699 matches
-
fi anunțată prin ziare, Pentru că eu nu mă voi duce acolo Prin mica publicitate și nici prin ferpare. Eu am zapis de liberă trecere mai discretă. Dacă mă gândesc bine, eu am trăit ca un pusnic. și ce‐i trebuie însinguratului trâmbițe? E ca și cum te‐ai bucura mai curând: Uite, bre, va mai fi încă un praznic. 174 La capul meu, cuvântări nu doresc să se țină. La ce bun să aflu că am existat, Că am fost un om bun
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
să se instaleze acea stare de izolare, care ar fi putut să-mi erodeze persoana și modul meu personal de a ține pas cu vremea, cu lumea în care trăiesc. Pot afirma cu certitudine că nu m-am simțit niciodată însingurat, că totdeauna am fost între prietenii cei mai statornici - cărțile - și am și simțit întinsă o mână caldă din partea unor prieteni, apropiați care m-au stimulat pe plan moral, sentimental. Tuturor prietenilor de care am amintit le-am mulțumit și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
prima oprire a tramvaiului. O luă pe jos, înfrigurată, spre doctorul Marga. O oră de vorbe aiurea, ca între amici. Așa erau discuțiile cu Marga. Poate că profesia lui asta și era, până la urmă, prietenia, nimic altceva. Ieși obosită, ușurată, însingurată. Agonia zilei. Se deschidea, lent, marea ospitalieră a nopții care pe noi ne iartă și pre care o caut și pe noi nouă redă-ne... Pulberea fină depusă pe ochi, pe buze. Dintr-odată, frisonul acela, scuturare de umeri, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lăsat învins, aruncat în dizgrație, n-a încercat să lupte pentru ea, fără să se consulte cu mine, și-a abandonat studiile doctorale și a început un curs de ghizi, pleca de acasă în călătorii lungi, se întorcea apatic și însingurat, brațele sale nu ne mai îmbrățișau; m-am uitat spre ea pe furiș și i-am văzut fețișoara emoționată, cu ochii mari ațintiți asupra patului gol, ca și când ar avea o revelație înfiorătoare, iar eu mă întrebam cât anume din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
speriați, agățați unul de celălalt prin ură, dar când intră, simt furnicături în unghiile ascuțite, a fost al tău, iar acum nu mai este, jelește-i plecarea, stă în fața mea îmbrăcat în cămașa de jeanși și pantalonii maro, înalt și însingurat, fața lui sculpturală este inexpresivă, nemiloasă. Am venit să îmi iau câteva lucruri, spune el, plec de aici, iar eu îl înjur mușcându-mi buzele, iar ai câștigat, întotdeauna ai fost mai îndrăzneț, mai crud, credeam că te-am învins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
gustoasă. La ora cinci și jumătate am închis cartea, am ieșit din cafenea și am plecat să mănânc ceva de cină. Oare câte zeci, câte sute de astfel de duminici mă așteptau de acum încolo? gândii eu. „Liniștite, pașnice și însingurate“, m-am trezit vorbind cu voce tare. Duminica nu răsuceam arcul ce mă punea în mișcare pe parcursul săptămânii. Capitolul al optulea Pe la jumătatea săptămânii am reușit să mă tai în palmă cu o bucată de sticlă. Nu observasem că unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și lăsîndu-ne demobilizați de eșecurile lor parțiale. Nu am înțeles că nu există Libertate de unul singur : pe o insulă pustie, un om nu este liber, ci doar singur. Din acest punct de vedere, „libertatea” noastră este una tristă, căci însingurată, o libertate a fiecăruia pentru fiecare. Libertatea este redusă astfel la independență, iar cuvîntul care comunică, legîndu-ne de aproapele nostru, devine o simplă cuvîntare care își strigă doar dreptul de a cuvînta. Am devenit astfel ființe îndepărtate în ciuda libertății noastre
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de indiferență care mă înfurie și-acum. Făcusem o adevărată erotopatie, amestec de dragoste, ură, dispreț, admirație, idolatrie și silă. În fiecare seară mă întorceam singur spre casă prin fulguiala blândă din lumina farurilor de mașini, prin forfota aceea ciudată, însingurată, a amurgurilor târzii de iarnă, când pare, de fiecare dată, că se face noapte pentru totdeauna. Iar ea creștea pe măsură ce eu scădeam. Dintr-o fetiță bizară și afectată, un copil trăit printre bătrâni, devenea cu încetul o ființă imensă, hieratică
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
