7,767 matches
-
cehești sunt principalele repere pentru regizor - unde vînzătorul de crenvuști în gară amînă deliberat să-i dea restul unui cumpărator numărînd tacticos "restul" destul de consistent în timp ce trenul pornește, alergînd apoi după tren cu banii întinși fără ca (intenționat) joncțiunea cu mîna întinsă a clientului să se petreacă. Imaginea este reluată în altă ipostază cu aceleași personaje, numai că Dite alergă atunci cu un sandviș pentru evreii transportați în lagărele de concentrare, fără a reuși să-l paseze. Gagul inițial dobîndește ceva din
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
el și nevăzut. Viața din Azil se bizuie pe frică, pe ură, pe denunțuri, pe lașități agresive, pe violență și amenințare. Nu se știe cine e supraveghetor și cine e supravegheat. Zvonuri, isterii individuale și colective, spaime, ură vîscoasă, promiscuitate întinsă ca o cangrenă a universului. Sculptorul însuși se nutrește din vitalitatea negativă a resentimentului și a instinctului de distrugere. Nu are talent, nu are vocație de artist, este un fiu rău, un prieten odios și un amant mîrșav. Azilul este
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
doar devotamentul fără limite față de o misiune asumată. Era de așteptat ca, măcar după ce proiectul Memorialului a atras aprecierea și apoi susținerea Consiliului Europei, oficialitățile române de la acea vreme să dea și ele un semn de susținere. În loc de fireasca mână întinsă, au venit în serie acuzele, atacurile calomnioase sau, în cel mai bun caz, indiferența. De exemplu, în oficiosul Guvernului Văcăroiu, din 22 mai 1995, a apărut un articol cu titlul Sacrilegiul de la Sighet. "Sacrilegiul" constă, conform autorului articolului, în "internaționalizarea
Muzeul de luat acasă by Domnița Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8802_a_10127]
-
adversarii lor nicidecum "naționali", ci, cum se cunoaște, drept "cosmopoliți". Activitatea de gazetar, prestigiul tot mai consistent dobîndit de Junimea, răspîndirea principiilor ei literare în toate regiunile unde se vorbea românește au contribuit la stabilizarea renumelui poetului pe o arie întinsă. Cel de al treilea stadiu al consolidării renumelui lui Mihai Eminescu a debutat în vara lui 1883, o dată cu declanșarea bolii. Știrea este vehiculată de numeroase ziare, care nu folosesc însă calificativul de "poet național", iar la finele anului apare volumul
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
mine cu ochii clipocind de veselie. I-am înconjurat brațele și l-am sărutat." (pag. 324) Aștept, pentru clarificarea locului acestui debut, alte opuri ale autoarei Maria Ellis și, mai ales, alte voci narative cărora să le dea, pe spații întinse, cuvântul. Fiindcă Ana-Maria, cea pe care am ascultat-o în Carte de colorat pentru orbi, departe de a fi neinteresantă, mi se pare totuși, dăunător, de cuminte. Ca în arhicunoscuta sculptură a lui Brâncuși.
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
de dans cât și ca tehnică, putându-se întrevedea de pe acum în el un foarte bun prim-balerin al Operei. Tot astfel, Valentin Stoica s-a remarcat și el, atât prin plastică, cât și prin lejeritatea săriturilor, în rolul mai întins al Fachirului Magdavala. La fel, o serie întreagă de soliste, din Pas d'action, Adela Crăciun, Adina Tudor, Bianca Stoicheciu, Monica Pălărie, sau din dansul djampé, aceeași Adela Crăciun și Gabriela Popovici, precum, în genere, și toți ceilalți interpreții s-
Mâinile care cântî și vorbesc by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8871_a_10196]
-
Alecu Russo l-a formulat cel dintîi. "Părul, cu locul bătut pinpregiurul de vitele satului lui, ce singure astăzi mai țin divan; curtea boierească, opcină strămoșească ce nu se mai află, albind pe troscotul verde al ogrăzii mari, mari și întinsă; livada din dosul curței, biserica cu ținterimul pestriț de iarbă lungă, de sulfină aurită și de cruci negre; cumpăna fîntînei de la poartă, aninată pe răchita crengoasă; toate trec dinaintea mea, vii și în mișcare... Dar serile satului meu, cînd luna
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
a difuzat cu umor - se spulberă complet. Ipoteza autoficțională a unei nașteri sub semnul nenorocului, într-un Ploiești ascuns sub ninsori, e și ea exclusă cu dovezi greu de pus la îndoială. Interesant mi se pare că, în tot acest întins și exigent CV, împărțit echitabil între registre riguroase și aptitudini scriitoricești, singurele ramificații tolerate sunt cei doi fii înzestrați pentru literatură, Mateiu și Luca Ion. Cu trei, necesare, mențiuni. Nu atât ca urmași, cât mai degrabă ca autori. Nu atât
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
