1,969 matches
-
Acasa > Poezie > Delectare > SOARELE ÎNSERĂRII Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Mă cuprinde din cap până în picioare soarele înserării. Cu o privire rapidă, iscoditoare sculptează energia. Aleargă pe scările întâlnirii cu vibrația. Farul atenției îl sărută auriu cu dor dospit de vreme. ,,Bine te-am regăsit, lumina mea!’’ intonează radios muzica unui surâs. Și sunetele selenare se unesc în
SOARELE ÎNSERĂRII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1469130356.html [Corola-blog/BlogPost/383762_a_385091]
-
dospit de vreme. ,,Bine te-am regăsit, lumina mea!’’ intonează radios muzica unui surâs. Și sunetele selenare se unesc în tantre sub cheia dezlegărilor de inhibiții, se unduiesc înflăcărate eliberând cântecul despuiat al inimii.(20-21 iulie 2016) Referință Bibliografică: Soarele înserării / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2029, Anul VI, 21 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Iulia Dragomir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SOARELE ÎNSERĂRII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1469130356.html [Corola-blog/BlogPost/383762_a_385091]
-
2016 Toate Articolele Autorului Mă striga aseară vântul sub cărările-i de ceară, pustiind sub aripi, câmpul prin spinări de primăvară. Un priveghi torcea sub frunze dorul meu din iarba roasă, prin nămeții de pe buze se-ntorceau anii din coasă. Înserări țeseau grăbite pânza lor pe ochi de verde, dezbrăcând de dor albite al fuioarelor, legende. Tremura în brațe-mi cerul pe sub liniștea-mi de gheață, vântul îmi găsise dorul și-l gonea, din nou, spre viață. Autor Doina Bezea Referință
VÂNTUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1466160331.html [Corola-blog/BlogPost/373603_a_374932]
-
împrăștie aromele din crama S-a îngreunat și geantă agentului poștal. Cohorte de senzații în tăceri obscure Ne furișază-n gânduri taine nepătrunse Vine o melancolie încet ca să ne fure, Iubirea este dusă în locuri ascunse. Joc nervos de umbre, bântuie înserarea în pleoape se aprind iar roșii orizonturi Pe chipul toamnei ude stăruie mirarea, Gândurile se împart pe mai multe fronturi. De sufletul pustiu se prinde o aripă Și păsări albe ne brăzdează cerul minții Pădurea-i frumoasă, tristețea vine-n
TOAMNA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Toamna_0_0_1_2.html [Corola-blog/BlogPost/351208_a_352537]
-
ca un foc în valul mării, Răsfoiesc a vieții carte și ascult glasul uitării. Mai privesc nemărginirea deportată lângă vânturi Și mă-ntorc să-mi adăp pașii la un țărm rănit de gânduri, Ridic mâinile spre cerul dăltuit de-o înserare, Când prin lanuri greieri cântă florilor nemuritoare. Daniel Luca 24 05 2017 Referință Bibliografică: Printre anotimpuri / Daniel Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2336, Anul VII, 24 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Daniel Luca : Toate Drepturile Rezervate
PRINTRE ANOTIMPURI de DANIEL LUCA în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 by http://confluente.ro/daniel_luca_1495651528.html [Corola-blog/BlogPost/371459_a_372788]
-
minuni după minuni În labirintica încrengătură a canalelor - păsări mii Cuibăresc lângă nuferi, printre săbiile stufului, lăstuni Îți zboară lângă tâmple, rațele-s urmate de pui aurii. Cormoranii emit sunete ciudate lângă estuar Își cheamă tandru iubitele când se lasă înserarea Au făcut din acest loc mirific un amplu sactuar Aici viața își urmează firul, cunoscând eliberarea. Pelicanii- în cârduri se iau la-ntrecere înotând Ei sunt campionii deltei, dar și pescarii sanitari Iar scufundacii - corcodei și furtunari - meditând Așteaptă cu
FLUVIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1472122368.html [Corola-blog/BlogPost/383768_a_385097]
-
