4,963 matches
-
cum v-ați cunoscut, cum e el, dacă sărută bine... Îmi zise Tinsley, după câteva zile. Eram cu Lauren pe vasul tatălui lui Tinsley, o șalupă veche, Într-o plimbare până la mica insulă aflată nu departe de plajă. Eram toate Întinse pe puntea din spatele vasului. Era o zi Însorită și cu briză, ideală pentru bronzat. Lauren și Tinsley purtau amândouă bikini albi foarte sumari, pe care Îi foloseau numai pentru bronzat. Își aduseseră de asemenea o geantă uriașă cu ținute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
modern, cu ochi ca niște diamante negre. Jur că am auzit cum toate femeile prezente au tras aer În piept În același timp, pe când el pășea spre locul de lângă șemineu, unde Îl aștepta Salome. —Salome. Frumoasa, spuse Faisal, luând mâna Întinsă spre el de Salome și sărutând-o. Și cine este această... floare? —Sunt Sophia D’Arlan, zise Sophia, luându-și expresia ei cea mai seducătoare pentru a-l impresiona pe Faisal. Nu prea Înțelegeam eu cum toată chestia urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
toată lumea se căsătorea, ceea ce nu făcea decât să accentueze starea mea de singurătate. M-am uitat lung la ziar În timp ce lacrimile cădeau pe el, una câte una. În clipa aceea ceva alb mi-a apărut În fața ochilor: o batistă era Întinsă către mine. Cât de stânjenitor. M-am uitat În sus și am roșit: În fața mea era Hunter. — Am făcut ceva Îngrozitor, spuse el. Îmi pare foarte rău. 24tc "24" Soare la orizonttc "Soare la orizont" — Oprește-te, am protestat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Vârful pantofului se lovește de bordură, în aer; se prăbușește pe caldarâm, izbindu-l cu fruntea. Se aude ca și cum ai scăpa un ou pe pardoseala bucătăriei, dar un ou foarte, foarte mare, plin de sânge și de creier. Brațele zac întinse pe lângă corp. Vârfurile pantofilor negri atârnă un pic peste bordură, deasupra rigolei. Pășesc peste el, numărând: 277, 278, 279... La ultima intersecție înainte de redacție, trotuarul este blocat de o baricadă de garduri. Un polițist în uniformă albastră stă de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
gură îi zboară ceva roz. E vârful limbii. Număr în continuare - 345, 346, 347; salt un picior peste baricadă, apoi pe celălalt, și-mi văd de drum. O femeie cu un walkie-talkie mi se pune în cale, cu o mână întinsă în față, ca să mă oprească. În secunda în care e gata să mă apuce de braț, dă ochii peste cap și deschide gura. Un fir de salivă i se scurge pe la colțul buzelor inerte; cade în drumul meu, in timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
îi tamponează machiajul scurs cu colțul unei batiste împăturite. Batista e înmuiată și înnegrită de rimel, și Helen zice: — O sa fie mai bine, Rhonda. Acum nu ai cum sa-ti dai seama, dar o să vezi. Împăturind încă un servețel și întingându-i fardurile, zice: Trebuie să fii tare. Gândește-te că ești tare, că ești puternică. Ești tânără încă, Rhonda, zice. Trebuie să-ți reiei studiile și să transformi durerea asta în bani. Doamna Puișor, Rhonda, plânge în continuare, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se cred deștepți. Îi spun să încerce cu „parola“. Capitolul 25 Mona îmi trage șoseta de pe picior. Interiorul șosetei elastice, firele, îmi jupoaie cojile. Sângele închegat cade pe jos ca o ninsoare. Piciorul e umflat și neted; toate zbârciturile sunt întinse. Piciorul meu, un balon cu buline galbene și roșii. Ținând dedesubt un prosop împăturit, Mona toarnă spirtul. Durerea e atât de fulgerătoare, că nici nu poți spune dacă spirtul e opărit sau rece ca gheața. Întins pe patul de motel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
berea începe să bolborosească. Mașinuțele de curse au roți ovale, înclinate în față. Râgâie și zice: Băi, voi sunteți de-adevăratelea? Părul negru îi atârnă peste fruntea ridată, de Frankenstein. Are niște ochi triști și pungiți, de copoi. Cu mâna întinsă spre el, îi zic: Domnule Sierra, am venit să împărtășim bucuria iubirii Domnului. Și individul cu mașinuțele de curse se încruntă și zice: — De unde știi tu cum mă cheamă? Mijește ochii la mine și zice: V-a trimis Bonnie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
