855 matches
-
pe sub cerul ca un tavan răcoros și atât de limpede. Auzi un bărzăune trecând și deschise ochii: era o insectă de vară, cu reflexe verzui, care scânteiau în lumină. O conduse cu ochii, de la un perete la celălalt: era parcă însuflețirea ghinionului său mortal de a nu mai avea o vatră a inimii. Dintr-odată, adânc în el, înțelese că n-o să mai vadă pieptarul de stâncă și nici șuvoiul care se prelingea ca o lacrimă peste un obraz nemișcat. Licărirea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
gratii de mai mult de opt ani și, de obicei, finalul unei detenții atât de lungi, pentru o femeie, însemnase spânzurătoarea. — Nu uita nimic, spuse avocata. Te-a vrut de nevastă sau nu? — Da, m-a vrut, zise ea cu însuflețire. Mi-a cerut să îi fiu sigheh și a semnat cu mine un contract pe cinci ani. Am fost bucuroasă și am luat-o ca pe o dovadă de cinste din partea lui. A pus doar condiția să nu spun nimănui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tîrziu conecta teleecranul din apartament la una din rețelele lui de retransmisie. Indirect, intră astfel în legătură cu Făuritorii de Arme. optsprezece Pe teleecran apăru imaginea lui Peter Cadron. Nu se uita la ecran în momentul stabilirii contactului, ci vorbea cu multă însuflețire unei persoane pe care Hedrock n-o putea vedea. Sunetul nu se auzea și Hedrock nici nu încercă să ghicească ce spune fostul consilier. Avu timp să se întrebe din nou cum o să-l primească Peter Cadron. Trecuse aproape o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
FOȘNETUL NEDESLUȘIT AL ORAȘULUI ÎN SUFERINȚĂ. GRAND PUSESE FOAIA PE MASĂ ȘI CONTINUA S-O CONTEMPLE. DUPĂ O CLIPĂ EL RIDICĂ PRIVIREA : ― Ce părere aveți ? Rieux răspunde că acest început îl făcea curios să cunoască urmarea. Dar celălalt spune cu însuflețire că punctul ăsta de vedere nu era cel bun. Își lovește hârtiile cu palma. Asta nu este decât o aproximație. Când o să ajung să redau perfect tabloul pe care-l am în închipuire, când fraza mea va avea însăși cadența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu câteva ceasuri mai înainte pe străzile negre ale orașului. Hainele alungau ciuma. În actul întâi, Orfeu se văita cu ușurință, câteva femei în tunici își comentau cu grație nefericirea, și iubirea era cântată in mici arii. Sala reacționa cu însuflețire discretă. Abia dacă se observa că Orfeu introducea, în aria lui din actul al doilea, tremolouri care nu figurau în text și îi cerea cu un ușor acces de patetism stăpânului Infernului să se lase înduioșat de vaietele sale. Unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
chinuia foarte mult accentuând sunetul, ridicând vocea și adăugând un zâmbet În plus de fiecare dată când limba i se poticnea În litera nefastă. Pentru a o scuti de efort, Zeliha Încuviință imediat din cap, poate chiar cu prea multă Însuflețire. — Și pentru ce anume veniserăți, domnișoară pacientă de la ora trei? Zeliha reuși să ignore absurditatea Întrebării. Știa deja prea bine că tocmai acea veselie feminină necondiționată, debordantă Îi lipsea teribil În viață. Unele femei erau zâmbitoare consacrate; zâmbeau cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
alta din fotografiile cu drumuri atârnate pe pereți. Nu s-au grăbit, de parcă afară nu i-ar fi așteptat nimeni, de parcă nici nu exista afară, iar grimasele lor s-au preschimbat În zâmbete extatice de indiferență. Neavând nici energia, nici Însuflețirea și nici nevoia de a conversa În continuare, s-au scufundat și mai adânc În apele tulburi ale apatiei, Întrebându-se de ce naiba locul ăla se numea Café Kundera. În seara aceea, la ora nouă, după ce a luat o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
weekenduri, Însă era extrem de neobișnuit pentru ea să-și facă apariția acolo În timpul săptămânii. Dar Întrebarea a Încetat să o mai preocupe pe Armanoush de Îndată ce a Început să povestească cum Își petrecuse ziua. Chipul ei radia când a spus cu Însuflețire: — Mi-am cumpărat niște cărți noi. — Cărți!? A spus cumva din nou „cărți“? a strigat o voce dinăuntru. Părea a fi vocea mătușii Varsenig! Armanoush și-a atârnat haina de ploaie În cuier și și-a aranjat părul ciufulit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că Rose i se plânsese o dată doamnei Grinnell, vecina de alături. — E strigător la cer, a exclamat doamna Grinnell cu o urmă de dezgust În glas. Și chiar mănâncă intestinele alea? — O, da, a Încuviințat Rose din cap cu multă Însuflețire. Le mănâncă, credeți-mă pe cuvânt. Le condimentează cu usturoi și ierburi aromate, le umplu cu orez și le Înfulecă imediat. Cele două femei au chicotit condescendent și probabil că ar mai fi râs dacă În momentul ăla tatăl vitreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