Carpați și Dunăre, meditând și la faptul că și în Israel este aceeași trudă omenească, precum pretutindeni, de supraviețuire și de înălțare și de autodepășire, de negare a limitelor. La Târgu Jiu, Coloana, adevărata Columnă a Infinitului, devine, în orele înserării, fosforescenta sufletului meu, ca un astronomic far de mare, bogzian. Coloana de acolo, din Târgu Jiu, are 29 de metri și 33 de centimetri. Aceasta-i dimensiunea care i-a trebuit lui Brâncuși. Și astfel, el ne-a adus infinitul
CONSTANTIN BRÂNCUŞI – LUCEAFĂR, CIOCÂRLIE ŞI INFINIT... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 by http://confluente.ro/Constantin_brancusi_luceafar_ciocarlie_si_infinit_.html [Corola-blog/BlogPost/344299_a_345628]
-
vise, Mângâierii de noapte, în doruri se moare, Tu treci ca pasărea departării închise, Iubind simbioza primăveri-n hotare, Supradoză de pofte urlă-n lupii din lună, Ard lanterne în beznă prin ochii lor lacomi, Spumegând a furie în trupeasca-nserare, Cuibărind odiseea ceas de noapte cu patimi. Când ziua în albele râsuri se stinge, Mai plouă-n zăpezi, în lacrimi vărsare, Un clopot mai bate, sunând ca o iarnă, Tu zâmbești, dar privești o părere-n uitare, Curg clipele vieții
NINGE CU VISE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/aurel_auras_1452344687.html [Corola-blog/BlogPost/376193_a_377522]
-
se-mbie Alungă umbre din orbita-ți oarbă! Dar te-nfășori în mantii de mătasă - Nori albi ce torc potop de fulgi zănatici - Zburând cu stolul de hulubi sălbatici Mă lași din nou nesomnului mireasă. CURG UMBRE RECI PE CUMPĂNA-NSERĂRII Curg umbre reci pe cumpăna-nserării, Pulberi de-omăt și șaluri de hermină Învăluind în dulcea iernii vină Tăceri dospite-n prescura mirării... Cuvinte ard în felinare 'nalte, - Rostiri nerătăcite sau perfide, Poveri de maci în cute de hlamide - Vii
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_poemele_iu_georgeta_resteman_1392159559.html [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
-ți oarbă! Dar te-nfășori în mantii de mătasă - Nori albi ce torc potop de fulgi zănatici - Zburând cu stolul de hulubi sălbatici Mă lași din nou nesomnului mireasă. CURG UMBRE RECI PE CUMPĂNA-NSERĂRII Curg umbre reci pe cumpăna-nserării, Pulberi de-omăt și șaluri de hermină Învăluind în dulcea iernii vină Tăceri dospite-n prescura mirării... Cuvinte ard în felinare 'nalte, - Rostiri nerătăcite sau perfide, Poveri de maci în cute de hlamide - Vii candelabre nude de rivalte Pe scena
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_poemele_iu_georgeta_resteman_1392159559.html [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
care nu vreau să fiu. oarbă umblu între camerele regalelor gesturi. nimicul îmi aruncă un os. gândul pliază mișcarea pe fila asta. sunet. scrâșnet. banal. fiare, șine de tramvai, suflet, marginea patului pe care cad amețită strânsoarea zilei și a înserării... totul e doar minciuna pe care o respir zilnic prin ochi, gură,nas. prea multe instrumente de tortură pentru simțuri. glasul topește nările, fulgeră ochii, gura încleștată în anotimpul ăsta ciudat, în gheață prinde cleștii racului. cancerul urcă pe toamnele
PROMISIUNE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 by http://confluente.ro/Promisiune_anne_marie_bejliu_1328119137.html [Corola-blog/BlogPost/346898_a_348227]
-
la mine. Ca să nu se piardă, am ascuns-o în rădăcini, ca pe o comoară de preț. O comoară tainică pentru urmașii poporului care viețuia pe aceste sfinte meleaguri - dacii. Trecuseră câteva zile de la Sărbătoarea Iubirii, sărbătoarea închinată ție, Dragobete. Înserarea învăluise pe nesimțite pădurea, zăpada începea să se topească, iar miresmele pădurii îi fermecau și-i tulburau pe cei cu inima sensibilă. Întreaga suflare era în așteptare, chiar și eu simțeam un freamăt în adâncuri. Dragobete asculta vrăjit. Avea ochii
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/floarea_carbune_1424854127.html [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
legătura-i de argint, și grea. Trecu prin blocul nou din piață. Trecu prin chioșcul alămiu / al stațiunii de benzină, / abstras, divin. // Primește-mi, îngere, strigai, / paharul care-l beau, cu vin. Pâinea primește-mi-o și sarea... / Mi-apasă-n coastă, înserarea. // Dar îngerul tăcea, trecea / prin soba din odaia mea. / Pe un scaun negru sta, citind / o carte grea cu solzi de-argint. // Când fu în dreptul meu, strigai - / o, îngere venit din rai, / mă lasă să m-atârn și eu / de