contagiunea emoțională care determină mai multe răspunsuri pozitive. A simți alături de celălalt, a-i împărtăși durerea îl ajută pe cel în suferință să se simtă înțeles. Stările emoționale îi sunt validate de răspunsurile celeilalte persoane și nu se mai simte însingurat. Emaptia este adesea greșit înțeleasă pentru că a comunica empatic, nu înseamnă doar a compătimi pe cel care își povestește neliniștile, ci a îl înțelege și a-i arăta susținere. Partenerul empatic trebuie să fie activ în interacțiune și conectat deplin
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
ajuta individul să facă față mai ușor efectelor negative și simptomatologiei implicate. Practicile spirituale dau sens vieții și oferă contextul pentru recadrarea traumei. Experiențele traumatice afectează credințele de bază ale individului situându-l într-o lume nedreaptă, lipsită de sens, însingurată. Suportul social este esențial pentru a readuce persoana afectată între oameni și pentru a-i oferi astfel premizele vindecării. Yassen recomandă timpul petrecut în compania copiilor, aceștia fiind capabili de a oglindi o perspectivă proaspătă asupra lumii încărcată de speranță
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
contagiunea emoțională care determină mai multe răspunsuri pozitive. A simți alături de celălalt, a-i împărtăși durerea îl ajută pe cel în suferință să se simtă înțeles. Stările emoționale îi sunt validate de răspunsurile celeilalte persoane și nu se mai simte însingurat. Empatia este deci un mod de a înțelege prin excelență afectiv și presupune a fi mișcat de experiențele unei alte persoane. Pentru a rezolva paradoxul cadrelor medicale situate între nevoia de a judeca obiectiv și de a rezona puternic afectiv
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
zăpadă veche și murdară. Pe urmă, în nori au început să apară spărturi din ce în ce mai mari. La un moment dat, avionul s-a înclinat. Hubloul prin care priveam a fost ars de lumină și, într-o spărtură, am văzut vârful pleșuv, însingurat al Olimpului. Mi s-a făcut teamă să nu ratez acel moment de excepție în care zburam deasupra zeilor, încît, din prea multă concentrare, m-am zăpăcit. Până să mă dezmeticesc, muntele sacru al grecilor a rămas în urmă... dacă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dintre orașele importante ale Imperiului roman, cu o vechime de peste un mileniu, rivalizând în prestigiu cu Alexandria. Trecuseră pe aici Brutus și Cicero. Trecuse, dacă nu mă înșel, și un împărat. Tiberiu. Efesienii duceau ofrande la templul zeiței Artemis (sălbateca, însingurată Artemis, care umbla prin păduri cu o haită de câini, dăruiți de Pan, și vâna animale cu săgețile făurite de Hefaistos), dar povesteau în șoaptă cum părinții lor îl ascultaseră pe apostolul Ioan, care venise la Efes, după răstignirea Învățătorului
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
al unui scriitor și om al cetății care a făcut război și pentru alții, dar are curajul de a se declara fericit ? Căutăm un posibil răspuns în chiar mărturisirea autorului: Pot afirma cu certitudine că nu m-am simțit niciodată însingurat, că totdeauna am fost între prietenii cei mai statornici - cărțile - și am și simțit întinsă o mână caldă din partea unor prieteni apropiați care m-au stimulat pe plan moral, sentimental [...] Dar factorul hotărâtor care m-a susținut și mai mult
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
a ne duce cu vorba; cum a putut, drăcia dracului, să ne tușineze într-atât, mustața, cu veșnicul său, Nu știu?! ALO, 112? VENIȚI!... UN SPÂNZURAT! Profesorul Iuliu Porumbar se întorcea, pe jos, de la înmormântarea bunicii după mamă. Cernit, trist,însingurat, pășea rar, cu privirile plecate, pălăria ținându-și-o, de boruri,în una din mâini, ambele, fiindu-i la spate. Către intersecție tresări. Ceva sclipi dinaintea ochilor săi. Ridică, brusc, fruntea. Se trezi în fața unei femei tinere, deosebit de frumoasă. Strălucitor
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
el, deși nu avea mașină și nici bani. Era foarte frumos în schimb, dar un lucru și mai important: trăia în singurătate, iar singurătatea atrage femeile ca un magnet. Părea un tip imprevizibil, cinic și indiferent, dar întotdeauna era un însingurat. Nu făcea colecție de fete, dar nici nu ducea lipsă de ele. Se bucura de un oarecare succes sexual și îl încânta latura efemeră a iubirii. Majoritatea relațiilor și le făcea în vacanță, departe de casă, pentru ca la începutul studenției
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