A Zecea Aniversări, „Marșul Republicii“, a trebuit să-l cânte iarăși și iarăși. Imnul era peste tot, răsunându-le În urechi și atunci când dormeau. Era o vreme când până și copiii În leagăn erau adormiți pe acest imn plin de Însuflețire. În consecință, Într-o perioadă În care femeile turce treceau printr-o transformare radicală În sfera publică datorită unei serii de reforme sociale, Petite-Ma Își savura propria independență În sfera privată a casei sale. Deși interesul ei pentru pian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Între timp, el era preocupat să-și perfecționeze afirmația: — Să vedem. Nu e nimic mai supraestimat decât o partidă proastă de sex și nimic mai subestimat decât un bun... — Rahat, i-a dat Asya o mână de ajutor. Aprobând cu Însuflețire din cap Caricaturistul Alcoolic s-a ridicat, având pe el doar boxerii de mătase, afișând un Început de burtă cauzat de bere. S-a târât până la CD player ca să pună o melodie care era din Întâmplare una din melodiile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
grămadă și a decojit-o. Toată lumea de la masă, chiar și Armanoush, nu s-a putut abține să nu se hobeze Îngrozită la migdală. Satisfăcută de reacția auditoriului ei, Asya a aruncat migdala În gură și a Început să mestece cu Însuflețire. Ochii noii prietene a Scenaristului Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste s-au mărit În timp ce o privea pe Asya mestecând migdala. — Personal, nu aș recomanda-o niciodată pe cea de-a treia. Nu că celelalte ar fi mai bune. Trebuie să găsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-i șoptise la ureche: — M-ai văzut pe mine plângând vreodată, fiule? Mustafa a scuturat din cap. Nu, nimeni nu-l văzuse pe tată plângând. — Ai văzut-o vreodată pe maică-ta plângând, fiule? Mustafa a dat din cap cu Însuflețire. Mama plângea tot timpul. — Bine. Levent Kazaci i-a zâmbit ușor fiului său. — Acum că ești bărbat, poartă-te ca un bărbat. Când se masturba nu Îndrăznea niciodată să-și tragă pantalonii jos de tot, nu numai de teama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
întradevăr, de ce sînt unde sînt și de ce nu sînt cine sînt, de ce sînt cine sînt de fapt, de ce sînt lucrurile așa cum sînt, de ce, întrebarea fără răspuns, de ce, mereu, întotdeauna, de ce?... Iaca de-aia. Asta o știam deja... * Lumină, senin, primăvară, însuflețire, fericire... Le simți? Eu aș vrea să le împart cu tine. Mă crezi sau nu, chiar aș prefera să simți și tu așa în același timp... Vezi acel soare, acel orizont? Chiar le percepi într-adevăr, sau doar ai impresia
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
eu aș vrea să le împart cu tine. Vezi dealurile alea din depărtare? Acolo aș vrea să fiu cu tine alături, doar ca să fim acolo, ca să ajungem undeva împreună, să descoperim ceva nou instantaneu, să ne bucurăm de peisajele anotimpului însuflețirii... doar și numai și neapărat și la întîmplare și anume și cu tot dinadinsul așa bine, așa... ca să fim mai mult... vezi clipele acelea care ar părea nesfîrșite? Eu aș vrea să le împart cu tine. Ai gustat vreodată pîine
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
anume pentru el. Află, cu această ocazie, că distanța nu are importanță și îndoiala se destramă în fața iubirii, că lumi paralele pot exista foarte aproape și chiar întregul univers poate să devină într-o clipă nou și strălucitor, plin de însuflețire și viață... de ce? Păi așa bine, pentru că iubirea există... ea vrea să fie amîndoi și vrea ca iubirea să existe... și așa e. Dar cine e ea? A văzut-o într-un moment în care drumul lui se încurcase într-
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ea? A văzut-o într-un moment în care drumul lui se încurcase într-o nedumerire incertă, s-a oprit lîngă ecranul transparent și atunci a văzut-o și a știut că a găsit certitudinea... energia ei i-a redat însuflețirea... alături de ea, a regăsit prezența speranței, încrederea și încă ceva în plus: iubirea. Ar părea prea frumos ca să fie adevărat, dar este... “O să-i trimit ei ursulețul panda”, își spune el și se bucură la gîndul că ursulețul va găsi
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