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
desigur, în tiparele „clasice“ ale catrenului armonizat în trohei, în rime-ecou („monorimă“ reverberantă), în măsură - de 8 / 7 - specifică oralității românești: Dintr-un bolovan coboară / pasul tău de domnișoară. Dintr-o frunză verde, pală, / pasul tău de domnișoară. Dintr-o înserare-n seară / pasul tău de domnișoară. Dintr-o pasăre amară / pasul tău de domnișoară. O secundă, o secundă / eu l-am fost zărit în undă. / El avea roșcată fundă. / Inima încet mi-afundă. // Mai rămâi cu mersul tău / parcă pe
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
ca în strofa ultimă, stând sub pecetea numărului cinci, al nunții), unde se proiectează „clasic“, „edenic“, Ea / „domnișoara“ („Eva“ de dinaintea cunoașterii „mărului din rai“), într-o „unitate de loc“, «dintr-un bolovan», «dintr-o frunză», într-o „unitate de timp“, «înserarea-n seară», și într-o „unitate acțională“, revelată în dinamica pasului virginal și în simbolica descensională a „păsării amare“; b) planul elementului „vir“ / Yang de după manifestarea fertilizatoare de genune, în autoreceptarea ecoului energetic. Primului plan i se consacră strofa din
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
limpede: «Să nu mâncați din el, nici să vă atingeți de el, ca să nu muriți !» (Facerea, 3, 3). Dacă iluminarea „unității de loc“ s-a produs fulgurant în primul catren, „unitatea de timp“ se evidențiază în catrenul secund: «dintr-o înserare-n seară». Și această unitate stă sub pecetea elementului dinamic / dinamizator, «pasul tău de domnișoară», leitmotiv pentru fiecare „punct cardinal“ din acest spațiu poemosofic stănescian. Unda pleonastică din îmbinarea liremelor «înserare-n seară» se disipează iute. Cuplul edenic, Ea - El
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
de timp“ se evidențiază în catrenul secund: «dintr-o înserare-n seară». Și această unitate stă sub pecetea elementului dinamic / dinamizator, «pasul tău de domnișoară», leitmotiv pentru fiecare „punct cardinal“ din acest spațiu poemosofic stănescian. Unda pleonastică din îmbinarea liremelor «înserare-n seară» se disipează iute. Cuplul edenic, Ea - El („Adam - Eva“), păcătuind întru cunoaștere și moarte, a început „să se însereze / înnopteze“, să lunece- n genune, chiar în „seara plimbării lui Dumnezeu“: Iar când (Adam și Eva) au auzit glasul
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
10, subintitulat “(O arhi-amintire)”. Aici, dăruirea necondiționată vine din nevoia reciprocă de trăire precipitată (atunci și acolo) a iubirii pierdute și regăsite pe samsaricele cărări: “Și te-am zărit. Departe, în amurg,/ Fixai curbura unui spațiu, care/ Înainta treptat în înserare/ Cu soarele și neclintitul burg.// Stăteai pe pod, sub ziduri. Te-am iubit/ Acolo chiar, pe dalele curbate,/ Și am rămas cu tine în cetate,/ Și cred că tot acolo am murit...// Uitasem totul: codrii, lungul drum,/ Cetatea, podul, gustul
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1428034197.html [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
leagă oamenii frumoși, Mă leagă vatra și cuvântul Și toți vitejii mei strămoși, Mă leagă viața și mormântul. Opriți-i duca, dragii mei, Și nu lăsați să moară Cartea, Săriți în ajutorul ei, Căci, va asigur, vă dă partea! ZĂPADA ÎNSERĂRII Pe un raft, clepsidra lumii Răsturnată de-un fior, În bătaia caldă-a lunii, Picură nisip de dor. Acceleratul de speranță Este mereu întârziat, Poate că e în mentenanță, Programul lui este schimbat. CÂND GLASUL INIMILOR TACE Nedrept, la groapa
O CRONICĂ MINUȚIOASĂ DE RESTAURARE A VALORILOR NAȚIONALE de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 by http://confluente.ro/daniela_popescu_1462967413.html [Corola-blog/BlogPost/378522_a_379851]
-
