8,381 matches
-
condamne. Acum, când se apropia pe furiș, ca un hoț, de casă simțea o rușine aproape la fel de intensă. Căci își dăduse seama că Janvier i-ar mai putea fi de folos o dată, chiar și după moarte. Ferestrele goale îl priveau întocmai cum îl priviseră ochii celor din celulă așezați pe lângă ziduri. Își ridică ochii și cuprinse totul dintr-o singură privire: cercevelele nevopsite, geamurile sparte acolo unde fusese cândva biroul lui, balustrada terasei ruptă în două locuri. Apoi privi în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
dintr-o cameră într-alta, dar apoi își zărise fața - fața lui Charlot acoperită de barbă - reflectată în cana cu vin. Acela era chipul eșecului. E ciudat, își spunea el, că un singur moment de slăbiciune nervoasă îi brăzdase obrazul întocmai ca pe al unui cerșetor, dar, își mai spunea el cu obiectivitate, nu era vorba doar de un singur moment de slăbiciune, ci de o viață întreagă care pregătise calea spre acest moment. Un pictor nu pictează un tablou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Chavel. Știi ce cred eu? Cred că într-o zi tot o să se întoarcă aici, pentru că o să vrea să vadă ce s-a ales din minunata lui casă, n-o să se poată abține. Trec pe-aici tot felul de necunoscuți, întocmai ca și dumneata, și toți sunt înfometați, dar de fiecare dată când sună clopoțelul îmi spun: „Poate că e el“. Și dacă ar veni? întrebă Charlot. —L-aș scuipa în față, răspunse fata, iar el remarcă linia frumoasă a gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Oamenii de aici țineau la el. Poate pentru că îl cunoșteau de când era copil. Nu-și bate nimeni capul cu răutatea unui copil și, când crește, nici nu o mai observi, te-ai obișnuit deja cu ea. Fata avea idei înțelepte, întocmai ca și mama ei, numai că ale ei nu erau moștenite, ci dobândite în stradă, alături de fratele ei, de aceea aveau în ele o notă bărbătească, aparte. Oamenii de pe-aici știu ce a făcut? întrebă Charlot. — Chiar dacă ar ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
dormitor; acum nu dormea nimeni acolo, poate pentru că purta încă prea clar amprenta locatarului de altădată. Intră. Locul era exact așa cum îl lăsase cu patru ani în urmă. Deschise un sertar și găsi un set de gulere îngălbenite de timp, întocmai ca niște foi de papirus. Pe șifonier era o fotografie a mamei sale în ramă de argint. Purta o rochie cu guler înalt pus pe balene și privea neclintit, perfect calmă, o scenă ce nu se schimbase niciodată. Moartea, tortura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
o va trăi, fiind în realitate foarte departe de ea. Dacă ar fi ajuns să se căsătorească și să-și aducă soția la St Jean, ar fi mers cu ea la târg, în tăcere, într-o zi frumoasă de toamnă, întocmai ca acum. Șoseaua urcă puțin și-i scoase momentan din ceață. Pe ambele părți ale drumului se întindeau parcele lungi, cenușii, fragmente de cremene licăreau ca niște așchii de gheață, o pasăre se ridică și apoi se depărtă în zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și dacă interesele ce se află în discuție sunt plasate sub umbrela economică (câștigându-se ca urmare a colaborării) atunci aceasta negociere are toate șansele de a fi finalizată cu succes și ceea ce s-a convenit urmează a fi respectat întocmai. 2.4.7. Comunicarea în timpul negocierilor Negocierile, indiferent dacă reunesc două sau mai multe părți, impun că, pentru a fi finalizate cu succes, să existe o bună și bogată comunicare. Chiar din definiția negocierii rezultă indispensabilitatea comunicării în cadrul procesului ce
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
să manifeste dorința de a ajunge la acord. Dacă la acest consens s-a ajuns fără că părțile să fie supuse la o anumită presiune există șanse foarte mari ca tot ceea ce s-a convenit în timpul tratativelor să fie respectat întocmai și părțile să se achite de obligațiile ce le revin. Există și situații în care o parte poate să-și vadă interesele afectate într-o asemenea manieră încât să prefere refuzul propunerilor pe care le înaintează cealaltă parte; și este
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
