958 matches
-
să percepem! S-a întâmplat pentru noi, să mulțumim Cerului! Simți cum palpită inima noastră, ascultă-i muzica unică, las-o să curgă prin fiecare celulă, nu o bloca, nu o mai bloca, simte tot. Când vei fi copleșit de însingurare, - deșertul în care suflă doar pustiul nisipurilor mișcătoare - vei găsi poarta mereu ... Citește mai mult CHEIA TIMPULUIÎn marea din adâncurile noastremă vei găsi, iubitule,în pictura fumului,risipit de orele timpului,ca și cum ceva continuă să curgă,când vei simți iubirea
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
să percepem! S-a întâmplat pentru noi,să mulțumim Cerului!Simți cum palpită inima noastră,ascultă-i muzica unică,las-o să curgă prin fiecare celulă,nu o bloca, nu o mai bloca, simte tot.Când vei fi copleșit de însingurare,- deșertul în care suflădoar pustiul nisipurilor mișcătoare -vei găsi poarta mereu ... X. UNDEVA ÎN TIMP..., de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012. Undeva în timp, în fața rondului intuit surâs parfumat, Prin vitraliul privirii licăriri
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
acest volum sunt preponderent disforice. În ce mă privește, dacă m-aș încumeta să clasific aceste secvențe poetice, le-aș împărți după cum urmează. Solilocvii existențiale O temă predilectă, prezentă și în alte volume ale lui Vasile Burlui, este aceea a însingurării, a acelei nausée existențiale pe care poetul o resimte în momentul când coboară printre semeni. Un soi de mizantropie îl bântuie, o fugă de sine și de ceilalți, plictisit de a vedea mereu aceleași imagini (Singur printre oameni, Insolentul, Vremuri
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
o „stare de spirit“ a voinței Valahimii din tânăra Românie de după „dizolvarea Adunării Parlamentului“; rezultatele „plebiscitului“ sunt în favoarea Domnului României, Alexandru Ioan Cuza, anunțate sărbătoresc-național la Mitropolie, «spre sfârșitul zilei de 10 mai '64» - p. 204), Singurătatea tronului (rămâne capitolul „însingurării lui Cuza“ mai ales, prin faptul că, «la 26 ianuarie 1865, Kogălniceanu își prezintă demisia», p. 212), Băi de plante (e un capitol în care se relevă faptul că, „profitându-se de plecarea „regelui“ / Domnului României pentru niște băi de
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
bulevardele din centru, ci și pe ulițele din mahalale» (p. 202); este locuit de un înalt spirit justițiar, mergând până la „prudența“ / „imprudența“ unei grațieri a politicienilor „lideri de rebeliuni“ de dincoace de Plebiscitul din 10 mai 1864, de dincoace de „însingurarea tronului“ și de „băile-i de plante“: «Cum ajunse în Capitală, după ce se sfătui cu miniștrii săi, Domnul îi grație pe toți cei arestați din motive politice...» (p. 215). Lucrarea malefică a politicilor dușmani-de-moarte ai „celui mai iubit“ dintre „regii
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
noaptea neagră să-ți fie luminată de vreo lună... Sărmană bilă cosmică pustie, care mereu slăbești, făcându-te din ce în ce mai mică, cum să-ți opresc slăbirea, căci meteoriții nu-ți îngroașă coaja? Coboară deocamdată-n visul meu să plângem împreună de însingurare!... VENUS Frumoasa cerului cea blondă, zidită veșnic între două emisfere, din care una-i ziua ta fierbinte - imensa pasăre albă clocind vreo două luni pe-o parte a planetei - iar alta-ți este neagra pasăre a nopții, clocind același timp
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
DIN TINE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1690 din 17 august 2015 Toate Articolele Autorului Aceeași privire blândă așteptam și eu, ca tine Lacrima stătea să pice, să inunde noi destine; În balsam de levănțică, ți-am primit însingurarea, Tu mi-ai dăruit minciuna, eu ți-am dăruit uitarea. Și-mi vorbești de-a ta dreptate și pedepse meritate? Pedepsește-mă, că vina, eu o port demult în spate! Și aripa ce ți-am dat-o, să te-naripeze