de adjectivul „lungi”, creează un spațiu în care teama de natură este continuă, un produs al nostru și o întărire a poetului tocmai pentru a se înțelege că eternitatea este continuarea unei alte vieți lipsită de sunetul „dogit” al anunțării înserării și a căderii nopții. Două stări de fapt privite cu atâta șovăială de omul profan, care nu înțelege sensul potrivit al celor două lungimi ale timpului apunerii soarelui și a domniei fără echivoc a lunii în noapte. Sinestezia „glas amar
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 by http://confluente.ro/Sensul_onomatopeelor_in_crea_stefan_lucian_muresanu_1363537941.html [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
2016 Toate Articolele Autorului Când îngerii se nasc din frumuseți de floare, Iar ploile se-opresc prin crengile cerești, Atunci te strig, iubito, să vii ca o ninsoare, Să-mi spui ca altădată cât de mult mă iubești! Pe malul înserării tu treci cu pași de noapte, Să îți alegi destinul din flori nemuritoare Eu chem din cer toți zeii să ne vorbească-n șoapte, Să-mi spună numai mie că ești rază de soare. Pe marmura tăcerii vreau să-ți
PRINŢESA MEA de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 by http://confluente.ro/daniel_luca_1464085991.html [Corola-blog/BlogPost/381165_a_382494]
-
scriu să te împac ce mare eroare... să cazi la’ nvoială cu abisul (iubitor de pulberi, de fulgere frânte) cu mâna străină ce te-a smuls din rădăcină și necuvântului te-a dat spre „îmbălsămare” fără podoabe și fast.... coboară înserările-n fântână și eu veghez „vânzările” făcute-n taină de spoitorii vorbelor mărunte... mărunte... 18 ianuarie 2013 Referință Bibliografică: Când vorbele sunt mari / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 765, Anul III, 03 februarie 2013. Drepturi de Autor
CÂND VORBELE SUNT MARI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 by http://confluente.ro/Cand_vorbele_sunt_mari_valentina_becart_1359922267.html [Corola-blog/BlogPost/341345_a_342674]
-
mă mai satur de lumina lui”, În ochii tăi e-o bucurie-augustă! Cuvântul, cel din care sunt acum, E plin de o tăcere ne-nțeleasă, Ca peregrinul nesfârșit de drum Când se întoarce obosit Acasă... Vederea e din ce în ce mai slabă Și cade înserarea peste văi, Citește-mă, silabă cu silabă, Până se face ziuă-n ochii tăi! Citește-mă întreg dintre coperți, Cât încă între ele e devreme, Tu singură învață-mă să ierți Pentru tăcerea scrisă în poeme... Precum cuvântul nicio hrană
N-AM CERŞIT VIAŢA ... (POEMEI) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 by http://confluente.ro/Nicolae_nicoara_horia_n_am_cersit_vi_nicolae_nicoara_horia_1329985667.html [Corola-blog/BlogPost/357966_a_359295]
-
către zori. Prin toamna mângâiată de-amintiri Te-ascund sub frunza care pleacă-n nori, Am sa păstrez petalele de trandafiri Să te-nvelesc atunci când vin ninsori. Ca doi copii cuminți, prin clipa care trece, Ne așezăm tăcuți pe banca înserării, Îmbrățișați vom lăsa doru-n toamna rece Să-l regăsim, adus de-un val, la malul mării. Referință Bibliografică: Te chem iubita mea... Daniel Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1884, Anul VI, 27 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
TE CHEM IUBITA MEA... de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 by http://confluente.ro/daniel_luca_1456601292.html [Corola-blog/BlogPost/367659_a_368988]
-
versuri mult prea alambicate.Azi tristă ne e slova. Citită printre rânduriUn univers descoperi pustiu și-nlacrimat,Iar stelele din ceruri mai luminează ... IX. RĂTĂCIRE, de Căprar Florin, publicat în Ediția nr. 1702 din 29 august 2015. Am așternut în liniștea-nserării, Pe cerul gol al nopții nesfârșite, Petale smulse din floarea neuitării De briză dragostei neîmplinite. Cu-aroma lor eu ți-am pavat cărarea Printre-nghetate roci cu nimb de stele, Dar le-ai strivit, strivindu-mi și iertarea, Făcându-mi
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/caprar_florin/canal [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]