tot mână de-o vreme nevasta și-mi zice: Costeo, avem opt capre-n ocol și nici un leu în pungă! Mărită vreuna, să ne mai ajungem și noi din capete. DĂNILĂ: Costea îți zice? COSTEA: D-apoi cum? Costea Conovăț, întocmai. DĂNILĂ: Și de ce ții pe lângă casă atâta sodom de capre? COSTEA: Cum de ce? Ca să am folos. DĂNILĂ: Ce folos poți avea? Dumirește-mă și pe mine. COSTEA: Păi, ascultă aici: laptele de capră este știut că-i cel mai prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
îl leg pe-al meu dinapoia unuia și mă tot duc. Iară gospodarului care m-a ajuta i-oi fi mulțămitor cu un pahar de rachiu. DĂNILĂ: Și dumneata ai dreptate! Așa să faci, și toată lumea o să fie mulțumită. COSTEA: Întocmai. Să-mi iau carul și să mă trag la o umbră, spre așteptare. Sanatate și numai bine! (pleacă cu carul) DĂNILĂ: Mergi sănătos. (pauză scurtă, până iese Costea) Ei, ce-o să zică și el acu'... Ba că-l anină, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se întocmească numaidecât carte din care să se vadă că dorim să ni se pețească dintr-acolo această fată a noastră. Și cartea să fie dusă și sprijinită cu vorbe potrivite de cinstitul nostru sfetnic limbut. LIMBUTUL: Se va face întocmai, Măria Ta, să nu porți nicio grijă. PRICINĂ: Așa! În carte să nu se scrie, dar la curtea lui Zarvă-Împărat să se arate că, pe lângă chip slăvit, fata noastră Ana va aduce zestre soțului său trei harabale cu felurite feluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mari, harabalele cu bulendre și cârmâzuri, precum și a doua jumătate din împărăția mea. Cartea și vorbele tot al treilea sfetnic al nostru le va duce, într-un singur drum, ca să mai tăiem din cheltuială. Așa poruncesc! LIMBUTUL: Se va face întocmai, Măria Ta! DANA: Mă plec prea supusă și-ți sărut dreapta, luminate tată! (îi sărută mâna) PRICINĂ: Sărută, sărută, și treci înapoi la locu-ți. Bun. Două pedepse din trei sunt ca și împlinite. Să trecem la cea din urmă. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
n-avea grijă. Împărăția mea-i mare, sfetnice, încă n-ai aflat de asta până acum? LINGUȘITORUL: Măria Sa poate da fetelor sale câte jumătăți din împărăție vrea, fără a-și știrbi prin asta nimic din ce-i al său. PRICINĂ: Întocmai așa este! Ți-am mai spus eu, sfetnice al doilea, că pe tine am să te tai ultimul. Ești mereu în gând cu mine și nu știu de ce nu te-am făcut pe tine sfetnic întâielea, în locul posacului ăstuia. LINGUȘITORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Îi dă hârtia. CEAUN citește și pare foarte nenorocit.) CEAUN: Apoi, jupâniță, cu ce mi-ai dat aici abia pot acoperi cuviincios masa Măriei Sale, fiind cu mare băgare de samă să nu-mi fure mâțele nimica de prin străchini! LIANA: Întocmai, cinstite mare bucătar. Și te sfătuiesc să nu mai zăbovești, că s-apropie prânzișorul, ș-apoi nici prânzul nu-i departe, cum bine spuneai mai înainte. Du-te, înfățișează-te la cămări și aprinde focurile. Închide condica, iese pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
un oștean, cum i-ai fi poruncit să se înfățișeze și să vorbească? Și ce i-ai fi făcut aflând că a dat buzna așa, ca un bivol? PÂRJOL: Ferească sfântul! L-aș fi... (gest de sucire a gâtului) LIANA: Întocmai. Ia fii bun și arată cum intră un om umblat și învățat, ca domnia ta, în încăperea unde se află o jupâniță. PÂRJOL: Numaidecât! (Îți aranjează ținuta, își răsucește mustața bogată. Iese, închide ușa. Bate la ușă cu grijă.) LIANA: Poftește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vreme departe de ochi care ar fi știut a te prețui cum se cuvine. LIANA (din când în când, se uită în registrul din fața ei și notează pe o filă): Domnia ta, căpitane, pari a te pricepe de minune la afaceri, întocmai ca un neguțător. Nu-i rău, pentru că nu se știe cum se întorc timpurile, și oștenii, nemaiavând căutare, s-or face meșteri, ori neguțători, ori, știu eu, cititori în stele... PÂRJOL: Asta-i peste putință, jupâniță Liana! De când e pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