era un sentiment liber, ci unu misterios, concret, ca și cum lumea fusese reinventată doar pentru mine. A doua zi am găsit o scrisoare. Sosise cu vaporul de sâmbătă și era din Grecia. Ea îmi comunica succint că este tristă, însingurată, că se plictisește și că a devenit o bețivă notorie. Scrisoarea ei a picat într-un moment destul de prost și m-a făcut să-mi dau seama că nu mai simțeam absolut nimic pentru ea. Începusem să mă gândesc doar
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
dreptul de viață și de moarte asupra întregului. Dragostea curată a celor doi tineri care și-au construit un univers tainic constituit din plăcute convorbiri pe divanurile din salonașul primitor devin "mult mai târziu - o nevoie sufletească" trăită doar de însinguratul Ștefan Gheorghidiu. Sentimentul devine trăire superioară, provocată de o stare de excepție, un produs al spiritului la nivelul căreia Ela n-a știut să se ridice. Analizând o altă ipostază a iubirii sale, cea a suferinței cauzate de trădare, eroul
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
-ne din nou Împreună! Omul Înalt trăiește o ciudată aventură, are parte de o educație aspră, dar prețioasă. Căci În cele din urmă ajunge să cunoască, cu prețul trudei și sudorii și al frămîntărilor amare, o omenire aspră, dar nu Însingurată. Ajunge să capete un fel de Înțelepciune rară, pe care n-o mai cunoaște nimeni pe lume. Și, prin forța misterului straniu și pătimaș al destinului său, se simte atras spre oameni tocmai datorită acelei Împrejurări care-l izolează de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ovaționat cînd am plecat: actorii au ieșit din restaurant și s-au uitat cum am pornit În noaptea liliachie și catifelată și-mi amintesc că am privit În urmă și le-am văzut fețele zîmbitoare și nefirești, măștile strălucitoare, ochii Însingurați și hăituiți. Îi strigau tatei tot felul de glume și-l Întrebau dacă mai are de transmis vreo ultimă dorință, și mai era acolo și De Wolfe Hopper, care alerga și necheza ca un cal și Încerca să se cațere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu-i stătea cum trebuie. Resemnat cu greu să fie mai mult fecior și bărbier decât ordonanță, Zaharia nu se mira de capriciile stăpânului și, în general, nu se mai mira de nimic pe lume. Însă devenise posac și cam însingurat, deși înainte vreme îi plăcea să râdă, să cânte și să bea. Ofta după perioada războiului din ’77, când și el, și stăpânul lui erau tineri și veseli. Uitase grămezile de morți și mai ales vaietele răniților, uitase frigul, uitase
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ales după lansarea celui de al III-lea volum, așa cum te-am anunțat în scrisoarea anterioară. Cu această ocazie, am rezervate câte un volum pentru matale și colega de echipă, Loredana. De 2-3 zile am rămas iar singur, dar nu însingurat, m-am odihnit și mi-am revenit la dispoziția de a mă gândi la treburi mărunte, obișnuite. Îmi scrii din Iași - bănuiesc că ești cu treburi privind noua situație, de studentă. Am zis bine?! Doresc acest lucru - crucial pentru tine
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
tematica ce voi dezvolta. Am terminat de lucru pe 6 ianuarie, urmând corectarea, cizelarea textului. între timp primesc o avalanșă de telefoane, începând cu prietenii mei ieșeni și continuând cu alte diverse localități, semn că nu sunt singur și nici însingurat, izolat. în dorința de a contura forma acestui nou volum, va trebui să înglobez unele teme definitivate până acum. Astfel, în cele ce urmează inserez o „Scrisoare mobilizatoare” realizată la sfârșitul lui decembrie 2010. O scrisoare mobilizatoare Iulie 1965. Vacanță
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
un pustiu de gheață. Aproape fiind de Aquileia, m-am oprit să privesc panorama abandonului, și inima mea s-a mâhnit. Ruine antice la tot pasul, și copitele calului au crăsunat solitare pe lespezile din fața bazilicii. Am îngenuncheat la poarta însinguratei și n-am reușit să mă rog; am reușit doar să mă întreb care era țelul adevărat al călătoriei mele. Sufletul meu s-a întunecat, și m-am gândit să mă-ntorc de grabă, când am auzit un glas: „Tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din jur. Nu se măritase, nu părea să se gândească la măritiș. Stătuse la mănăstire până în ziua moștenirii. Apoi venise la Coteni și refuzase categoric să-l vadă pe un boiernaș din Daneți care își trimisese neamurile în pețit. Era însingurată și se gândea cu frică la Dumnezeu. Asta nu înseamnă că nu-și dorea să plece în lume, să vadă Târgoviștea ori să-și cumpere rochii frumoase. Însă nu era nimeni care s-o încurajeze ori s-o îndrume. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]