665 matches
-
poartă asupra unuia sau altuia dintre aspectele libertății mele, în celelalte două, asupra vieții mele și a utilizării libertății în ansamblul ei. Evident, în toate trei cazurile eu sânt singurul care e chemat să răspundă, iar în al doilea caz întrebătorul, obiectul întrebării și cel ce răspunde se identifică în persoana mea: eu întreb și eu răspund privitor la mine însumi. Alegerea, ca esență a libertății, comportă un risc: orice alegere poate fi bună sau rea, ea poate atrage după sine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
libertății), sânt diferite de la un scenariu la altul, după cum natura celui care întreabă și a judecătorului, condițiile interogării, riscurile, vinile, pedepsele și teama diferă, de la un caz la altul, în chip semnificativ. În primul caz, în cel al răspunderii sociale, întrebătorul e bine determinat, întrebările și circumstanțele în care ele sânt puse sânt precise, răspunsurile trebuie să fie și ele la fel, aria libertății e bine circumscrisă și răspunderea e punctuală, riscurile, vinile și pedepsele sânt concrete. Teama, la rândul ei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ce faci, ci de unde vii? ) Aicea s-arată că cel întrebat a fost într-un loc ce-i era oprit să-l viziteze. În fine: De unde vii tu? (Subînțeles: nu-mi pasă unde au fost ceilalți, unde ai fost tu? Întrebătorul arată interes esclusiv pentru cel întrebat. Se 'nțelege că printr-un singur exemplu nu putem da decât o idee aproximativă despre accentul logic. Destul însă că prin acest accent, care în cărți se 'nseamnă, în cazuri escepționale, cu litere cursive
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Nenea fusese pur și simplu decapitat de o schijă, sângele, pârâu neostoit curgea acum cu spumă albă prin șanțul scorojit și uscat de arșiță. Fetița se trăsese mai la o parte tremurând. Se uita la el cu niște ochi mari întrebători. Păpușa înfășată cu moletiera ceea verde era undeva pusă de-a curmezișul șanțului. Se îmbibase de sânge și acum stătea ca o stavilă în fața șuvoiului care nu mai contenea. Niciodată Mihu nu se gândise că un om are atâta sânge
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
că ați întrebat de copii... Tocmai discutam cu soțul meu... Suntem și noi într-o dilemă. Avem o problemă de rezolvat și vrem să luăm o hotărâre. Am înțeles că printre noi sunt și profesori. În acel moment îndreptă privirea întrebătoare spre profesoara Marinica Bălănescu. Noi amândoi suntem economiști. Când e vorba de finanțe, comerț, contabilitate, noi dăm sfaturi și îndrumări altora, însă când e vorba de soarta copiilor noștri, trebuie să recunoaștem că nu ne prea pricepem. Concret. Cernica nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Evreii și comuniștii s-au purtat într-un mod oribil. Asasinate și molestări ale ofițerilor și ale celor care voiau să plece. Aceasta mă face să mă tem că va produce reacții primejdioase."226 Dar să citez și din articolul întrebător al lui Iorga: "Se adună și cresc văzând cu ochii documentele și materialele, actele oficiale și declarațiile luate sub jurământ. / Înalți magistrați și bravi ofițeri care și-au riscat viața ca să apere cu puterile lor retragerea și exodul românilor au
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
tensiunea frizează disperarea: Unde și când găsi-voi singurul cuvânt/ în cercul nopții să te-ncânt?..." Însă nu de singurul cuvânt e vorba aici, ci de cuvântul eminamente propriu, atotcuprinzător, suprapus limbajului tocit, așezat ori copleșit de ambiguități. Ceea ce așteaptă întrebătorul, veghetor descurajat de polivalența sensurilor, e o certitudine ultimă, un suflu inițiind în dialectica internă a realităților, în insolitul cosmo-sacral; din păcate cuvântul nu revelează, ci ascunde sacrul. Vizând esența ultimă, adică absolutul, cuvântul năzuit de Blaga în excepționala-i
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
