586 matches
-
falitului tău de amic că o să ne mai vedem noi Și o să te mai caut și pe tine. — Să știi că m-am speriat, am spus. Tipul ăsta nu avea nici un viitor în arta înspăimântării. Pur și simplu nu era înspăimântător. — Pe cât de curând, a mai spus el și a pornit pe coridor, zornăindu-și cheile. Am revenit în apartament. Mă simțeam reconfortat. — S-a cărat, am spus eu și am întredeschis ușa de la baie. ... Ah, pornografia. Eileen stătea pe capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de pildă. Acum trei sute de ani, să zicem, nimic mai simplu. Legal, în urma unei judecăți - sau abuziv, în funcție de împrejurări -, imprudentului i se reteza grumazul. Sintagma „Să i se taie capul!” era ca o execuție aproape împlinită. O secure verbală: suna înspăimântător, acesta era scopul prioritar. Chiar și judecătorii, rostind-o, erau trecuți de un fior. Acum, cuvintele-sabie doar că nu te fac să pufnești în râs. Nu se mai cutremură nimeni, aduc a glumă. Erika ia cuvintele mele așa cum sunt, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de data aceea tatăl tău ne-a împiedicat. Gajus tăcu. — Adu-ți aminte, spuse tribunul, rupând tăcerea, că sângele copiilor acelora curge acum prin vinele tale. Am înțeles, răspunse Gajus cu un calm care tribunului Caius Silius i se păru înspăimântător de nefiresc pentru vârsta lui. Îi păru rău că-i spusese toate acestea. Însă discuția se termină, fiindcă Gajus se întoarse spre grajduri și îi spuse tribunului, cu glas schimbat: — Ți-l încredințez pe Incitatus al meu. Nu știu de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
așa, în tăcere, pe străzile pustii. Trupul i-a fost aruncat în râu“. Gajus stătea în picioare lângă el, în liniștea nocturnă a casei aproape goale. Gândul la trădătorii ascunși în casa unui prieten, în spațiul liber de sub acoperiș, era înspăimântător. În acea noapte, întins în camera lui pe întuneric, tânărul Gajus își promise că nimeni, nicăieri nu-l va auzi rostind cuvinte imprudente. Dar nu prevăzu că nu avea să mai citească nimic în jurnalul lui Drusus. Mama lui Gajus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
măriți, s-a răsturnat fără grabă pe spate, apoi și-a strâns încetișor picioarele, și le-a ridicat, îndepărtând treptat genunchii. Dar pe dată, bum, vrăjitorul mă pândea, au intrat cu toții și m-au smuls de lângă femeie, m-au bătut înspăimântător la locul păcatului, păcatul! care păcat, râd în hohote, ce e păcatul, ce e virtutea, m-au dus lângă zid, o mână de oțel mi-a încleștat fălcile, o alta mi-a deschis gura, m-a tras de limbă până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în toamna lui ’46, Georgie se întoarse. L-a auzit șantajându-l pe Emmett: să-i „dea“ fata din filmul porno, altfel o bună parte din trecutul și prezentul sordid al familiei sale o să ajungă la urechile lumii. Ea deveni înspăimântător de geloasă și începu s-o urască pe „fata aia“, iar pe data de 12 ianuarie 1947, când Elizabeth Short își făcu apariția în casa familiei Sprague, furia ei explodă. „Fata aia“ semăna atât de mult cu Madeleine, încât Madeleinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nu putea fugi. Era de ajuns atât ca un sport să devină o mârșăvie? Dreaptă ar fi numai vânătoarea în care omul ar vâna cu mâinile, dar cine mai vânează așa? Deodată, am auzit un zgomot. M-am întors. Palid, înspăimântător de palid, Dinu voma. Am priceput într-o clipă că-și impusese să pară un vânător cu experiență și crezuse că va reuși. Se ținuse tare până atunci, dar cedase. — N-am dormit azi noapte din pricina astmului, s-a scuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ce aer infect respirăm de obicei. Așa pățești când compari. Și totuși în aceeași atmosferă sunt mirosurile primăverii care mă exaltă. Poate că așa iubesc viața toți bolnavii. Brutal. Dureros. Aș striga cu o mie de guri că viața e înspăimântător de frumoasă. 17 aprilie M-am oprit pe o bancă, în grădina din capătul străzii. Peste o jumătate de oră și-a făcut apariția procurorul G. Deci, el era! Augusta îi comunicase, probabil, că nu eram acasă. 19 aprilie Ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zâmbit și ochii lui n-ar fi fost atâta de calzi și blajini, poate că băiețelul ar fi fugit înspăimîntat spre ai săi. Auta înțelese teama copilului și se opri, lăsîndu-se ușor pe genunchii îndoiți. Așezat așa, nu mai părea înspăimîntător. - Tu nu te joci? îl întrebă cu blândețe sclavul. Atunci zâmbi și copilul și scoase de după o tufă o bilă netedă de piatră. - Cine a făcut-o? îl întrebă Auta. Sau ai făcut-o tu... Copilul îi întinse bila, prea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