deschisă, poftește când vrei. Însă pentru preumblări și vorbe de clacă nu cred să am vreme așa de curând. Cu bine, căpitane, și să știi că m-am bucurat cunoscându-te. PÂRJOL: D-apoi eu! Și-ți făgăduiesc să fac întocmai cum m-ai sfătuit. La bună vedere! LIANA: Umblă sănătos! (Pârjol iese. Liana se așază și-și continuă însemnările, cu catastiful în față. Intră O fată.) FATA: Jupâniță, împărătița Lioara poftește să mergi neîntârziat la Măria Sa. LIANA (uimită): La Măria Sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dau binecuvântarea mea ție și soțului tău. Osebit de aceasta, vei primi ca zestre, după cuviință și asemenea surorilor tale, trei harabale cu straie, dichisuri și sulimanuri, precum și a treia jumătate din împărăția mea. (rumoare, râsete) Degeaba râdeți domniile voastre, pentru că întocmai așa am să fac! Iară dacă mi-ți da și mie acuma un blid cu bucate omenești și-o ulcică de vin, nu mai am a cere nimănui nimica și mă împac cu toată lumea. (rumoare, veselie) LEHAMITE: Eu am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
coliba în vederea mărului blestemat. A început netrebnicul să se scuture ca de friguri, și dintr-odată a pornit să zbiere cât îl ținea gura "Hai lelițo-n deal la vie..." și alte măscări de acest fel. MAVRICHIE: Chiar așa? SISOE: Întocmai. Ș-apoi a început să dea buzna și să-i pipăie peste cămeșoaie pe ceilalți cuvioși din ceată, încât unora le aducea mare tulburare, măcar că alții îl stupeau și-l îmbrânceau cât colo... MAVRICHIE: Vai de steaua sfântului care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tu crezi că florile... OMUL: Eu nu cred nimic! Ți-am spus ce mi-a trecut întâi prin minte. Nu vezi? Eu am de făcut o treabă serioasă, n-am timp pentru povești! MICUL PRINȚ (reproș): O treabă serioasă! Vorbești întocmai ca oamenii mari! Toate le încurci, toate le amesteci! OMUL: Iartă-mă! N-am vrut să te supăr. MICUL PRINȚ: Știu undeva o planetă pe care se află un om roșcovan. El n-a mirosit niciodată o floare. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
zboare din floare în floare, ca un fluture, ori unui cioban să scrie o tragedie, și dacă generalul sau ciobanul nu mi-ar îndeplini porunca, cine ar fi de vină, ei ori eu? MICUL PRINȚ: Măria Ta ar fi. REGELE: Întocmai. Iată, dacă i-ai cere poporului tău să se arunce în mare, el se va răzvrăti. Nu trebuie să ceri supunere decât dacă poruncile date sunt înțelepte. MICUL PRINȚ: Pot să mai întreb ceva pe Măria Voastră? REGELE: Îți poruncesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vreau să văd niște munți adevărați. GEOGRAFUL: N-aș putea să știu dacă sunt și munți. MICUL PRINȚ: Dar orașe, fluvii și pustiuri? GEOGRAFUL: Nici asta n-aș putea să știu. MICUL PRINȚ: Bine , dar spuneai că ești geograf. GEOGRAFUL: Întocmai, numai că nu sunt și explorator. Duc mare lipsă de exploratori. Nu geograful caută orașele, fluviile, munții, mările, oceanele și pustiurile. Geograful e o persoană prea importantă ca să umble hoinar. El nu-și părăsește biroul, ci vin exploratorii la dânsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cer. Atunci tu ai să le spui: Da, întotdeauna stelele mă fac să râd!" Ei vor crede, poate, că glumești. Ăsta va fi secretul nostru, și ei nu-l vor ști niciodată. (scurtă pauză pe fond muzical) Da, va fi întocmai ca și cum, în loc de stele, ți-aș fi dăruit o sumedenie de clopoței care știu să râdă. OMUL: Ascultă, puișor, nu vrei să rămâi aici, pe planeta mea, cu mine. Plecăm amândoi cu avionul într-un loc cu multe flori și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se aude un zbierăt, un geamăt sfâșietor. Hauăleuuuuu! Se presupune că întâmplător un element uman s-a interpus ca un țăcănit pe traiectoria ouălor. Se evită privitul pe geam din cauză de priveliște cutremurătoare. Chip uman desfigurat îmbunătățit cu ouă. Întocmai ca monezile de argint care se așază pe pleoapele muribunzilor. Se evită privitul și aplecatul peste fereastră, e pericoloso sporgersi cum ar spune un franțuz semidoct. Nu se recomandă holbatul și pentru a se evita represaliile ulterioare ale victimei în caz că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Soției și fiicelor mele, Corina și Nausicaa PARTEA ÎNTÂI 1 S e potrivise ca în anul în care Simona termina liceul, tatăl ei, Costache, să iasă la pensie. O stare de neliniște, privind situația financiară, plutea deasupra casei familiei Deleanu, întocmai unei păsări care nu-și găsea cuibul. Maria, mama Simonei, nu avusese niciodată serviciu, deși absolvise un liceu și ar fi putut ocupa un post de secretară sau funcționară la un ghișeu poștal. Costache însă, din prima zi a căsătoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]