3,269 matches
-
e de-a dreptul bolnav, zău dacă nu. Cîte lucruri mai spun oamenii în ziua de azi, pur și simplu crezînd că așa o să-ți ia piuitul". Nu, atunci cînd s-a întîmplat asta, cînd am profitat de această replică întîmplătoare și am lăsat-o să declanșeze potopul, nu m-am gîndit la ea pentru că n-o cunosc. In schimb, m-am gîndit la persoana care ar fi într-adevăr afectată de felul meu de-a mă distra, m-am gîndit
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
magnetice din vecinătate a luat formă spectaculoasă a unei mâini. Deși „Mâna lui Dumnezeu” se poate spune că este o exemplificare a fenomenului numit pareidolia - fenomenul psihologic care constă în a percepe contururi sau forme familiare în imagini vagi sau întâmplătoare - de pildă, atunci când ni se pare că un nor are forma unui animal, imaginea captata de cercetătorii de la NAȘĂ se datorează unor fenomene astrofizice naturale.
Imagine impresionantă cu "Mâna lui Dumnezeu", realizată de NASA by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62760_a_64085]
-
ci un mijloc ca oricare altul de a mulge bugetul. Lipsiți și de har, și de informație, ei intră în clasă trântind brutal catalogul, doar-doar vor compensa prin teroare primitivă lipsa de consistență profesională. Nu e vorba de câteva exemple întâmplătoare, ci de un fenomen. Spre învățământ se îndreaptă, de ani buni, doar absolvenții care n-au reușit să emigreze și cei incapabili să facă față într-o economie competitivă. Profitând de corupția și „lanțul slăbiciunilor" din sistemul de recrutare, au
Lecția de limbă și literatură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6288_a_7613]
-
Sunt cuvintele Mariei, primul personaj care intră în scenă cu o confesiune. Ii urmează în fiecare capitol câte un altul, ritmând colateral acțiunea, cam în felul jazzului instrumentat de Tinto Brass. Ordinea succesiunii (care merită urmărită la cuprins) nu e întâmplătoare. Pe ea stau întoarcerile-n timp și proiecțiile peste timp care structurează episoadele, mai cu seamă pe acelea intens afective. Ce se presimte doar într-un loc se elucidează mai apoi, în alt loc, printr-o altă voce, printr-o
Cartea devoratorilor de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6289_a_7614]
-
cere sa spună ce însușire și-o prețuiește mai mult, Sorin Dumitrescu s-ar opri negreșit asupra vocației de pictor și ar neglija-o senin pe cea scriitoricească. Sau, dacă nu ar neglija-o, ar socoti-o secundară și oarecum întîmplătoare, ca o prelungire neproblematică a ființei sale. In realitate, coabitarea celor două înclinații ar trebui să-l îngrijoreze, căci, admițînd că într-un om nu pot încăpea, la fel de pline, două chemări atît de diferite, atunci, în cazul lui, predilecția pentru
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
Oh Doamne, gândi el, ce treabă extenuantă mi-am luat pe cap! Să completez formulare de dimineața până seara. E mult mai enervant decât scrisul propriu-zis și pe deasupra mai ai și grija interminabilelor conferințe, networking, călătorii regulate, mese neregulate, cunoștințe întâmplătoare, care sunt totdeauna noi și nu ajung prieteni apropiați niciodată.” Câteva paragrafe, promițătoare. L-am încurajat să scrie mai departe. M-a rugat să-l ajut la formularele de grant. Eu: OK. Ce întrebări ai? ... Kafka: Ce vreau să fac
Goran Stefanovski - Cearta dintre mine și Kafka by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Journalistic/4866_a_6191]
-
utile", date de faptul că "s-a inițiat o gândire", după ce reprezentanții UDMR au spus că o restructurare administrativă se poate concepe doar în condițiile în care secuimea se poate exprima. Acea recomandare de 8 plus 2 nu a fost întâmplătoare. Noi am spus că e nevoie de restructurare pe care o putem imagina doar dacă secuimea se poate exprima; la fel, și părțile din Partium, ca entitate separată. Și problema statutului special a fost dezbătută și ea", a spus Marko
Marko: Nu recomand trecerea UDMR alături de opoziţie, a denigrat maghiarii cât a putut () [Corola-journal/Journalistic/48218_a_49543]
-
scrisoarea numai una: fiindcă nici lumea nu e numai una. Dimpotrivă, perechea scrisorii arată, întotdeauna, că ceea ce nu cunoști e mai rău decât ceea ce cunoști. De aici, fie că vine cu vești de la prieteni sau, ca la Caragiale, cu semnale (întâmplătoare?) ale destinului, rolul ei consolator. Așadar, rather bear those ills we have...