VOI ÎNVIA DIN TINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373425_a_374754]
-
mai sopteste-n matcă izvorul care curge și salța în cascade, cănd visul i se frânge? Nu mai colinda ploaia pe clipe ce veghează când soarele aruncă săgeți peste amiază? Nu mai colinda valuri peste perdeaua mării ce-nvaluie cu-albastru însingurarea zării? Ba da.. Răsună triluri și mai răsună versul când sufletul dansează la braț cu Universul. Și mai șoptește vântul, șoptește și izvorul când visele-s arzande și ne-ntinat, el-dorul Și mai colinda ploaia, săltând pe clape ude, șăgalnic le
NU MAI RASUNA? de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373615_a_374944]
-
singurătatea pe calea meditației. I se pare că trăiește pe un ring de box și: „că sunt mereu la podea/ numărat/ dar cum să renunț/ mă amestec în ciorba acestui timp/ de obicei preîncălzită”. (Ring). Trecerea timpului peovoacă nostalgie și însingurare: „înlăuntrul timpului cad frunze/ în moarte clinică/ pe fâșia dintre noapte și zi/ vântul interpretează partitura/ rece la o tastatură/ dezacordată”. (Toamnă) Ploaia reconfortează sufletul poetului în rezonanță cu dragostea. Poezia lui Ion Scorobete, din volumul Exerciții de singurătate și
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371392_a_372721]
-
largă la dimensiunea unui sat mai mare. Toate scrierile mele, inclusiv acest volum, sunt mărturii ale luptei mele pentru biruința binelui, frumosului și omenescului din noi prea adesea căzut în umilință, suferind înfrângeri, dureri, răni și prea adesea cuprins de însingurare și tristețe. Pentru mine scrisul devine un altar pe care sufletul meu se reconstruiește din țăndările unor lovituri și din durerile neplânse, înăbușite în cămara inimii. In același timp, scrisul este și o înălțare spre zările pure ale respirației fiintei
SĂRBĂTOAREA LANSĂRII CĂRȚILOR ÎN ROMÂNIA-2016 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371424_a_372753]
-
Acasa > Eveniment > Actualitate > PITICI PE CREIER DE ROMÂN Autor: Pompiliu Comsa Publicat în: Ediția nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Motto: ‘’Când vezi cirezile de imbecili, devine suportabilă însingurarea’’ Petre ȚUȚEA Dau mereu nas în nas cu ciocoii noi, ridicați din fostele slugi cu sânge-n instalație, care au avut norocul, la rândul lor, să dea peste vreun directoraș de întreprindere socialistă dedulcit la furat. La Galați, baza fenomenului
PITICI PE CREIER DE ROMÂN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371550_a_372879]
-
realității de azi cu denaturările ei. Mesajul clar transmis de poetă se transcrie pe imundul contemporan, descătușat, paradoxal, în raiul florilor pe pământ, în locul unde florile și iubirea ar fi graficul funcției existențialiste. În acest grupaj, lirismul tăcerii și al însingurării este unul afirmativ, se implică manifest social, cuvântul metaforă revine cuvântare. Templul florilor- templul iubirii este spațiul divin în care poezia nu mai alunecă alinător, misterios și tandru, ci dă înțelesuri clare în contur social, chiar dacă metafora este arhiprezentă în
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
și imagismul eminescian, dar finalul este definitoriu schimbării de mentalitate, ruinării ei, coborârii ei la limita dezumanizării și alegerii suicidului ca realism crunt de salvare. Decât să visez în van mai bine moarte...este un mesaj al zilelor noastre, al însingurării până la denaturare. Funia poate fi privită îngerește, cu un surâs al Elizei, mântuitor... Atât jocul Elizei Noemi Judeu, plin de farmec, captivant, cât și fondul muzical ales, cutremurător în conotații funebre, melodiile din Love Story și Iarta! a Mihaelei Runceanu
