mea, nespusă... (Ușor înrăit.) Ce vă pasă dumneavoastră... Ați călătorit, ați fost, poate, fericit... Dar eu... Toată viața mi-am dorit să întâlnesc un călător prin ploaie! N-aș vrea să mi-o luați în nume de rău, dar eu, domnule... cred că vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
am trecut cândva prin acele păduri frumoase... Asta e. Totul se poate reîntoarce, poate că într-o dimineață ne vom trezi și-o vom lua razna, pur și simplu, prin ploaie... Înțelegeți? Poate că de asta suntem așa triști și înrăiți și scârbiți și păcătoși, poate că de asta... poate că am fost cu toții călători prin ploaie și acum nu știm nimic... nu ne mai amintim nimic... Eu, domnule, de mulți ani aștept să visez un vis... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
este muritor În ea, ajutându-mă astfel să lupt Împotriva degradării totale, a ridicolului, a groazei de a fi manifestat o infinitate de sentimente și de gânduri, În cadrul strâmt al unei existențe finite. Întrucât, În metafizica mea, sunt un non-unionist Înrăit și nu mă atrag excursiile organizate prin paradisuri antropomorfe, mă las În voia propriilor stratageme, deloc neglijabile, când mă gândesc la ce e mai bun În viață; ca acum, când văd retrospectiv grija mea de falsă lăuză pentru copilașul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
răzbună. Se transformă în vicii, adeseori, ruinându-te. Sau, situații mai rare, te părăsesc ele. Fug din tine, scârbite, ușor mâhnite de neputința de a le urma, de a le cinsti cum se cuvine. Așa cum a plecat fumatul. Eram un înrăit al fumatului. Dar fără nici un deliciu, fără nici un meșteșug, fără pic de bucurie. Fumam cu gesturi automate, inconștient și într-o prostie deplină. Încercasem de nenumărate ori să renunț la fumat. Mai la insistențele celor care țineau la mine, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
papă. De-asta avem buget, să săpăm și să păpăm. Crezi cumva altceva? La cinematografie nu-i niciodată târziu să părăsești platoul. Și-n lavstori, la culmea deznădejdii, ce-a zis tipa, în iubire niciodată să nu spui aimstori“. Cinefil înrăit, directorul meu își presăra întotdeauna finalurile de muștruluială cu replici din filme celebre. Să nu-i mai poți replica tu, strivit de-atâta filmografie. Nu l-am găsit menționat pe Trombă printre cenzorii de atunci. Inși, de altfel, simpatici, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
conținutul scrisorii, tipul trebuie să fie un fiu de cățea desăvârșit, Asta înseamnă, întrebă primul adjutant, că-i vom urmări pe cei care au mutră de fiu de cățea, și adăugă, Pe mine, experiența m-a învățat că cei mai înrăiți fii de cățea sunt unii care nu au aspectul că ar fi așa ceva, Într-adevăr, ar fi fost mult mai logic să mergem la serviciul de evidența populației și să cerem o copie a fotografiei tipului, care există acolo, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
celorlalți. Șerban se imaginează un soi de supraom. Duminica, mai merge la biserică doar ca să nu-și necăjească prea tare mama. Conflictul este, însă, inevitabil: „Acolo, demult nu mai era o mamă și cu fiul ei, ci doar doi, foarte înrăiți, dușmani!” Închis în sine, Șerban se îmbolnăvește, crede el, de Istorisiri nesănătoase fericirii 9 ulcer. Refuză a merge la medici, considerându-i și pe aceștia niște imbecili, „ticăloși ordinari”. Angoasa și insomnia îl copleșesc. Se consideră trădat de prieteni, pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și comportându-se cu ea aproape despotic. Atât unul, cât și celălalt începuseră să se poarte la modul mizerabil între ei. Istorisiri nesănătoase fericirii 155 Acolo, demult nu mai era o mamă și cu fiul ei, ci doar doi, foarte înrăiți, dușmani! Iar, de fiecare dată, orice fel de tactică de apropiere (mai mult, sau mai puțin, deșteaptă) eșuase repede și lamentabil. Nicio punte comună nu părea că se mai poate găsi vreodată între dânșii, nici măcar una singură! Ca un făcut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]