2,220 matches
-
de sine și prea...des culți; Clovnerii, comic involuntar, imn de parade Se lăfăie copios prin librării, pe estrade. Ne-a sufocat viața „Toboșarul timpurilor noi” - Pe când trăgeam brazde sărace prin anii de nevoi. „Laudă lucrurilor”, precum și „Cântul vieții” Au însuflețit multă vreme pereții. Oare au fost, într-un fel, generații spontanee? „Cântare omului” a lansat o vagă idee... Cineva - mărturisesc ei că i-ar fi învățat, Iar noi dansam după cântec, pe un covor fermecat. O trâmbiță magică a sunat
NEMURIREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361298_a_362627]
-
inspecție”... Mă sculam tiptil de lângă ai mei cu noaptea-n cap, cu două ore până la începerea orelor, făceam repede „siesta” părții care-mi revenea din „repartizarea” sarcinilor pentru a mi se îngădui „să ating în voie” instrumentul pe care-l însuflețeam, la „întâmplare, în vălmășag de sunete și-ntr-un crescendo de speriat” cu vlaga „pusă la păstrat” pe distanța noapte-zi, adică de la o dimineață la cealaltă și doar pe câteva zeci de metri cât aveam până la școală - având grijă să
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
Stepa, a lui Florian Pitiș, Adrian Păunescu Grigore Vieru și a altor trubaduri de altădată care, de decenii au dăruit românilor balsamul muzicii și al poeziei. Gil Ioniță, textier, compozitor și interpret, însoțit de chitară nerămasă solitara pentru că acum o însuflețesc prietenii lui, s-a făcut cunoscut ca un romantic erudit și generos, ce a dăruit pe aripile muzicii, un crampei de frumusețe. Trec iernile care nouă ne adaugă zilele, iar lui Gil Ioniță i le scad. Dacă se stinge o
GIL IONIŢĂ. CHITARA A TĂCUT PREA CURÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363843_a_365172]
-
autentic al Femeii. Mă fascina, până atunci, forța artistică a picturii, în raport cu celelalte arte, dar am constatat în acea zi că am ceva de corectat: cuvântul scris și rostit, în tandem, surclasează opera plastică. Și, abundența darului venit prin intermediul Scenei însuflețite de Maestră a continuat să ajungă la Miroslovești și pe altă cale decât cea directă. Spre exemplu, CD-ul „Rugă” e modul prin care eu, puțin-rugătorul la Cer, reușesc să ating trepte de trăire superioară, inaccesibilă mie altfel decât prin
MULŢUMESC ÎNTÂMPLĂRII, MEŞTERUL CEL TAINIC ŞI ISCUSIT AL LUI DUMNEZEU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364013_a_365342]
-
pânza plină de culoare și viață. În tinerețe pânza mi-a alunecat printre degete și verdele ei s-a risipit ca norii după încetarea furtunii. Aș vrea să-mi desăvâresc viața prin culoare. Culoarea a fost mereu picătura ce a însuflețit viața. (Un moment este liniște. Afin se reîntoarce lângă patul Anei. Aceasta se trezește. Deschide ochii și-l privește pe Afin.) Ana: Tu? Afin: Cum te simți? Ana: Rău. Afin: O să chem un medic. Ana: Așteptă. Afin: Dar te simți
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
fel, în care includem orice creație a omului sau a Naturii-mamă, ori de diferite concepte neaplicate, ea este resimțită fără o acțiune fizică a obiectului. Niciun obiect nu își poate manifesta dragostea față de om. El nu are viață, nu este însuflețit. Divinitatea poate răspunde dragostei omului, dar să nu uităm că ea l-a creat pe om din iubire deja! Atâta doar că răspunsul Ei la dragostea noastră nu poate fi decât prin mântuire, în cazul religiei creștine. Subiectul se rezumă
DARUL IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363229_a_364558]
-