Trei scrisori by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4824_a_6149]
-
far‘ de nici o sîlnicie/ Și vă dă în viața asta altă viață și mai vie./ Am iubit și cunosc gustul dragostei peste măsură,/ Ascultați, că vă grăiește amoriul prin a mea gură. Dubla figură etimologică de mai sus nu e întîmplătoare: surprinzător, Conachi a utilizat de mai multe ori figura etimologică, dovedind că latențele lui poetice erau totuși considerabile, din moment ce îl ridicau la nivele înalte de figurație. Conachi a avut parte de o posteritate contradictorie. Publicul a simțit încă de la primele
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
Ion Creangă, strecura în schimb - inconștient, dar admirativ - versuri ale lui Conachi în partea ultimă a Amintirilor din copilărie. Mai degrabă decît modestul Iancu Văcărescu, numele de „părinte al poeziei române” îl merită fară îndoială Costache Conachi, deși un părinte întîmplător, involuntar și ingenuu.
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
drept „blestemata plăcintă necomestibilă”). Erau fereastra de la etaj prin care fetele evadaseră noaptea, cele trei pisici arogante și leneșe, rafturile pline de cărți și de vechi jocuri de societate și de scoici din Florida și de fotografii înrămate, părînd oarecum întîmplătoare, izul slab de levănțică și mucegai și fum de șemineu, leagănul de iută de pe verandă în care cineva lăsase un exemplar din Daniel Deronda umflat de ploaie. Și mai era Mizzy, care tocmai împlinea patru ani. Nimănui nu-i plăcea
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
fost inaccesibil și că nu a vorbit niciodată cu el”. Kreissle [primul biograf al lui Schubert] a menționat că „mai mulți dintre prietenii apropiați ai lui Schubert, care sunt încă în viață, nu-și pot aminti decât de o discuție întâmplătoare între cei doi compozitori”. După ce s-a mutat la Viena, în 1792, Beethoven a rămas acolo pentru tot restul vieții. Cei doi compozitori au trăit și au lucrat într-o cultură muzicală compactă, având aceiași protectori, editori, interpreți și cunoștințe
Christopher H. Gibbs Viața lui Schubert () [Corola-journal/Journalistic/5292_a_6617]
-
Timp de aproape doi ani, pînă în preziua revoluției de la București, poetul respiră aerul cultural francez și urmărește moda literară din capitala Franței. Autodidact, se formează la Paris prin lecturi dezordonate și rapide, prin conversații în mediile intelectuale, prin audieri întâmplătoare de cursuri universitare la modă. Ceea ce putem astăzi presupune, urmărind literatura scrisă de Bolintineanu în acei ani, este că, în Franța, el receptează un cu totul alt romantism decît cel cunoscut la București prin intermediul lui Heliade: e un romantism deja
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
ar fi putut rătăci biletele fals câștigătoare - le găzduiește, mult mai prozaic, un sertar cu hârtii. Pălăria, în schimb, rămâne semnul unei stăpâniri de sine niciodată dobândite. Altfel stau lucrurile în O scrisoare pierdută. Pălăria nu mai este personală, ci întâmplătoare. Un cetățean care pleacă dintr-o adunare cu pălăria altuia pe cap poate comite chiar crima de a încerca s-o lărgească. Și inițiativa nu rămâne fără urmări. Oricum, scrisoarea pierdută în pălărie, adevărat document de căpătâi, își urmează cursul
Pălăriile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5467_a_6792]
-
din societate. Exemplele lui George Lippard, care publică în 1844 The Quaker City, Harrison Gray Buchanan, cu Asmodeus: or Legends of New York (1848), ori George Thomson, cu transparenta sa pledoarie morală din Venus in Boston (1849) sunt o selecție aproape întâmplătoare dintr-o serie diversă și explozivă. Trebuie subliniat, însă, un lucru: indiferent de subiect și de intervalul discutat, aceste romane își aveau originea într-un pariu etic inflexibil și punitiv. Câteva decenii mai târziu, prin opera unor Conan Doyle, dar
Viciul și sperietoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5163_a_6488]
-
pentru care lectura reprezintă, în anii formării sale, o formă de libertate și un cult al adevărului; nimic din neglijența și improvizațiile „omului revoltat” (așa cum l-au văzut alți critici), dimpotrivă, activitate conștientă, scop, ordine și, uneori, chiar disciplină. „Strategia” întâmplătorului și continua vânătoare a hazardului au fost două obstacole importante în calea criticului care trebuia să ordoneze un material pulverizat în amănunte tulburi, peste care s-au suprapus judecăți critice eronate: această realitate i-a cerut lui Mircea Iorgulescu prudență
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
esențială este însă dacă scriitorul sau, în definitiv, cititorul actual mai are o carte pe care să o țină la capul patului, pe noptieră, și să o reia de câte ori simte nevoia. Întrebarea mi-am pus-o într-o împrejurare oarecum întâmplătoare: remarcând absența de pe noptiera hotelurilor moderne a veiozelor de altă dată. Oare, mi-am spus, nimeni nu mai citește când călătorește? Și, dacă tot a venit vorba de călătorie, am mai remarcat ceva și anume că becurile din plafoniera vagoanelor
Cartea de căpătâi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5410_a_6735]