TEATRUL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373770_a_375099]
-
Judeu, plin de farmec, captivant, cât și fondul muzical ales, cutremurător în conotații funebre, melodiile din Love Story și Iarta! a Mihaelei Runceanu, fac din aceasta piesă de teatru o experiență de zguduire de umeri pentru orice om înțelege mesajul însingurării oamenilor în epoca noastră, însingurării de propriile vise. Nici visul de iubire nu mai are suport tehnic în zilele noastre. Poate sunt critici din partea tradiționaliștilor, manieriștilor...dar eu cred în reușita acestui experiment tăcut, transmis printr-o gestică naturală, sinceră
TEATRUL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373770_a_375099]
-
cât și fondul muzical ales, cutremurător în conotații funebre, melodiile din Love Story și Iarta! a Mihaelei Runceanu, fac din aceasta piesă de teatru o experiență de zguduire de umeri pentru orice om înțelege mesajul însingurării oamenilor în epoca noastră, însingurării de propriile vise. Nici visul de iubire nu mai are suport tehnic în zilele noastre. Poate sunt critici din partea tradiționaliștilor, manieriștilor...dar eu cred în reușita acestui experiment tăcut, transmis printr-o gestică naturală, sinceră, adus în apartamentul unei femei
TEATRUL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373770_a_375099]
-
problematizantă în lumea noastră desacralizată, regăsesc același râu călătorind prin sensuri, complicând, tăgăduind și formulând într-o ardere lentă. Dar, de această dată, râul melodic are o albie adâncită, poate chiar până în teluricul creativ al autorului, ca o inițiere a însingurării omenești predestinate. Plecarea mamei dintre vii, dispariția ei ca făptură pământeană și această durere de fiu nu mai sunt doar umane, ci țin de Ființa însăși. Între Prolog și Epilog, cele 28 de elegii omagiale mamei au harul de a
EUGEN DORCESCU-ELEGIILE DE LA BAD HOFGASTEIN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373875_a_375204]
-
-mpletesc, lipesc sensuri, ocolesc, mă întorc să nu pierd tremurul inimii în inflexiunea rimei din același poem. Mă tem. Unul? Parcă două citisem... Recitesc și zâmbesc. Întregit, e un singur poem Picătură de limerick într-o mare de liric.... AZI ÎNSINGURAREA Lumea cearșafurilor sfâșiate împânzește pământul, spoiala mușchilor verzi-albăstrui, fata morgana lacului cu ape stătute, lacul murdărit de țiței, șuvițe albe printre șuvițe albastre, cârpe rupte, uzate înainte de vreme pierdute din pânza catargului eșuat sau prădat de pirați, lumea cearșafurilor sfâșiate
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
cearșafuri singure lipite în deviere, trupuri mototolite covrig, urme clănțănite de frig, apărătoare împletită aliată chimic nimic desfășurat, totul simțit ambalat, nimic nu e de vorbit. Doare tăcerea respirațiilor căutate în alte suflete. Țipă închise atele, volutele inimilor îngropate amuțesc, însingurarea rană linsă pretinsă civilizație devine treptat enumerație: unul după altul, niciunul. EPOPEEA CALULUI FĂRĂ OCHELARI (sacrificiul calului adus zeului purificării, „veșnic tânărului” Agni) încă străfulgerat de raza soarelui de apus, el vorbește ca orbul braille înțeles al degetelor-copite tăiate, de
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
volume (Rătăcite anotimpuri și Poeme pentru un vis) , prin alte acte în care muzica te împresoară, când cu acea lină atingere, precum a picurilor de mir, când cu acorduri grave, din care țâșnește fie revolta, fie durerea sau tristețea ori însingurarea, lăsând apoi loc Iubirii, Luminii, Păcii, pe care poeta le înscrie cu majuscule, aș cum trebuie, de altfel... Este concertul vieții pline de credință și iubire atât față de Creatorul suprem, cât și față de părinți, de copilul născut în durerea ce
