698 matches
-
Sună-l pe premierul Zhou să convoace o ședință. O să stau de vorbă cu „băieții din vechea gardă” pe data de optsprezece. Apropo, vreau să vii și tu cu mine. De asemenea, Lin Biao și nevastă-sa. Cerul meu se înseninează - Mao ridică el însuși arma. Îi chem pe Kang Sheng și Chun-qiao ca să sărbătorim vestea. Ședința de importanță istorică începe în seara de optsprezece februarie 1967. Gazdă este premierul Zhou. Eu și soția lui Lin, Ye, sosim mai devreme, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
văzură, cele două femei rămaseră surprinse de expresia întipărită pe chipul lui. — Ce s-a întâmplat, Mihai? întrebă cu vocea sugrumată doamna Ilinca. — Nimic, oftă spătarul, doar că trebuie să ne îmbarcăm chiar acum. Încălecă pe calul închiriat și se însenină la o amintire. Când era copilandru la Mărgineni, îi dăruise tata o mânză, cal arab pursânge. Da, da, de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril. Sta ceasuri întregi în țarc cu ea, s-o deprindă măiestriile unui cal învățat, și o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se vadă ca cealaltă. Doamne, ce frumos se suia pe cer, în fiecare zi apărea tot mai sus și pe măsură ce se ridica în tăria cerului i se scurta coada iar, după o vreme cu ninsori în februarie, când s-a înseninat din nou, steaua cu coada ei cu tot pierise. Când strălucea și mătura cerul cu pletele ei, oamenii bătrâni erau îngroziți. Își aminteau cum în anul în care fusese omorât postelnicul Constantin Cantacuzino venise tot așa o stea cu coadă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Turculeț fluieră ca o mierlă și caii se iviră din lăstăriș. Grăbiți fiecare, prințul și așa-zisul argat înșeuară armăsarii, potriviră dârlogii și porniră călare pe o potecă ce ocolea pădurea și care dădea în drumul domnesc al Cotrocenilor. Se înseninase și soarele încălzea de-a binelea. Ieșiți în drumul mare, porniră în galop nebunesc spre mânăstire. Șirul de carete aștepta în fața curților brâncovenești ca vodă cu toți ai lui să pornească spre Mitropolie ca să asculte Sfântul Prohod. Doamna Marica, împreună cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de Paști la Mitropolie în Târgoviște, după care vă întoarceți aci să judecăm ce vești mai avem de la Odrii. Binecuvântează, sfinția ta, că eu mă retrag cu beizadea Ștefan să-l învăț ce trebuie să știe un tânăr logodnic! Se înseninase. Discul știrbit al lunii - pentru că în urmă cu patru zile fusese lună plină -, ridicat binișor deasupra orizontului, lumina târgul Bucureștiului potopit de mireasma corcodușilor și cireșilor îmbobociți. Vodă, Ștefan și Turculeț, călări, străbăteau la pas mahalaua Bălăceanului. — Și ce legătură
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cine era fata. Nu era Bălașa, că ei nu-i plăcea la Mogoșoaia, ea este la Târgoviște. Să fi fost Stanca? Nu, hotărât nu. Stanca era mai înaltă. „Ah da, nu este trecutul, e viitorul, își spuse el, și se însenină la chip, este Călina cea cu ochi verzi, pe ea o s-o fac stăpâna de la Mogoșoaia, că doar este palatul meu.” Ajunse la ușa cea mare din dreapta, o încercă, era descuiată. O deschise, se uită curios înăuntru, dar nu intră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noastră, în durerile noastre vorbitoare de neputințele noastre, în oboseala noastră care ne desparte de Hristos. A te bucura înseamnă a fi treaz, așa că măria ta să faci ca și tatăl măriei tale, să faci ca soața răposată să-ți însenineze fruntea, nu să-ți sape cute. Bucură-te de fiecare zi, căci fiecare zi este de la Dumnezeu. De unde ești, părinte? Aș vrea să te trec în pomelnicul nostru... — Ieromonahul Gherasim, de loc de la Oncești, acolo unde am înălțat schitul... Neamul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
își lăsă potcapul pe umăr și începu să picure cu vocea-i blajină rugăciuni nemaiauzite până atunci pentru alinarea celor robiți și schingiuiți. Era o implorare directă spre Iisus vindecătorul sufletelor și trupurilor și treptat duhul rugăciunii reuși să le însenineze fețele. Când ultimul amin fu rostit cu pioșenie, monahul examină cu luare aminte arsurile de pe pieptul și spinarea voievodului. — Mă gândesc să cercetez pe rând bășicile, cele cu puroi să le curățăm, cojile astea de arsură să fie înmuiate punând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pricinuite în oricare dimineață a săptămânii, și-o să-ți arăt eu ție porci! Treburile pe care le fac