3,121 matches
-
Good shooting and Hunting: TO BERLIN! » sau epoca Războiului Rece: «Vânătoarea de vrăjitoare» (referire la McCarthy- creație KGB ), «Besser rot als tot» - Mai bine comunist decât mort - creație STASI. Așa cum voi arăta, «pogromul de la Tg. Mureș», «bomba etnică cu explozie întârziată» (referire la minoritățile maghiare), «epurare etnică» și altele sunt exemple tipice de formulări logomahice. Unul dintre cei care a intuit printre primii potențialul deosebit al luptei prin cuvinte a fost Niccolò Machiavelli care scria în „Principele” - primul manual de marketing
Laszlo Tokes – Portretul unui agent de influență I [Corola-blog/BlogPost/93279_a_94571]
-
în aceeași situație dramatică precum evreimea europeană între cele două războaie mondiale; - promovarea în forurile internaționale a intoxicării (lansată în 1991 de Géza Entz, directorul Oficiului pentru Maghiari de peste Granițe a guvernului ungar) privind așa-zisa „bomba etnică cu explozie întârziată” a cărei dezamorsare poate fi realizată doar prin împărțirea Transilvaniei în cantoane, după modelul elvețian, sau după modelul belgian, prin acordarea de autonomie teritorială pe criterii etnice ca în Flandra și Valonia; - Transilvania, multinațională și multiculturală, poate fi considerată imaginea
Portretul neretușat al unui agent de influență, episodul 3 [Corola-blog/BlogPost/93281_a_94573]
-
România are nevoie și pe care nu a avut-o de ani de zile”, spune Irina Radu, directorul general interimar al Societății Române de Televiziune (SRTv), într-un comunicat remis, luni, agenției MEDIAFAX. Potrivit Irinei Radu, ca urmare a reacției întârziate pe care TVR a avut-o în cazul relatării tragediei petrecute în București în noaptea de vineri spre sâmbătă, directorul Departamentului Știri (Raluca Stroe Brumăriu, n.r.) și directorul interimar de Programe (Gabriel Gherghescu, n.r.) și-au înaintat demisia, alte decizii
Şefa Ştirilor TVR şi-a dat demisia după ce televiziunea publică nu a reflectat vineri noaptea tragedia din Colectiv. Postul le-a cerut scuze telespectatorilor [Corola-blog/BlogPost/93306_a_94598]
-
Autorului Privesc cum doarme " Orașul de pe deal " Iar primăvara-n geam sfios îmi bate, Viorile-n acorduri de cristal Se arcuiesc pe cer, plângând în noapte. Pe trotuare trecătorii-s rari, Doar jos la " Silva " parcă e lumină, Doi moși întârziați, la un pahar, Răstălmăcesc isprăvi de-o săptămână. Balconul meu e suspendat de nori, Văd vârfuri de biserici sub cer de smoală, Iubesc orașul elegiac... Spre zori Suflete triste vin de mă-nconjoară... Sunt cei plecați... " Orașul de pe deal " Se
SOMNUL ORAŞULUI ( PRIMĂVARĂ REGHINEANĂ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383285_a_384614]
-
tras-o-n poză firește, ce credeai? Au ieșit niște nuduri dumnezeiești; cu geniul meu și cu hoitul lui Suzi — Parcă ziceai că la salon — Lasă salonul, doar n-o să moștenească troglodiții pămîntul. Nudurile astea sînt bomba mea cu efect Întîrziat. Aștept. — Ești optimist mon cher, dacă-ți Închipui că se mai schimbă ceva. Ăsta ne-ngroapă pe toți. Îți Închipui că-n țara asta mai Îndrăznește cineva să crîcnească? Foștii, cum zic ei, și-au cam lăsat oasele prin Închisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