-
Luminița Marcu În același număr 3 [din 1963], paginat ca un editorial pe cea mai onorantă poziție a paginii 1, un articol-studiu semnat de Matei Călinescu despre „Universul poetic și varietatea stilurilor”. Prima sintagmă din titlu are un deloc întîmplător aer călinescian, pentru că tînărul critic va cita chiar din G.Călinescu și nu de oriunde, ci din „Principii de estetică”, o carte destul de ocultată în ultimul timp, din cauza multor dovezi de „idealism” estetic pe care le conținea. De asemenea, articolul
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5108_a_6433]
-
desprinderea literaturii române în general din cadrele modelului care dominase ultimele două decenii. (...) Faptul că un articol avînd exact acest subiect este paginat la loc de cinste în primul număr al anului 1963 vom vedea că nu este un lucru întîmplător. (Cu singura mențiune, dar care nu face mai puțin important mesajul textului, că această paginare privilegiată poate avea legătură și cu faptul că Eugen Simion face parte începînd cu acest an din redacția fixă a revistei Gazeta literară. (Luminița Marcu
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5125_a_6450]
-
în condițiile prevăzute de lege; - taxele din valorificarea producției de pe suprafețele de pajiști semănate și a celor cultivate cu plante de nutreț; - sumele provenite din valorificarea materialului lemnos rezultat din exploatarea sau curățirea arboretelor de pe pajiști; - alte surse de venituri întîmplătoare. Cheltuielile pentru pășunile administrate de consiliile populare se vor putea face la nivelul veniturilor încasate. În mod excepțional, de la caz la caz, la comunele care dețin suprafețe mari de pășuni de fertilitate redusă și pe care se execută lucrări ameliorative
LEGE Nr. 8 din 29 aprilie 1971 pentru organizarea, administrarea şi folosirea pajiştilor, loturilor zootehnice şi semincere, precum şi a staţiunilor comunale de monta. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106314_a_107643]
-
științifică, pozitivistă și neutră, de privirea din exterior, se deschide un orizont larg pentru aventura imaginarului, pentru valorile conștiinței, pentru eposul interiorității. Această dualitate a teritoriilor investigate și dubla sursă a argumentelor în epica demonstrației nu sînt nici pe departe întîmplătoare sau irelevante în economia cărții, ci, dimpotrivă, sînt chiar justificarea profundă și rațiunea de a fi a acesteia. Întrucît Jenö Bartos însuși se găsește în această situație, în mod inevitabil orizontul lui de cunoaștere este asumat și valorificat în același
O radiografie a lumii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6676_a_8001]
-
posibile, și cînd era, dar și cînd nu era cazul. Primul care a făcut o tentativă serioasă de a se apropia de Caragiale, din păcate și ea eșuată, a fost Constantin Brâncuși, iar această apropiere nu este chiar cu totul întîmplătoare. Pînă va veni momentul unui comentariu mai amplu asupra Lumii lui Caragiale, o rememorare sumară a încercării lui Brâncuși, pe lîngă faptul că este semnificativă în sine, poate constitui și un preambul la excepționala realizare a lui Ioan Bolborea. (P.
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]
-
adică din captivitatea (și capcana) fragmentarității și investind-o cu forța totalității. Numai o astfel de operă, spune Vereker, poate supraviețui timpului, dar, înainte de toate, ea are nevoie de mintea hermeneutică aptă să o deslușească. Lipsa numelui personajului nu e întîmplătoare. În el trebuie să identificăm toate victimele adevărului absolut în artă și, concomitent, toți reflectorii a căror dorință avidă de obiectivitate se destramă, paradoxal, pe patul procustian al propriei lor subiectivități. Tînărul critic - tulburat pînă la depersonalizare de discursul lui
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
-lea. Era chiar la o săptămână după Paste, de Duminică Albă, în Duminică Tomii, sau de Duminică Divinei Milostiviri, o sărbătoare instaurata de Papă polonez, în 1980, devoțiune a unei călugărițe poloneze, Faustina Kowalska. Prea multe noduri, pentru a fi-ntâmplătoare. Primul reper fundamental, jertfă mereu înnoita. Katin. Un alt reper, urmând logică celor spuse, este citadela credinței creștine, sanctuarul marian de la Czestochowa, unde se păstrează și iradiază iubire maternă Madona Neagră, icoana protectoare a Poloniei. Biserică nu au distrus-o
Katin, Czestochowa, Gdansk by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6367_a_7692]
-
un volum uriaș de muncă, pe care eu îl fac în salturi. Faptul că în fiecare săptămână public o pagină întreagă în ziarul „Novoie Izvestia" mă ține permanent în priză, dar nu respect aici ordinea cronologică, ci mai degrabă una întâmplătoare, după cum mă simt atras pe moment. Cronologia va fi însă strictă în cele cinci volume proiectate, a câte circa o mie de pagini (pe două coloane) fiecare, în formatul Bibliei ilustrate a lui Gustave Doré. O antologie de asemenea dimensiuni
Evgheni Evtușenko „Eu însumi sunt o parte din Rusia“ by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Journalistic/6380_a_7705]