alții - și nu pățesc nimic! Cât despre remușcări, nici pomeneală! Răul cauzat unei ființe neajutorate îi face să zâmbească. Doamne sfinte, le înseninează ziua! Minciună, intrigi, mituiri, hoții - jaful, doctore, toate astea se comit cu sânge rece. Câtă indiferență! Indiferență morală totală! Crimele comise nu-i tulbură mai mult decât o simplă indigestie! Iar eu, eu îndrăznesc să pun la cale o poantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și pentru câteva clipe, fiecare a lăsat ochii în jos cu gândul la o soție, iubită, mamă. Atmosfera tristă printre cei prezenți se mai destinde atunci când Smaranda începe să cânte cu voce plăcută, "Teiul" de Schubert. Versurile se desfășoară domol, înseninând sufletele asprite de război, picurând liniște și speranță într-un spațiu până atunci al durerii. Se așează apoi în fața pianului împreună cu Marius și degetele ce alunecă elegant pe clape interpretează la unison armonia celor patru mâini imaginată de marele Mozart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și mulțumită de joaca ei. Desigur, Mădălina, spuse Bart. Da, Mădălina mea. Trăiește încă în lumea minunată a inocenței. Nu mai știu un alt copil care să se joace atât de frumos. Parcă ar fi un înger venit să ne însenineze nouă viața... Arm îi întinse a doua fotografie. Pe un motoscuter strident colorat trona o adolescentă și mai stridentă. Îmbrăcată cu un pantalon cu multe buzunare, de la brâu îi atârna un lanț până aproape de genunchi. Bart privi întrebător spre Arm
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
bogată și lungă. După ce am mâncat, ne-am ridicat de pe scaune și am ieșit să admirăm grădina. Eram vreo douăzeci de oameni deprinși cu reuniunile mondene și nici unul din noi nu lăsa conversația să moară. Ploaia încetase și cerul se însenina, dar era o lumină muribundă, fiindcă se apropia noaptea. Grupul din care făceam parte discuta despre efectele nocive ale radiației radar. Tiffenburg îi explica lui Friepke un articol pe care-l citise într-o revistă de specialitate. - Cancer la piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fi putut să-i spun? Dădeam din umeri a neputință și-l trimiteam la locul lui de pescuit pretextând căi trage peștele. Pe urmă îl chemam și-i întindeam paharul cu rachiu, cu cafea sau cu vin. Și atunci se însenina, apoi îi trecea pe față o umbră de întristare și iar mă întreba: „Ce era dacă era cu noi și prostu' acela de Gică?” Apoi vărsa o picătură pe pământul bălții pe care au pășit și pașii tăi, Gică, și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pachet și o saramură. Era prima mâncare caldă pe care o consumam. Ni se părea așa de bună! Acum stăteam în jurul focului și ne încălzeam, beam „molecula”, care mergea perfect cu saramură de biban și somotei și fumam. Ne-am înseninat la față, chiar au început să curgă și bancurile. În general, suntem oameni optimiști, nu ne doboară un necaz așa de repede, știm să ducem și greul, când n-avem altceva mai bun de făcut. Eu, consecvent, stăteam mai tot
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sunt simple elemente de decor, ci se configurează un acord de destin între poet și lucrurile vecine, care se suprapun somnului său, deci timpului său. Rostogolirea în somnul "fabulos" asigură o dimensiune fantastică întâmplării. "La Emil Botta, ieșirea din fenomenal înseninează în primul rând o aventură aprilină (adică pretimpurie) într-o realitate întunecată (adică antisolară), amintind de cea plutonic eminesciană. Aventură în tragic. În paralogicul somnului fabulos..."27. De fapt, mai toate evenimentele curg spre un "fantastic interior"28, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Era a cincea din ”zilele babelor”... A venit primăvara... Zilele, săptămânile se scurgeau... Iorgu rămânea zăvorât singur în durerea lui. Ultima bătălie împotriva iernii fusese dată. Primăvara caldă se pregătea să izbucnească. Soarele se aprinsese pe cerul albastru dintr-o dată, înseninat de vântul călduț de miazăzi, și zăpezile de pe dealuri se topiră. Aplecat pe marginea ferestrei se uita la cireșul, scăldat în soare și lumină, gata să înflorească. Viața reintra în el odată cu miracolul sufletului pe care l-a atins mila
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