adevăr ceva de spus și-au luat tălpășița. De ce crezi că asistăm la exodul ăsta? Se scufundă corabia, domnule, cine are stofă de sinucigaș rămîne aici și tace, cine nu, se mută pe altă planetă. Auzi, bomba mea cu efect Întîrziat! Iluzii, mon cher, iluzii. Păi sigur, scepticismul tău funciar, Înțelepciunea ta pasivă de om care n-a făcut niciodată nimic țși tu care te bălăcești Într-o apă, mai călduță așteptînd să cadă fulgerul din cer și să despice catapeteazma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sîntem de trecut de locuri și lucruri de parcă am investit de-a lungul secolelor tot ce ne Înconjoară cu puteri magice Întreaga noastră conștiință e contaminată de această gîndire arhaică primitivă poate am avut o copilărie mai crudă și mai Întîrziată decît) — ...cum i-a lăsat pe veneticii ăia să intre cu buldozăru În Sfînta biserică și sta acolo neputincioși cu mîinile goale parcă aștepta să se facă o minune. țpoate că realitatea În care am crescut ne-a Îngenunchiat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
corp străin țce dracu am nu-mi pot stăpîni reflexele mușchilor cînd de fapt omul ăsta poate că e sincer) — Sigur, te Înțeleg, dar numai ca pe un personaj original, Întîlnit Într-o carte. Eu, mărturisesc cu sfială, sînt un Întîrziat. Nu m-a interesat niciodată politica, iar gestul tău mi se pare semnificativ, doar ca tip de exercițiu etic, de comportament filosofic, dacă vrei, Îmi scapă termenul exact - ca să Înțelegi mai bine, e ceea ce urmărea Zaharias Lichter cu cerșetoria lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
văzusem pe Catherine Hammond într-o poză dintr-un ziar cu câteva săptămâni înainte. Și auzisem și de compania la care lucra. Cu acest cuplu trebuia într-adevăr să te porți cu mănuși. Am plecat de îndată în căutarea șoferului întârziat și eram aproape de ușă când am simțit o mână pe umărul meu. M-am întors să văd cine era. Spre surprinderea mea, era chiar Catherine Hammond. —Sam? Sam, nu-i așa? a întrebat rapid. Așa este. — Voiam să te întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
întreba dacă mai trăiești. A coborât cu liftul, a trecut pe lângă portar, care-i făcu un semn din gheretă, iar acum e pe stradă ca să-și îndeplinească cele trei obiective ale dimineții, și anume, să-și ia micul său dejun întârziat, să treacă pe strada unde locuiește soția medicului și să ducă scrisorile la destinație. Pe primul îl rezolvă în această cafenea, un pahar de cafea cu lapte, niște pâine prăjită cu unt, nu atât de moale și untoasă ca aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-o, răspunse meșterul Arnolfo. Părea ofensat, de parcă observațiile lui Dante i-ar fi minimalizat munca. - Când mărești suprafața, trebuie să mărești și grosimea plăcii, Începu pe un ton răbdător, ca și când ar fi stat de vorbă cu un lucrător un pic Întârziat. Pentru că, altminteri, În timpul răcirii, sticla se crapă. Dar, atunci când Îi mărim grosimea, e cu neputință să păstrăm transparența perfectă a materialului. Și apoi, ar fi prea dificil să menținem placa perfect plană, astfel Încât să evităm defectele de reflecție, odată ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Încete. Era un pârâu În care avea să arunce o piatră, iar cerculețele concentrice stârnite vor dispărea aproape din clipa când piatra Îi va zbura din mână. PÎnă În momentul acesta nu dăruise nimic, nu luase nimic. Un student boboc Întârziat, cu o pelerină din pânză impregnată care fâșâia sonor, a trecut pleoscăind pe aleea moale. De undeva de sub o fereastră nevăzută, o voce a țipat inevitabila somație „ Scoate capul afară!“ O sută de sunete mici ale curentului ce-și continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