care înainte o cunoscuse numai de jos, neputînd-o cuprinde vreodată întreagă în ochi, așa cum putea acum. Se uita apoi la grădina care înconjura palatul pe dinăuntrul brâului de ziduri, sau ochii lui dezmierdau cu mulțumire toate amănuntele acestui palat. Împrejurul înspăimîntător de înaltei clădiri, sub ferestrele adânci, între stâlpi rotunzi de marmură neagră care văzuți de jos păreau a nu se sfârși decât în cer, erau așezate în mari firide îmbrăcate în plăci de fildeș, înalte de câte patruzeci de coți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
până în picioare; o privi apoi pe Nefert, și spuse în limba atlantă: - În alte împrejurări te-aș fi lăsat să alegi. Acum ți-am mai spus că nu te pot lăsa... - Eu rămân, răspunse Auta neclintit, și cuvintele atlante loviră înspăimîntător urechile fetei. Hor îl luă de mînă: - N-ar câștiga nimeni nimic din moartea ta. Ar fi o moarte zadarnică. Pricepând în sfârșit, Nefert încremeni: însă nu mai putea să vorbească. - Dar din pricina vieții mele se pierd atâtea vieți nevinovate
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai buimăciți unii la alții, (neștiind nici măcar de ce se uitau, fiindcă, de văzut, se mai văzuseră), taman atunci pavajul din pietre lustruite și lăcuite de râu întins sub tălpile lor, o dată se bulbucă și se cutremură. Dar nu îndeajuns de înspăimîntător. Sau exagerat. Nu mai puternic decât clănțănitul în gol al unui dulău mânios. Ori decât duruitul unei tarabe de lemn răsturnată pe o stradă liniștită. Și abia atunci aproape întreaga gloată alăturată acolo putu observa cum, concomitent cu vuietul și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mod de a ține în frâu acel blestemat de lucru e să fii fixist. Până-n pânzele albe. Obsedat. Ăsta-i cuvântul. Obsesiile închid mintea în fața dimensiunilor. Așa este și K. Obsedat. Probabil că înțelegi de ce. împietriți de frică. Este ceva înspăimântător să-ți fii străin ție însuți. Oamenilor nu le plac propriile complexități. într-adevăr, e tragic. Vultur-în-Zbor întrebă: De ce anume? Obsedați. De ce anume? — O! spuse Virgil. Nu contează. Curățatul podelei. Orice. Du obsesia la maximum și ea te va proteja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spuse Virgil Jones. — Un lucru trist, spuse Virgil Jones în timp ce urcau. Mediul cuiva este cu mult mai epic decât persoana respectivă. Evenimentele pot fi epice. Oamenii sunt rareori așa. Motiv pentru care ei consideră că un astfel de mediu e înspăimântător. Ți-am spus odată că sunt superstițios pentru că acesta este un loc unde se poate întâmpla orice. Sunt sigur că acum înțelegi ce am vrut să spun. Dar uite un alt fel de a reacționa: dacă se poate întâmpla orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
imaginează că am trăit aici degeaba? Am tot atâtea motive să-l urăsc pe Grimus ca și el. Crede oare că Grimus e la fel de prost ca Virgil Jones? Acum tonul egal din vocea ei dispăruse, fiind înlocuit de o patimă înspăimântător de intensă. Veninul din vocea femeii ar fi speriat și-un șarpe. — Privește, Vultur-în-Zbor, îi zise ea. Privește-l pe Virgil Jones, călăuza ta și soțul meu, la fel de incompetent în ambele funcții. Mă uit la el și văd un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ajunge. Totuși, a sosit hotărâtul timp În care urmează să mă pregătesc pentru a pleca În lunga călătorie, spre marea aventură. Două zile atât au mai rămas până la Întâiul Pas. Lumina soarelui Îmi gâdilă obrajii. În noua piele Îmi este Înspăimântător de bine. Simt nevoia să mi pregătesc o cafea. Una tare. O muzică de flașnetă spintecă văzduhul și curge În cameră prin fereastra deschisă. O muzică nemaiauzită. Sunetele se revarsă În adieri foșnitoare, ca un parfum greu. Arunc o privire
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și m-am Întrebat de ce Miș fumează astfel de porcării. Nu am mai „băut” tutun din copilărie, de când subtilizam din pachetul tatei câte două Snagoave, pe care le aprindeam Împreună cu Titi, prietenul meu cu un ochi de sticlă (Doamne, era Înspăimântător când se supăra și mă fixa cu privirea!). Le fumam Într-un loc dosnic, umbrit de o galerie de viță de vie din spatele blocului nostru, sub geamul domnului Mărcușanu - un pensionar cu fața lunguiață și mintea dusă, care râdea ca