nu vreau. Să nu-ți închipui că e ușor să-l refuz. Tipul mă așteaptă în fiecare dimineață când ies din casă. Stă zgribulit lângă teiul din fața porții, e palid, iar hainele îi miros a mucegai. Mă așteaptă cu mâna întinsă. Își închipuie că aș putea să-i arunc în ea o copeică de nemurire. Cum să-l conving că n-am de unde? Că doar fac parte din acel grup de "oameni celebri" pe care lumea îi tot confundă între ei
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
79) Ea nu-l contrazice nici pe N. Oprea, atunci când acesta observă că Zadarnică e arta fugii glisează dinspre real spre ireal "nu neapărat după precepte onirice" (p. 73). Fiindcă mă refer acum la bibliografia critică (de altfel suficient de întinsă, nu doar în limba română), să notez că în acest volum citatul stăpânește uneori în totul cantitatea și calitatea textului. La Porumbelul zboară!... ni se oferă o lectură pur, să spun așa, "citațională". Articolul despre jurnalul Un român la Paris
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
s-au împrumutat și mie, insesizabil: mi se părea că văd lucrurile altfel, pădurea îmi părea plină de umbre și mistere, observam mult mai multe și parcă stăteam mereu la pândă, simțind că imprevizibilul existenței nu se îndepărta niciodată... spațiile întinse îmi trezeau instincte inexplicabile, simțeam o libertate absolută și o pornire de a o lua la goană înspre orizont, fără să stau prea mult pe gânduri. Aveam atenția mereu alertă și mi se făcea foame deodată, și poftă de alergat
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
și capul plecat Am părăsit locul tăcut unde-ai înoptat. Și mă strigai prin lacrimi într-un aer greu de respirat! Durere fizică, chinuitoare neîncetat... Poate ai crezut că te-am abandonat. M-am întors peste câteva zile, traumatizat... Erai întinsă și respirai așteptându-mă pe pat... Drumul înspre tine deja m-a epuizat! Nu mai suport nedreptate într-un peisaj îndurerat! Acum sunt aici și iartă-mă că te-am lăsat... Rămas bun!" Am simțit cum vrei să te îndepărtezi
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
pe Maurras), intelectualitatea nu poate spera nimic, în lupta cu magnații altor caste. Doar proletizarea, care-o ajunge din urmă, întocmai cum "acum două mii de ani, filosofii în zdrențe învățau prin agorale legile vieții eterne, pentru doi oboli de aramă întinși mai mult ca o pomană." Căutînd o soluție, Busuioceanu înșiră principii de receptare, particularizate pe literatura noastră, rafturi de idei, mari evoluții ale spiritului, pe distanțe scurte, ce-i pe contemporanii lui de oamenii doar cu un secol mai vechi
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
Scrisul lui Ion Papuc este o construcuție desfășurată după regulile epice ale prozei de cursă lungă. Stilul său seamănă cu cel al lui Zarifopol, dacă dăm la o parte sarcasmul celui din urmă. Ion Papuc scrie patetic și în volute întinse, cu bucle răsucite în paragrafe dense. Iar instinctul său prozodic descinde din frecventarea asiduă a operei lui Descartes și Leibniz, iar modelul inițial ce i-a servit drept sursă de inspirație e negreșit cel al scrierilor eline. Și e firesc
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
puse precis în cadrul triumfalist al perioadei, iar criteriile selecției afișate în toată splendoarea lor doctrinară. Opțiune analitică perfect justificată și admirabil dusă la capăt, de altminteri, dar nu lipsită de păcate. Ar fi fost, poate, de dorit o discuție mai întinsă - de asemenea prin unghiul miturilor - despre conceperea oarecum mediatică și lingvistică a clișeelor neaoșiste. Pentru că, în afară de purismul limbii de lemn, decelabil cu instrumente filologice, stilul articlierilor acestui curent oficial își poartă în sine propria doză de mistificare. Mitologia ceaușistă e
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
dar ea deschide și redeschide teritoriul relațiilor politice, sociale, administrative, teatrale și literare ale scriitorului. Prin urmare, situarea lui în epocă va avea de câștigat în detalii, culise, dramatism și dedesubturi. Contextul politic și literar e o altă plăcută capcană întinsă documentaristului, exploratorului de ocazie, biografului sau istoricului literar de mai vaste perspective. O altă fundătură, deloc lipsită de profituri în interpretare, este cercetarea genezei operelor rebreniene. Aici ediția critică a lui Niculae Gheran, încheiată în 2005 cu volumul 23 de
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