O NOUĂ STEA ÎN UNIVERSUL LITERATURII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345747_a_347076]
-
și evaluarea cât mai obiectivă a situațiilor concrete care au generat, pentru fiecare individ în parte, modificarea stilului său de viață, a comportamentului său general. De regulă se pornește de la întrebarea: Ce anume l-a determinat să se adâncească în însingurare? Evident, este greu de aflat răspunsul adevărat atâta timp cât problemele cu care s-a confruntat individul în cauză nu sunt cunoscute și, în aceeași măsură, nu se cunosc trăsăturile dominante de temperament ale acestuia, condițiile concrete de viață și fondul caracterial
FENOMEN SOCIAL? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345976_a_347305]
-
ca pustnic, pentru că el nu desconsideră lumea. Monahul dorește binele oamenilor și se roagă neîncetat ca lumea să fie ajutată de Dumnezeu și, în acest sens, lumea este permanent în inima lui. Apropiată de acest fel de singurătate este forma însingurării adoptate de o categorie largă de oameni, îndeosebi femei. Este vorba de acele persoane care au pierdut partenerul de viață, au pierdut copilul ori mama, au pierdut sora ori tata, bunica ori o altă persoană de care a fost atașată
FENOMEN SOCIAL? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345976_a_347305]
-
o poate simți și o poate suporta cu stoicism, conștient, după ce înțelegerea, sentimentele, bucuriile și necazurile au fost împărtășite într-un climat de liniște, în armonie și înțelegere sufletească. Lipsa comunicării, rutina, interiorizarea unuia din parteneri ori a amândurora, instaurează însingurarea și face loc repulsiei și urii, în unele cazuri. Nu găsesc soluții ori nici nu mai caută. Sunt obosiți, simt că nu s-ar mai putea suporta după o eventuală împăcare. În gândul fiecăruia se nasc scenarii și imaginația fiecăruia
FENOMEN SOCIAL? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345976_a_347305]
-
scurtă ori mai lungă de timp. Reluarea lucrului nu înseamnă și păstrarea calității. Ideea inițială, cel mai bine aleasă la început, revine deformată, fracționată, neînchegată, aspect care poate provoca renunțarea la proiect. Sunt aspecte și situații care-l determină la însingurare, chiar dacă aceasta nu presupune ruperea de lume. Autorul se rupe doar de anumite manifestări ale semenilor săi și anume de acelea care-l împiedică, într-o formă sau alta, să creeze, să ofere aceleiași lumi rezultatele muncii sale. Dar acest
FENOMEN SOCIAL? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345976_a_347305]
-
mea citind, scriind ori privind micul ecran, meditând, oblojindu-mă fizic și moral. Singura activitate fără goluri a fost cea legată de biserică. Prezența în lăcașul Domnului, din ce în ce mai activă, mi-a dat curaj, mi-a dat forța să rup lanțurile însingurării și să ies în lume cu fruntea sus, lacom să cunosc, să văd, să aud. Am pus piciorul în prag și am stat de vorbă cu soția mea, „virtual”, dacă se poate spune așa. I-am cerut iertare și i-
FENOMEN SOCIAL? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345976_a_347305]
-
spațiu-timp), generând furtuna picurilor de rouă așternuți în poezie. Un dialog interiorizat, uneori mimetic, în care nu poeții vorbesc, ci doar poezia glăsuiește. Instantaneele derulate sub-secvențial, anotimpurile ce se succedă cu repeziciune - primăveri florale, veri însorite, emoții autumnale sau hibernale însingurări - fac din aceste dialoguri veritabile mantre, de un indubitabil lirism. Perpetuu căutători ai frumuseții din cuvânt, creatori ai unei lirici caline, inspiratoare, revelatorie, dialogurile sunt, de fapt, subtile invitații la eliberarea - din întemnițarea sufletului - a stării de mult pierdută sau
GHEORGHE A. STROIA: NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE [Corola-blog/BlogPost/347929_a_349258]