Nu ne-ajunge timpul să privim banalul, umblă sudoarea-n sfere de sublim; apa-și are malul, valea-și are dealul, și-abia ne facem loc, ca să murim. Tot robotim. Trăim sub năzuinți tari, avântați departe și cautând un rost; însuflețiți de sine în neliniștile mari, viața ne risipește și cere contracost. Cu trecerea vremii ne risipim în toate, umblă stăruința-n sfere de sublim; își cere zilnic viața, din drepturi amânate, și-abia ne facem loc, ca să murim. Referință Bibliografică
VIZIONARĂ de GEORGE PENA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363426_a_364755]
-
baștinei mele, matca vechii Moldove (unde, după legendă, descălecătorul Dragoș a răpus bourul cel devenit simbol heraldic pe steagul Neamului), sau arealul Hanului Ancuței, eternizat de istorisirile lui Sadoveanu, ori Verșenii Profirei Sadoveanu, un alt univers literar al copilăriei, spațiu însuflețit de inegalabilul condei al fiului acestei mame înveșnicite, la rându-i, de arta primogenitului ei - sau toate acestea, la un loc. Dacă-i așa, anume că eu voi fi dus cu mine la Chișinău, involuntar, ceva din spiritul românesc impregnat
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
spune ca omul e frumos în măsura în care chipul exteriorizează un suflet frumos. Ionel Căpiță e "eșantionul" de confirmare a acestei cugetări adânci. El are sufletul pe chip. Și de vreți să știți ce se citește pe "pergamentul" care-i individualizează chipul, însuflețindu-l, încercați numai să-l priviți atunci când caută el, pe esplanada Arcului de Triumf și a Clopotniței Catedralei din Chișinău, "ceva"-ul acela care-l ține viu în spiritul cel adânc, un "ceva" aflat între triumf și durere. Că eu
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
salarizare unde cu litere mari latine să putem citi tot nărodul prin ochiul aceluiași televizor: Greva Foamei. Privim cum vidul intelectual se suprapune pe cel istoric. Reverberațiile viețuirii ne separă prin tălăzuirea bătăilor inimii de respirația ideii și duhurile noastre însuflețesc pe ruinele altor inimi de o mie de ani. De aceea a rămas ispita un fruct cu gust de Decebal și păcatul devenirii născocirea unui reazem. Când ne vom rezema de noi? De nu am fi căzut pradă erorii ființării
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
Anul acesta, Regele Carnavalului a fost Napoleon cel Mare, care a intrat în oraș într-un fel inedit, flancat de lumină, muzică și culoare și a fost, timp de zece zile, patronul de drept al Carnavalului. Costumele participanților care au însuflețit scene istorice de viață au epatat prin originalitate, măștile au fost nemaipomenite și muzica a creat o ambianță cum numai la ciprioți găsești. Cu mic, cu mare, toată lumea cântă și dansează în acele zile, iar nopțile, toate sunt albe.” Mi-
LIMASSOL (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361182_a_362511]
-
Om (v. Povestea lui Iov în oglindă, pp. 70-71). Arhitectura Psaltirei..., armonizarea sacro-profană a părților: I. Psaltirea apocrifă a dreptului Iov, pp. 15-71, II. Vinovat pentru aripi, pp. 73-122, III. Greierul din vatra lunii, pp. 125-188, felul în care Dumnezeu însuflețește Lumea, care în cheie parabolică este spațiul epifaniei, al deschiderii harului divin, potențează ideea că poezia religioasă este pentru Dumitru Ichim, o deschidere și, în același timp, o închidere către Taină, în care Iov „însoțește generațiile” oferindu-le un itinerariu
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
sunt lacrimi. Am învățat să mă rog cu sufletul, cu inima și nu cu gura. Am învățat că nu sunt stăpână pe viața mea, că nu pot face nimic fără voia lui Dumnezeu, că sunt mică, o fărâmă de lut, însuflețit de Dumnezeu și de iubirea ce Mi-o poartă. Am învățat că se moare. Se moare indiferent de vârstă, indiferent de statutul social, indiferent dacă vrei sau nu. Am învățat că se moare pentru a învia. Se moare pentru a