privatizările, dau din cap obosit, zic că așa e, chiar așa, toată porcăria asta a început odată cu liberalizarea prețurilor în nouăzeci: "de ce mama dracului o fi fost de acord Ion Iliescu, zic, și nenea stă puțin pe gânduri, apoi se înseninează, a aflat, știe, pricepe exact ce s-a întâmplat: "nu, dom'le", zice, "nu Iliescu a lăsat prețurile de capul lor"; "da' cin' le-a scăpat din mână", întreb, și încet (și ca din nimic) sorb din halbă, ceva amăreală
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
destul și fără asta. Helga mea credea că eram convins de smintelile pe care le spuneam la radio, la petreceri. Tot timpul mergeam la petreceri. Eram o pereche foarte sociabilă, veselă și de buni patrioți. Oamenii ne spuneau că-i înseninăm și că-i facem să vrea să meargă înainte. Și pe de altă parte Helga n-a trecut prin război ca o simplă prezență decorativă. A dat spectacole pe front pentru trupe, adesea în zgomotul făcut de gloanțele inamicului. Ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
adânci Înțelesuri ne aduce aminte: Când plouă, vin apele mari și tulburi și scot toate gunoaiele deasupra. Dar apele mari devin și vijelioase și duc repede la vale toate gunoaiele. Să vedeți ce ape limpezi și curate avem când se Înseninează. Veți vedea toți că am dreptate. Și eu mă voi bucura printre mulți de lumina soarelui și de aerul curat și de liniștea de după furtună. Vă doresc tuturor ceea cemi doresc și mie = să conștientizați, să căscați ochii și urechile
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
în ispită... S-ar putea să am, cred că da, că doar n-o să am numai gânduri făcute să tulbure mințile! — Așa zic și eu, gândul, tot așa cum e în stare să tulbure, trebuie să fie în stare și să însenineze și să aducă liniște... — Sfinția ta are mare dreptate! Și numai că îmi spune vorbele astea, parcă mă simt și eu ușurat, că nu mai vin în chilia sfinției tale încărcat cu povara ispitelor, cu gândul să ispitesc gândurile sfinției
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
neașteptatelor evenimente, va putea mânca pe săturate, fără să se mai supravegheze. O privește de aceea cu plăcere pe micuța cumnată, care își savurează și ea felia de tortă cu șocolată ; în această clipă este mai destins ca oricând, îl înseninează bucuria unui școlar ce aude sunând de recreație. Nu mai este silit să susțină conversația și va avea destulă răbdare până când Profesorul își va regla afacerile cu consoarta... — Sophie... ai auzit, nu ? Sophie nu i-a spus doar că regele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
descurcăreții !), ca o damă virtuoasă ce a reușit și ea să fleurteze la bal, am pornit-o spre depozitul de lemne, cu o trăsură apărută, din fericire, ca din pământ. Norocul începuse să-mi surâdă și starea mea sufletească se înseninase și ea. De obicei, mahalaua mă deprimă prin sărăcia ei monotonă, astăzi însă, nu ! Chiar bojdeucile cu geamul de-o palmă, cu curți noroioase prin care mișunau purcei, câini, găini și copii mucoși, îmbrăcați ca vai de lume și la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la fel ca el cu trei ani în urmă. Tot fată! Mihai și-a amintit ce-a simțit el și i-a repetat vorbele Tamarei, amplificîndu-le, punînd-o parcă martoră pe Cristina, cu care tocmai se plimba. Prietenul lui s-a înseninat. Ba au băut și-o bere. De-atunci, cînd se întîlnesc, la întrebarea lui Mihai "Ce mai faci?", prietenul îi răspunde plin de zîmbet: "Mă topesc!". Odată, cînd au zăbovit la o vodcă, poetul zicea că vrea să dea fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
o privește și el. Apoi, roșesc amîndoi. Cel puțin, Mihai e sigur de asta. Eu am terminat Fizica, încearcă el să depășească momentul. Cînd? întreabă fata. În anul în care ați intrat dumneavoastră în clasa întîi. Fata rîde încet, amuzată, înseninînd în jur cu privirea ei albastră, luminînd înserarea cu unduirea pletelor blonde. Face un gest de salut prietenesc și urcă în autobuz. Mihai continuă drumul pe jos. La traversarea străzii, se oprește și privește acoperișul clădirii vechi, cu bila ornamentală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
din nou, cu aceeași expresie cu care a întîrziat cînd au fost împreună în foișorul vilei. Mihai știe că cel mai bun lucru ar fi să întindă mîna și s-o rețină. Un gest cît de mic al lui ar însenina totul. Tamara și-ar cere scuze din nou pentru vorbele izvorîte din furie, apoi... de ce nu?!... George e plecat, fetele sînt în tabără... Dar nu vrea. Faptul că Tamara știe ce s-a întîmplat cu el în Ardeal îl doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]