și cu ceilalți poeți din grupul heliadesc. Atinge excelența în poezie și rămîne, primordial, poet; deși a mai scris proză și teatru, deși s-a manifestat ca jurnalist și teoretician, marea și unica lui vocație a reprezentat-o versul. Din întinsa operă a lui Asachi rămîne numai poezia; este primul nostru poet modern și cel dintîi care a identificat cu siguranță modelul după care noua poezie românească trebuia construită, modelul neolatin. în istoria poeziei noastre, Asachi este o personalitate aurorală. Odată cu
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
monde, și un soi de bunăstare sufletească, o așezare în timpul și în locul care ți se potrivește. Toate ale vieții se găsesc, printre rânduri, în Povățuiri i cuvinte adevărate, reordonate după alfabetul românesc. E prima parte a culegerii, și cea mai întinsă, urmată, într-un fel de addenda, de Asemănări, apoi Pilde i tîlcuirea lor și, în fine, Pilde spre povățuire i tâlcuirea lor. Fiindu-mi imposibil să fac o înșiruire de maxime, utilă, și ispititoare, mai ales într-o literatură căreia
Cuvinte din bătrâni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9172_a_10497]
-
doua observație. "Cele două cestiuni tindeau să sdruncine chiar fundamentele teoriei expuse. D. Hunfalvy n-a răspuns nici la una, nici la alta. Când se vrea totuși să se demonstreze că nu au fost români în Dacia Traiană pe toată întinsa perioadă a Evului Mediu, când se pretinde însfârșit - așa cum o fac campionii teoriei zisă rösleriană - să se răstoarne un credo secular, trebue în mod absolut, mi se pare, să fii gata să combați cu sorți de isbândă și în orice
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
Ion Simuț Primul așezat în Groapa lui Ouatu, adică în "câmpul întins și pustiu al Cuțaridei", de la marginea cartierului Grivița, e Grigore, paznicul: Când își adusese nevasta și lopata să-și sape bordeiul, împrejur nu era țipenie de om. Un an de zile păzise tinichelele gropii și gura ei adâncă" - se spune
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
Zile încep să dea în afară/ Precum șuvoiul în vremea furtunii.// Se învîrte casa, se învîrte lumea cu mine" (Flux). Treptat, imaginea cetății maștere se-ntunecă, se prăbușește de tip vegetal a ființei vulnerate: "Cerșetori aproape la fiecare colț,/ Mîini întinse ca niște cangrene,/ Ziduri flămînde, jeg.(...) Nu blestemi, nu strigi, nu plîngi,/ îți faci cruce, suspini,/ Ești un tei umblător/ Prin inima urbei". Două sunt reacțiile de defensivă ale poetului. Mai întîi, așa cum am văzut, apelul la memoria satului originar
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
reprezentativ, cum ne explicăm vechile referințe critice, numeroase și aproape întotdeauna pozitive? O explicație există, chiar dacă ea nu va părea prea măgulitoare. Reeditarea romanului Zmeura de câmpie îmi confirmă ceea ce aflasem demult: că autorul acesta atât de inteligent, cu lecturi întinse și aprofundate, cu o mobilitate intelectuală deosebită și o vie curiozitate în a desface mecanismele literaturii, nu se numără printre romancierii de calibru. Punctul lui forte îl reprezintă teoria. E un teoretician al prozei "noi", care adaptează strategiile autenticității camilpetres-ciene
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
o nebunie expresivă, așa zicând, garantată. După ce își sufocă ascultătorii cu tiradele lor delirante, oratorii se supără și își strigă unul altuia: "Taci odată, nebunule!". Scăpați din acest infern, tinerii ajung, în fine, pe "calea strâmtă a dreptei credințe". Secvențele întinse ale acestei faze religioase, împreună cu ironiile sancționând ipocrizia unor "păstori" ai Bisericii noastre, mă conving de talentul de prozator al autorului. Cezar Paul-Bădescu știe să profite de ceea ce i s-a oferit (inclusiv de pumnii și palmele vieții), obținând nu
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
cronicar săptămânal, Cernat iese cu adevărat la rampă în critica literară. Că, pe lângă aceasta, există sensibile și frecvente intersecții cu istoria culturală, munca de cercetare și studiile mentalitare de dată recentă, sau că ele pot fi analizate separat pe capitole întinse ori paragrafe miezoase este pe deplin just, nu însă și precumpănitor. Paradoxal aproape, în ciuda seriozității - și uneori chiar aridității - fără fisură a studiului, marele merit al lui Paul Cernat este unul specific îndeobște prozatorilor sau - din când în când - advertiserilor
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
Cosmin Ciotloș De ce mi-a plăcut - chiar de la primul contact cu pagina - întinsul eseu monografic al lui Daniel Vighi ? Nu vă pot da un răspuns-șperaclu, care să se potrivească și tuturor motivelor integrale, și foarte numeroaselor câtimi de justificare. Oricum, spuse de-a valma, lucrurile stau cam așa: pentru că e o carte dedicată
Slavici, managerul nostru by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9351_a_10676]