identitatea cuvântului cu obiectul numit e subliniată liric. Comportament analog la grecul Manolis Anagnostakis: "Copilului meu nu i-au plăcut niciodată poveștile. Acum, serile, stau și-i vorbesc, / Îi spun câinelui câine, lupului lup, întunericului întuneric..." La un Alain Bosquet întrebător, ezitant, agitat, caracterul reprezentațional al cuvântului nu funcționează impecabil: "Mărului i-am zis măr, și el mi-a răspuns: minciună! / Iar vulturului vultur, și nu mi-a răspuns..." (La Nébuleuse danse). Mereu în dezbatere încă de la romantici (de amintit textele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pădurii", instituie printr-un Edict "ordinul sacru al crizantemei de aur..." Cu Missa solemnis (1971), cu Diotima (1975), cu alte cicluri, viziunile se înscriu într-un stil "stabilizat", puternic personalizat, ironia fiind notă comună. Îndărătul liniei înșelător-bufone acționează o conștiință întrebătoare, necontenit în alertă; tristețe supravegheată, dramă, elanuri contrazise niște fixațiuni toate își aliază accente patetice. Acesta era visul nostru / să deschidem un pension pentru fluturi; / și din naivitate nici nu știam / că o mulțime de lume se gândise / mai înainte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Sunt ale dumitale? - Da. Femeia a continuat să răsfoiască albumul. Apoi l-a Închis Încetișor și a rămas cu capul plecat, meditând. — Acum Înțeleg, a spus. A cuprins fresca Într-un singur gest și a rămas cu ochii la Faulques, Întrebătoare. - Pictez fotografia pe care n-am putut s-o fac, a spus acesta. Ea se dusese spre perete. Stătea lângă femeia care, În fața șirului de fugari, deschidea gura ca să strige, cu fața desorbitată, sub privirea de gheață a soldatului. - Știi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-mă, ați trecut printr-un moment greu, dar există șansa de a fi depășit. N-are rost să gîndiți altfel. (după o mică pauză) Nici nu se poate altfel. Ea 2: (mai dezechilibrată de discursul lui El n; îl privește întrebătoare pe El 1) Tu ce zici? Crezi că...? El 1: (înțelegînd exact valoarea schimbărilor propuse de El n) De ce nu? De ce nu? Tot ce există se schimbă... Totul se supune schimbăriii... (sună telefonul; toți trei intră în tensiune; după un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
care deșteaptă din somn un copilaș iubit: Scoală, fiule, și fii tare în ceasul încercării din urmă precum a fost Domnul și mîntuitorul nostru Iisus Hristos... Apostol Bologa se cutremură, dar se ridică îndată și se uită împrejur cu ochi întrebători." I-o revelase neștiut, în ultima scrisoare, propria sa mamă: "...a făcut multe bunătăți de sărbătorile Paștilor și ...o să-i rămîie neatinse fiindcă e singură și amărîtă, că l-a visat în noaptea din Vinerea mare foarte urît și a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
populară, ediția a II-a adăugită, Editura Junimea, Iași, 2003 ; Literatură populară din județul Iași, Editura Tehnopress, Iași, 2006. Cărți de teologie: Rugăciune (I), Editura Fides, Iași, 1996; Rugăciune (II), Editura Fides, Iași, 1999; Rugăciune (III), Editura Tehnopress, Iași, 2004; Întrebătoare răspunsuri, Editura Tehnopress, Iași, 2006. Numeroase traduceri din Kleist, Trakl, Vergilius, Șestov, Matsuo Basho, J.-L. Chrétien, Michel Henry, J.-L. Marion, Paul Ricœur, Michel Foucault, Psalmi, Cartea morților tibetană ș.a. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1980). Premii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sensul ei catharctic și un azi al dezechilibrului, al cumpenei (câtă vreme timpul viitor rămâne de regulă unul al morții): "abia mă aflu/ printre degetele dureroase/ mușchii febrili/ ochii uscați/ abia mă descopăr/ alcătuire dureroasă de fibre și oase/ neliniștite/ întrebătoare/ formă fierbinte/ călătoare prin sahara/ maternității / văd viața/ în luneta antropofagă// zi incertă/ în care bobii nu-ți sunt hotărâți/ zi bolnavă/ de cumpănă/ măruntă ca viața// în centrul suferinței/ echilibrul/ cuielor din palmă" (Scintilații). Deloc întâmplătoare, din această perspectivă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aceste tablete fanteziste din volumul Povestiri de trezit adulții surprindem o diversitate de teme și motive care ne umanizează. în fond, suntem Vălcii plângătoare care, traversând prin „Sădurea narativă” (rmberto Eco) a sinelui, descoperim antinomiile propriei noastre ființe prin întrebări întrebătoare, de tipul: „Ce se ascunde în spatele ușilor închise?” sau „Eu de ce pot fi tu, tu de ce nu poți fi eu?” Măiestrită viziune în minimonologul adresat de tip discurs „Cine spune că există ani pierduți?” și... reținem... nimic nu-i pierdut