DE CRĂCIUN AM ÎNVĂȚAT CE ESTE MOARTEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364165_a_365494]
-
și noii gărzi mi s-a părut un ritual foarte complicat, deoarece nu cunoșteam semnificația atâtor mișcări, dar mi-a plăcut. Totul se desfășoară lent, fără ca vreun amănunt al ceremonialului devenit ritual să fie uitat, în timp ce fanfara, așezată în semicerc, însuflețește atmosfera. În afara curții Palatului, garda călare oferă și ea spectatorilor multe delicii. Admirându-i pe englezi că știu să-și respecte tradițiile, ritualurile, obiceiurile, că își respectă țară și rangurile, că trăiesc după niște reguli bine stabilite, fără voia mea
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]
-
foarte rare întreruperi cauzate de război. Ajunsă în interiorul clădirii m-am simțit un om cu noroc fiindcă mă aflu în spațiul în care la pupitrul orchestrei s-au perindat cei mai mari dirijori ai lumii, adevărați monștri sacri care au însuflețit cu bagheta lor această notorie orchestră: Lorin Maazel (de circa 10 ori), Herbert von Karayan, Zubin Metha (de 4 ori), Riccardo Muti (tot de 4 ori), Seiji Ozawa și mulți alții. În 1988 și 1991 dirijorul a fost Claudio Abbado
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]
-
fără viață, pedagogul modelează un chip viu, dar reporterul dansează cu literele dând sens cuvântului și vieții de care se bucură atât oamenii, cât și Dumnezeu. Nu există artă mai frumoasă și mai adevărată în afară de aceea de a-i îndruma, însufleți, bucura și călăuzi pe oameni, prin cuvânt, spre o viață pe care nu au cunoscut-o și nu au văzut-o, viața veșnică. Astfel, reporterul, prin actul creației, poate avea părtășie cu veșnicia. Cu toate acestea, cel care lămurește o dată
REPORTERUL, PRIN ACTUL CREAŢIEI, ARE PĂRTĂŞIE CU VEŞNICIA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363121_a_364450]
-
scutură veșmântul”; Plânge copacul de lângă fântână,/ Adâncul de ape se rupe și el...”; O, tu, toamnă, doamna mea,/ Spune-i vântului să stea,/ Oprește-i dezlănțuirea/ Și alungă-i rătăcirea!”. Este ca și când poeta, asemenea unei zâne cu bagheta sa fermecată, însuflețește tot ce atinge. Este acel ceva care mă îndreptățește să afirm căpastelul este cheia de boltă a liricii poetei. Vera Crăciun adulmecă, simte plurisenzorial și rezultatul acestor senzații se transpune în percepții și reprezentări transfigurate metaforic, aș cum vă puteți
NOU SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363140_a_364469]
-
cuprinsă într-o suprapersoană, ca parte a ei. Dacă noi suntem una în Iisus Hristos, unitatea noastră în El nu afectează de loc pluralitatea personală. Unitatea naturii noastre în Iisus Hristos nu exclude "poli-ipostaseitatea" umană. O pluralitate de centre personale însuflețește unitatea Trupului tainic al lui Iisus Hristos. Credincioșii nu sunt despărțiți între ei prin pluralitatea lor ipostatică, ci trăiesc în unitatea harică și în duhul iubirii: Unitatea Bisericii - zice Alexie Homiakov - rezultă în mod necesar din unitatea lui Dumnezeu, deoarece
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363184_a_364513]
-
zdrobit, la pieptul Mântuitorului, unde va găsi Dragostea unică, singura care îmbrățișează cu atâta căldură, care vindecă orice rană, care șterge lacrimile din ochii durerii. Autoarea pictează sublim această întâlnire, pe care o regăsim personificată cu atâta grație. Călin, băiatul însuflețit de atâta speranța să își revadă mama, va alergă din nou pe deal. Nimic nu-i va putea sta în cale, nici măcar febra care îi cutremură trupul, dintele pe care îl pierde, grăbindu-se să atingă vârful dealului. Și speranța