sticlă este ea, păstrătoarea încrederii, mesagera speranței și aducătoarea primăverii, adevărată și intensă ca soarele dimineții în anotimp senin. Este aici în fața lui, doar un spațiu imaterial și nesemnificativ îl desparte de ea, însă ea chiar este aici, Romeo simte însuflețirea aceea a iubirii care există foarte aproape, acea primăvară cu senin și luminozitate ardentă, înălțătoare a speranței... asta e de ajuns acum, înțelege că sufletul e liber să ajungă dincolo de obstacole, distanțe sau aparențe... despre ce e vorba? despre lumină
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de a exista, de a fi, așa cum este deja și simte că este mai mult cu fiecare moment... în astfel de zile parcă se anunță o schimbare esențială în tot ceea ce e în univers... și această schimbare înseamnă o nouă însuflețire, un fior existențial... Ce înseamnă să-ți fie dor de cineva atît de mult încît să simți că întreaga ta ființă, cu tot sufletul, cu fiecare fribră, celulă, particolă, cu tot ce înseamnă intensitate, cu tot ceea ce ești, își dorește
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
se extinde imediat și aduce vara între aici și acolo, între cer și mare, între soare și lună, între culori și nuanțe, între vegetație și pămînt, spații nesfîrșite și apropierea distanțelor, între sentimente și adevăr... dacă este corespondență, este și însuflețire molipsitoare: atunci și entuziasmul are șanse să se identifice cu soarele, lumina să se intensifice, iubirea să se transmită și înțelegerea să existe... așa ar fi frumos, așa ar corespunde mai bine toate atuurile verii din întregul univers, nu?... adică
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
responsabilităților lui, nu trecuse nici un sfert de oră că se și ridică de acolo ca să se întindă lângă scaunul Martei. Un câine știe foarte bine când cineva are nevoie de compania lui. Au fost trei zile de activitate intensă, de însuflețire nervosă, de continuă facere și desfacere pe hârtie și în ceramică. Nici unul nu voia să admită că rezultatul ideii și efortului pe care-l făceau ca să-i dea soliditate ar fi putut fi un refuz sec, fără alte explicații decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sfidător vieții, prometeic”. Însă „Plăsmuirile lui Urmuz nu se reduc, fără îndoială, la factura unor simple caricaturi și tocmai de aceea interesează fantasticul”, întrucît, „pornite de pe platforma parodiei și a grotescului”, straniile sale creaturi ajung suficiente lor înseși, primind „strania însuflețire a unor roboți dirijați de niște creieri electronici extratereștri”. Pînă la urmă, Sergiu Pavel Dan recunoaște că „fantasticul” operei pornește din însăși enigma biografiei: „De fapt, tocmai în această ambiguitate a individualității creatorului rezidă interesul fantastic al enigmaticei lui opere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sunt mai suspicioși decât vulpile și bursucii. Politicienii sunt lipsiți de idealuri, iar intelectualii, de încrederea în om. E al naibii de trist. Și-a turnat o ceașcă de ceai negru - părea a fi ceai medicinal - și a continuat să vorbească cu însuflețire. — Singurii care se mai încred unii în alții sunt cei ca noi. Femeile care te-au adus aici, de exemplu... Își vând ele trupurile și fură cât pot, dar în adâncul sufletului lor sunt bune și încrezătoare... până la prostie. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Charlie, mirat. — A, nu, rîd eu. Plănuiam să ne căsătorim cu mult timp Înainte să descopăr că eram Însărcinată. — Deci, care de pe aici e soțul? — Dan. Mă Întorc și observ că Dan stă lîngă Kate, discutînd cu ea plin de Însuflețire. Aha, deci bănuiesc că pot juca și eu jocul ăsta. Dacă te distrezi așa de bine discutînd cu altă femeie, m-aș putea amuza și eu flirtînd cu alt bărbat. Scuze, voiam să zic „vorbind“ cu alt bărbat. — Poftim niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Aspect și despre paradoxul EPR: când două particule au fost unite, ele formează un tot inseparabil, „asta mi se pare foarte apropiat de povestea aia cu un singur trup”. Surâsul pastorului se crispă ușor. „Vreau să spun, continuă Michel cu Însuflețire, că pe plan ontologic li se poate asocia un vector de stare unică Într-un spațiu Hilbert. Înțelegeți ce vreau să spun? — Desigur, desigur...”, mormăi slujitorul lui Cristos aruncând priviri În jurul lui. „Scuzați-mă”, spuse el brusc și se Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]