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Mamaia ( dar numai În interiorul familiei), era un râu uriaș care pe alocuri curgea lin, lăsând să se vadă dâre de spumă ca niște horbote albe rotitoare, semn că În străfunduri se Întâmplă ceva iar pe alocuri curgea tumultuos, Învolburat, devenind Înspăimântător de-a-dreptul, atunci când producea inundații și căra la vale mari trunchiuri de copaci, case mai mici, podețe, acoperișuri și animale. „Vadul” era o porțiune mică de râu, unde În verile secetoase, căruțașii mai curajoși reușeau cu căruțele lor trainice, trase de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
guturale și puternice către pescuitoarea din adâncuri și realizând că nu este auzită, inventivă, utiliza singurul mijloc de semnalizare, smuncea puternic de frânghiuța ciobacului. Acesta Începea să se legene amenințător și, mai devreme sau mai târziu, sesizând că un monstru Înspăimântător Îi dădea târcoale, Dorița ieșea din apă cu părul ud, cu fața congestionată și cu ochii umflați, o adevărată furie a apelor speriată de monstru și, mai ales, de eventualitatea „să nu fi pățit copchilu’ ceva!”. Realizând drama, lupta și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Mi-a zis odată c-au Încercat să-i fure sufletul. Nu e un om corupt. În multe privințe e un idealist. Uitați-vă ce realizări a avut În Residencia Costasol. A făcut foarte mult bine. Ceea ce e și mai Înspăimîntător. (Își coborî privirea de la vila mea, mulțumit că nu era nimeni acolo să ne urmărească.) Omul ăsta e un pericol pentru oricine-l Întîlnește. Călătorește dintr-un loc Într-altul de-a lungul coastei, cu racheta lui de tenis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Începea să ningă mărunt. Peste Cutarida se așternea o pulbere albă. După o zi, nămeții acopereau groapa și câmpul. Mahalalele vecine se mistuiau într-un nor coclit. Auzeau numai dinii, afară, scuturindu-și blănile de ușa bordeiului. Noaptea, urlau spre funduri, înspăimîntător. Nu mai ieșeau. Grigore se apuca să împletească mături. Avea strânse de cu vară grămezi de nuiele de vișin. Aglaia uda într-o oală rafie și-i ajuta. Bătrânul se înfofolea într-o flanelă miloasă de lână tigaie și înțepenea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de recunoștință. Mă contempla cu o emoție dezarmantă. L-am privit cu atenție la rându-mi. Preț de o clipă, am revăzut în minte atâtea imagini ale lui: înduioșător când îmi povestea despre Granada; afectuos când mă mângâia pe ceafă; înspăimântător când o repudiase pe mama; execrabil când o jertfise pe sora mea; jalnic atunci când stătea prăvălit la masa unei taverne. Câte adevăruri îmi venea să-i strig de la înălțimea calului pe care ședeam! Știam însă că limba o să mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Muntelui Templului - Domul aurit al Stâncii - încă nu fusese construit; avea să apară douăsprezece secole mai târziu. Dar cât de teribil trebuie să fi fost pentru oamenii care trăiseră chiar pe acest pământ acum două milenii. Trebuie să fi fost înspăimântător să te uiți la o clădire atât de înaltă, cu pereții și colonadele sale întinzându-se atât de departe, încât făceau ca restul Ierusalimului să pară doar un hinterland 1. Mergi spre vest, tinere, și găsește calea spre orașul model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
perimetrul celor două tabere. Dacă Avraam lăsase Muntele Moriah lui Ismael, dar israelienii ar refuza să-l cedeze? Toți musulmanii din lume ar insista asupra faptului că au fost văduviți de dreptul lor din naștere. Conflictul dintre civilizații ar deveni înspăimântător de real. Iar dacă Avraam lăsase prin testament Muntele Templului evreilor, musulmanii s-ar da pur și simplu la o parte, cedând locul în care Mahomed s-a înălțat la ceruri? Orice era scris pe această mică bucată de lut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mister cu care sunt Înconjurate, de secole, penibilele marionete. Să fim sobri, e o măsură În toate: cine ar fi putut pune la punct și Întreține În stare de funcționare o asemenea mașină infernală de răspândit derută? Și cât de Înspăimântător trebuie să fie secretul ocrotit de Centru pentru a merita osteneala și cheltuiala? Dar, la urma urmelor, mai ducă-se dracului toți și toate, m-am săturat până-n gât de enigme, extratereștri și probleme planetare care nu mă privesc, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]