înalță și coboară. La capătul fiecărui braț e un scaun, și fiecare scaun se învârte în jurul propriului ax. Țipătul zboară din nou pe deasupra, împreună cu o flamură de păr roșu și negru. Lănțișoarele și amuletele de argint de la gât stau perfect întinse în afară. Amândouă mâinile-i sunt încleștate pe bara de protecție ferecată în poala ei. Ruinele civilizației occidentale, crenelurile, turnurile și hornurile își iau zborul din părul Monei. O piatră de ghicit trece pe lângă noi ca din praștie. Helen o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
peste care stau așternute pături de la camping. Mulți dintre pasageri s-au și așezat pe saltele, încercînd să se mai relaxeze după atîtea ore de stat pe scaune. Actorul stă rezemat cu spatele de perete, aproape de sobă iar lîngă el, întinsă de-a binelea, învelită pe picioare cu haina lui de blană, Nina doarme, cu căciula albă trasă adînc pe cap, cu palmele împreunate în poală. Arhitectul doarme și el, cu bastonul așezat lîngă piciorul bolnav, în vreme ce profesorul, așezat alături, plictisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui, obosiți de albul din partea cealaltă a ferestrei, se închid, chemînd sub pleoape chipul răvășit al fetei ieșind de sub plapumă, în dimineața cu nămeți cît casa, cu camera inundată de lumina ferestrelor, în orbirea cărora ea zîmbea, chemîndu-l, cu brațele întinse lung. Peste un timp, cînd aude pași apropiindu-se, profesorul tresare, face ochii mari, puțin încruntați mai apoi, se ridică și, înclinîndu-și privirea, surîde bătrînei cu cățelușa, care vine dinspre toaletă: Acum nu mai puteți nega: sînteți într-adevăr doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
au de ce să ispășească păcatele părinților, cum pretinde Biblia sau serviciul Cadre. Lazăr se întoarce la locul său fără nici un chef, surd la mulțumirea fetei pentru apa adusă, tot timpul cu ochii la cei doi copii, mereu agitați, cu brațele întinse spre cățel și, în sinea lui, se felicită că, măcar în căsnicie, a avut noroc. Ultimele scînduri din cotețul porcului sînt aruncate în sobă. Ici-colo, Sultana mai duce cîte o ceașcă de ceai, oprindu-se la fiecare trecere a sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ochii mai păstrează explozia de stele, iar buzele, frumos deformate, înfloresc pe ele surîsul. Numai mintea ei, lovită dureros de vorbe, de vorbe și de viscolul din fereastră, reîmprospătează amintirea altei dăți, în altă cameră, cu alte brațe de bărbat întinse către ea, însoțite de aceleași vorbe, aceeași metaforă a luminii și cu aceeași zbatere nebună a viscolului de afară. Apoi, brațul atins de degetele lui Mihai, aduce imaginea brațului puternic, scuturat cu ură, în holul Universității, să se elibereze, lăsînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de acord -, numai să-i pot lua, că-i ține Sultana. Hai pe jos, c-or bănui ceva nevestele... În sala restaurantului, odată ce copiii au tăcut, amețiți de legănat, s-a așternut liniștea. Pasagerii vorbesc în șoaptă, ori, cei mai mulți, stau întinși pe saltele, privind aiurea. Bătrîna cu ochelari, înțelegînd că vecina ei n-o ascultă, a tăcut și ea, mulțumindu-se să ofteze cînd și cînd. Cățelușa a mîrîit scurt, iar stăpîna a înțeles că vrea afară; s-a ridicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
această formă, mîine seară. Cu asta... face președintele un gest larg mulțumesc tuturor! și mulțumesc cu atît mai mult cu cît ați avut bunăvoința de-a veni pe vremea asta. În partea dinspre scară a foaierului, Săveanu vine cu mîna întinsă către Mihai: Lasă, bătrîne, e bine, și-o să fie și mai bine. Mihai și-a amintit acum de unde îl știe: l-a întîlnit în casa unui coleg de facultate, ajuns profesor de fizică aici în oraș. Cred continuă Săveanu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întîmplat. Mă țin minte doar cum fugeam pe străzi, îmbrăcată în grabă, pe o vreme urîtă, ca tot ce mi se întîmplase pînă atunci. Sarcina se mărea... Tata era în închisoare... Eu, studentă... Am găsit o moașă. La miezul nopții, întinsă pe o masă de disecție, la facultate... I-am dat bani, mulți la vremea aceea, dar ea a vrut și medalionul de la gît, un cadou de la bunica; din tot setul mi-au rămas doar cerceii, îi iau cînd merg la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