treaz toată seara, ca să dorm mâine pe tren ziua-ntreagă, ca un imigrant, când mă Întorc la New York. - Psst! Se apropie cineva pe drum. Hai să mergem! Iuhuu-huu! Și, cu un țipăt care probabil i-a dat fiori reci călătorului Întârziat, și-a Îmboldit calul să intre În pădure, iar Amory a urmat-o lent, așa cum o urmase pretutindeni timp de trei săptămâni. Vara se terminase, dar el Își petrecuse zilele privind cum Eleanor, un Manfred grațios și superficial, Își construia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Fii amabil și scoate-ți pălăria. Ești În ascensor cu o doamnă. Pălăria lui Olson s-a ridicat Încet de pe cap. Au urmat două minute destul de crispate În lumina din hol, timp În care recepționerul de noapte și câțiva oaspeți Întârziați i-au examinat curioși: fata țipător Îmbrăcată, cu capul plecat, și tânărul chipeș, care-și ținea bărbia cu câteva grade prea sus. Concluzia era la Îndemâna oricui. Pe urmă frigul de afară, unde acum, că se vedeau primele semne ale zorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
alinării la copii și femei, ținută În viață ca să ajute la construirea conștiinței rasei sale. A ajuns la intrarea În labirint În plină ură de sine, singurătate și deziluzie. O nouă auroră și-a aruncat hlamida peste fluviu. Un taxi Întârziat Înainta cu viteză pe stradă, cu farurile strălucind ca niște ochi aprinși Într-o față Înălbită de pe urma unui chiolhan nocturn. Departe, În aval, se auzi un șuierat melancolic de sirenă. MONSIGNOR Amory nu putea scăpa de gândul că lui Monsignor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Îl Îndemnau să se gândească la iubiri moarte și la iubiți morți, când și ele erau asemenea celelalte până la mușchiul Îngălbenit ce le năpădea. Mult după miezul nopții, turnurile și turlele din Princeton au devenit vizibile, cu câte o lumină Întârziată arzând ici și colo și din limpezimea Întunericului s-a auzit brusc un dangăt de clopot. Clopotele au continuat să răsune ca un vis nesfârșit: spiritul trecutului veghind asupra noii generații, tineretul ales din lumea haotică, nedisciplinată, hrănindu-se Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
marea artă din familia sacrului. În ceea ce mă privește, eu n-am ales nici viața, gândindu-mă că-i prea scurtă, și nici artă, considerând că-i prea lungă, ci ea, Arta-transformarii, m-a ales pe mine, așa cum sunt, romantic întârziat, străin pribeag și nefericit. Ea, Arta-transformarii, m-a ales pe mine să mă jertfească pe altarul vieții în focul zeilor pentru această corabie a sufletului fără frontiere, care în loc de catarg are trei coloane: Coloana Prizonierele Neantului Divin, Coloana Soarelui de
CULTURA IN SUBORDINEA LUMII MATERIALE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361546_a_362875]
-
la Rilke și Blaga. Și, încă odată, la Țvetaieva și Nichita Stănescu.” (Nicolae Breban) „Țineam în mâini o Biblie a supraomului - un concept dificil, criptic, de care m-am apropiat mai târziu. Atunci însă, Doamne, cu ce ardoare visa adolescenta întârziată și stângace, de o sensibilitate catastrofică, care eram, viața lui Nietzsche! Desigur că nu cunoșteam, în acea iarnă-primăvară moscovită, viața eremitului de la Silvaplana. Mai târziu, am devenit mai atentă, după cum am mai scris undeva, cu visele mele, mai ales după ce
OPERA LITERARĂ A SCRIITOAREI AURA CHRISTI ACCESIBILĂ ÎN FORMAT DIGITAL de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363796_a_365125]
-
de la ultima ploaie. Câmpul e de un verde intens. Pe miriștea gălbuie cilindrii de paie stau aliniați, iar în mlaștinile ad-hoc de la ploaia abia oprită, niște gâște din satul apropiat, plutesc imaculate. Pe marginea șoselei scaieți înfloriți, cucute , câțiva maci întârziați, o mulțime de flori galbene și albastre înveselesc iarba crescută alandala. Ar mai citi din roamnul acela de dragoste și aventură dar își spune în gând “nu, eu merg la mănăstire, voi citi după post, ce mi-o fi venit
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