„TRAGEDIE ŞI TRIUMF” ŢESE O PÂNZĂ NEVĂZUTĂ ÎNTRE DUMNEZEU ŞI OMENIRE de TEODORA SORINA COTRĂU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368460_a_369789]
-
care îmi aducea aminte de adolescența mea... Pe băncile liceului fiind visam să fiu scriitor, și în mod special visam să fiu reporter ca Geo Bogza. Geo Bogza, astăzi uitat aproape total, a fost un reporter înnăscut, care știa să însuflețească o priveliște, umplând-o de poezie și de istorie. Ei bine, doamna Elena Buică, nu numai că descria ca un artist plastic priveliștile minunate, oamenii pe care-i întâlnea, dar toată această imagistică trecută prin lentila sufletului adăuga un plus
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
de a pleca cu tine-n țara ta. - Când inima i-am dăruit, știam că am să mor. Și am murit Dacă am înviat și mai trăiesc, numai dorința prințesei a fost. Doar ea, cu puterile-i vrăjite, m-a însuflețit! Și dacă mă iubește, care-i vina mea? - Ești vinovat că inima i-ai dăruit și iubirea i-ai furat! Acea iubire destinată numai mie. - O, Majestate! De când în lumea asta este vinovat cel ce iubește și inima își dăruiește
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
Slavă Cerului, că a fost Întronizat ! A lucrat fără de preget, lipsurile astupând; Locașul de Închinare Episcopal, "l-a fost durând": Icoane și zugrăveli și odoare scumpe multe, Dar mai ales credincioșii, Cuvântul DOMNULUI s-asculte ! Tiparnița Bisericească, cu trudă a "însuflețit" Pentru Zidire sufletească și cărți de Slujbă-a tipărit ! Un nou Locaș de Rugăciune, Monahilor pentru Slujit Le-a ridicat spre Muereasca, la Frăsinei la vechiul Schit, Chilii multe dimprejur, pentru Monahi a construit Dar și o viață sihăstrească, după
SF.IER.CALINIC DE LA CERNICA EPISCOP AL RÂMNICULUI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368002_a_369331]
-
a constituit ansambluri având o funcție exclusivă de a procrea. DA ! Natura a creat omul numai și numai spre a crea la rândul său oameni. Acești oameni sunt apoi bucătari și prepară hrana pentru toate celelalte viețuitoare. Poate Dumnezeu a însuflețit lutul devenit om în alte scopuri de exemplu pentru „a se ruga”, „a ține posturi marți și vineri” „a face armată omorând semenii lui”, „a se cultiva spiritual în bunătate și evlavie”, ... etc. Poate ! Nu se știe nici astăzi dacă
VIAŢĂ, VIAŢĂ LEGATĂ CU AŢĂ. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368020_a_369349]
-
-mi aducă o oarecare siguranță în viață și un venit considerabil. Ambiția care mă caracterizează, m-a impulsionat să nu ascult de îndrumarea lor. Cine sunt profesorii, meritat a fi numiți în ce te privește, ceea ce sunt pentru diamant șlefuitorii? Însuflețită de vocația mea, în clasa a IX-a de liceu, m-am înscris la cursurile școlii populare de artă din Tulcea, avându-l ca profesor pe Ion Dore. I-am admirat pasiunea pentru teatru și m-a ajutat mult prezența
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
fi mai minunat decât ceea ce se întâmplă aici! Vezi, Maia , ce de lume inspiri cu pictura ta minunată? Adevărul este că , pictura de pe copertă se află la locul potrivit...picturile tale, Maia , ar trebui să fie pe coperțile multor cărți , însuflețind cu lumea nouă pe care ai creat-o, volumele noi, ce apar... Felicitări, ție pentru copertă, domnului Virgil pentru volumul Destine paralele, din ale cărui fragmente am citit toți! Și iată că primăvara aduce daruri minunate, mărțișoare semnificative și speciale
ARTISTUL PLASTIC MAIA MARTIN DESPRE ROMANUL DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367382_a_368711]