deget porni spre sud, spre vagin, iar celălalt o luă spre nord, spre clitoris. În acest timp, Whiter Shade of Pale căpătase formă și substanță, transformându-se în Riders on the Storm; iar după ce călăreții au dispărut, Carol a rămas întinsă pe cuvertură, goală și umedă. Dar nu fusese ultima ei întâlnire cu grăunciorul de carne, din contră. Asta pentru că, deși țăranul de trup preferase să o catalogheze drept un accident, așa cum se întâmplă cu bucățile de carne rămase între dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de mai devreme. Apoi debarcă - din nou, fără probleme - cuibărindu-și organul umectat, devenit flasc, pe coapsa femeii. Îi șopti câteva cuvinte tandre, ca recompensă pentru izbucnirea eliberatoare, apoi se întoarse în patul său de o singură persoană. Carol rămase întinsă în beznă. Deșteptătorul digital strălucea, și ea la fel. Mai mult - exulta de-a dreptul. Da, pur și simplu exulta, deși era incapabilă să înțeleagă pe deplin sursa acestei stări și chiar conținutul propriilor sentimente. Îi era suficient că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nici unul dintre ele nu avea vreo semnificație pentru ea. I se părea că apartamentul tăcut e, de fapt, presurizat, ca și cum, în după-amiaza aceea tăcută de toamnă, urma să fie scufundat în Groapa Marianelor - un submarin pentru locuit. Își trecu palma întinsă peste poala rochiei. Se uita cum stă acolo nemișcată - din cine știe ce pricină, îi dădea impresia unui lucru de un arbitrar absolut ridicol, de parcă ar fi fost doar unul din diversele dispozitive care s-ar fi putut atașa unei încheieturi, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ca s-o ațâțe și mai mult. Ooo! Oooh, oooh, ce frumoooos, nu-i așa? Numai că, prietene, trebuie să-ți spun că și cu partenerul lui Carol se întâmpla ceva. Sigur că se unduia și își mișca șoldurile și, întinsă pe spate, pe tapițeria caldă a divanului Habitat, se folosea de senzațiile pe care i le dădea contactul cu aceasta pentru a-și spori plăcerea. Dar ceea ce simțea era mai mult decât răspunsul ei la penetrare (deși, în realitate, aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o farfurioară; un alt bărbat arăta camerei o parte a capului unde, din urechea internă, îi ieșea un penis, ca într-o gravură a lui Dürer: o femeie, cu o constituție de pară și, în general, reconfortant de normală, era întinsă pe spate și își dezvăluia perineul cu două vagine supraetajate. Și mai erau altele. Multe altele. Alan dădea paginile una după alta. Alesese din raft lucrarea clasică a lui Nicholson, Distorsiuni ale sexului, o carte care îi fusese împrumutată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de artă care reunește construcții și vestigii începute în antichitate și fresce și sculpturi realizate ulterior, de-a lungul unui veac de manifestare religioasă. Construirea grotelor a implicat sculptarea unui mare număr de basoreliefuri budiste și acoperirea pereților cu suprafețe întinse de picturi murale. În ciuda trecerii timpului și a distrugerilor datorate omului, se mai păstrează și azi în jur de 500 de grote cu aproape 50.000 m2 de picturi murale și peste 2.000 de basoreliefuri. Statuile din grote au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
trupele de elită conduse personal de Sun Bin s-au repezit spre Daliang. Aflând această veste, armata condusă de Pang Juan s-a retras degrabă și a luat calea capitalei. Obosită de drumul lung și căzând, mai târziu, în capcana întinsă de Sun Bin, armata statului Wei a suferit o înfrângere catastrofală. Armata statului Qi, ferindu-se de o ofensivă puternică și atacând forțele inamice obosite, nu numai că a salvat statul Zhao, dar a și slăbit puterea statului Wei. Această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să-l prindă cu de-afurisenie: să fie „popular” cu masele. Deși se sforțează în direcția asta de când a început campania: bine instruit probabil de „stafful” său, și-a tras o geacă obosită și a pornit să alerge cu mâna întinsă după muncitori și să pupe sute de femei. N-a pierdut nici o ocazie să repete că a umblat pe șantier la viața lui, în cizme de cauciuc murdare de noroi. A comis astfel o imensă eroare: capitalul lui de încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
înțeleg de ce dl Manolescu spunea despre Revoluție (la decernarea Premiului ALIA lui Adam Michnikă că a fost agitația unor derbedei parcă veniți de la meci. Gând la gând cu Mizilul... Întunecată seară la Clubul Prometheus, în ton cu ciorapii negri, bine întinși sub minijupele generoase ale chelnerițelor de lux... În ceea ce privește Crapul Gonflabil, nu voi citi nimic nici din ce-a scris, nici din ce-o mai scrie acest personaj. Orice propoziție simplă sub semnătura lui, „După noapte, a venit dimineața”, poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]