și care se termină printr-o poantă ironică” ( v.Dex.) În spiritul acestor caracteristici ale epigramei, Teodor Barbu ne oferă două definiții personale : „Patru versuri „libertine” Oricare epigramă-am constatat, Ca niște căței în cușcă; E-o bombă cu efect întârziat, Trei se gudură la tine, Aprinzi fitilu-n primul vers al ei, Dar al patrulea te mușcă!” Și explodează după versul trei. „Epigrama însemna, la început, o inscripție sau o dedicație pe pietrele funarare, pe soclurile unor statui sau monumente, pe
RECENZIE DE CARTE, DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362528_a_363857]
-
le-a insuflat studenților atâta pasiune pentru cultura de profil. Absolvenții cursurilor repartizați în provincie corespondau cu domnia-sa, trimițându-i exerciții și traduceri pentru control. Manualul, structurat în trei volume, cuprinzând aproximativ 600 de pagini de manuscris, în ciuda apariției întârziate, după aproape 20 de ani de la definitivare și tot atâția de la moartea autoarei, constituie un pionierat în direcția studierii sanscritei. În 1990 nu exista o astfel de lucrare în română și nici într-o altă limbă europeană. Astfel, Manualul reprezintă
LANSAREA PRIMULUI MANUAL DE LIMBĂ SANSCRITĂ DIN ROMÂNIA de CARMEN MUŞAT COMAN în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361136_a_362465]
-
zilele și nopțile de căutări călătorii cu scop incert când priveam privesc stativul cu eprubetele încercărilor vieții și acum fără culoare îndes timpul în buzunarul prin care privesc fâșia de orizont de care stă aninat ca un corn de lună întârziat arcul de curcubeu alb la răsăritul Soarelui alb bucuria mă neagă și vârstele omului mă neagă atent cu migală îmi împletesc rețeaua de gemene continuă spectacolul eu-rilor fără ură în dansul somnambul al recunoașterii artistul continuă să taie fragmente din
COLAJ AL ABSURDULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364128_a_365457]
-
Și, convingându-se de cancerul social pe care îl reprezinți, te respinge... Prin prisma unei asemenea nevoi de respingere a acelei clase politice la care, tocmai prin demagogia carieristă cu care-și clamează tinerețea cam trecută, în loc de a recunoaște infantilismul întârziat, constați că păstrează aceleași racile și la generația ce se pretinde a-i înlocui pe falimentarii dinainte, electoratul s-a întors spre contracandidatul care a arătat a nu fi robul unor asemenea trucuri de propagandă politică, recunoscând sincer că nu
ÎN ALT FEL DESPRE CÂŞTIGĂTOR de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367804_a_369133]
-
Iugoslavii. S-o ferească doar divinitățile cerești de vărsare de sânge. O singură cloacă ieftină va rămâne izolată: enclava politicienilor fostei Românii, cu sediul în București. Nimic bun. Văd totul, inclusiv pe acești cocostârci temporari cu ochii triști ai relativității întârziate. Acum ceea ce mișcă lumea e interesul, inclusiv într-o dimineață ce se îmbină ușurel cu prânzișorul, pe fundal de decor cu tovarăși în vârstă trași parcă la șapirograf. Vorba Morometului, fiul lui Tudor Călărașu, ar trebui de aceea pusă la
INTELECTUALII CA REPER de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367376_a_368705]
-
necropole aparținătoare culturii Cucuteni. Ostașii români își încropiseră în coama lor, în vara lui 1944, un punct de observație și un locaș pentru un tun de calibru ușor sau pentru o mitralieră. Sub tirul unui vânt iernatic - dinspre Răsărit, firește -, întârziat parcă anume pentru noi, ca să ne declanșeze imaginația legată de viforul războiului, am cercetat cu ochii minții arealul în care s-a topit viața tinerilor ostași atunci cand, năzuind la pace, înfruntau încă moartea ascunsă în glonț. Cazemata cea mai mare
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]