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ale animalelor și ale oamenilor prin care se exteriorizează viața psihică"55 Interesează, aici, doar cea de-a doua accepție. Perceperea unui stimul, respectiv transmiterea unui gând, a unei idei etc., ne poate provoca zâmbetul, încruntarea, ridicarea sprâncenelor în mod întrebător, o grimasa, frământarea degetelor de la mâini, ridicarea umerilor, gesticulări excesive ale mâinilor, bâțâitul/bătutul din picior etc.; prin toate acestea ne exteriorizam stări sufletești, sentimente, trăiri de moment, pe scurt: viața psihică. Aceste manifestări, care alcătuiesc un tot format din
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
Richard Davidson, "What is the gold standard for knowing that an emotion hâș occurred?" în op. cît, pp. 414-415. 206 Pentru că cititorul care nu a parcurs FACS-ul să aibă imaginea a ceea ce spunem: 1+2 este ridicarea în mod întrebător a sprâncenelor iar când această combinație este asociată cu UA5, expresia rezultată este ridicarea sprâncenelor (pe toată suprafața lor, nu doar a colturilor interioare să a celor exterioare), însoțită de mărirea aperturii ochilor. 207 Precizam că prin UA12 se exprimă
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
să fie așa, pentru că orice mitologie are în vizor, permanent, moartea. Dintre cele trei experiențe fundamentale ale existentului uman, nașterea, nunta, moartea, ultima a solicitat cel mai intens și dramatic facultățile spiritului. Dacă n-ar fi fost moartea angoasantă și întrebătoare, nu s-ar fi născut religia cum o cunoaștem astăzi. Iată moartea ca temă de meditație în toate compartimentele gîndirii: în teologie, filosofie, știință. Aici se cuprinde și tragedia omului. Întrucît a ales între visata stare paradisiacă și cădere, nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Vitoria Lipan își însușește tot mai mult vestimentația sufletească a Maicii Bătrîne. Și ea își caută de zor ființa mult iubită, și ea aleargă zbuciumată pe căi „necunoscute” și uneori pustii, și ea rostește în stînga și-n dreapta cuvinte întrebătoare: „... dacă mi-ați văzut,/ De mi-ați cunoscut”, trecînd prin sate un oier falnic și ortoman, „cel cu căciula brumărie”. Vitoria tinde spre starea de arhetip, de ființă chtoniană. Numai aceasta, în chip de Mutter Erde, se arată neîntrecută acaparatoare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
prea lungă și trebuie să meargă cu ea la croitoreasă și altele câteva chestii foarte interesante pentru starea mea generală din această zi putredă de atâta ploaie. În fine, după vreo douăzeci de minute, îmi aruncă o pereche de ochi întrebători. Îi spusei care-i baiul, dar n-am avut succes: îmi mai trebuia o semnătură de la un șef sus pus, care nu avea audiențe decât marțea și joia, între orele nouă și zece. Și cum astăzi era vineri... Îmi venea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și Ilinca. Domnul se uită absent la copii, așa că Ștefan își luă răspunderea. — Dadă, se adresă el Stancăi, poruncește să fie hrăniți și culcați copiii; măria sa doamna nu are răgaz pentru asta. Vodă își aplecă înainte capul. Stanca îl cântări întrebătoare din ochi: — Să mergem. În seara asta mâncăm la cuhnii. Sărutați mâna măriei sale, spuse ea. — Nu pot, domnia mea nu poate să mai meargă. Mă dor picioarele, scânci Smărăndița. Să mă ia neica Radu în spinare. Între timp, Radu, Ancuța
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fi ghicit rotunjimile trupului, cu mers nesimțit, plutind parcă, în târliceii din brocard auriu la fel pieptarului. Ținea capul aplecat în jos, doar după ce îi înmână doamnei Safta perinița minusculă cu acele cerute înfipte în ea, ridică spre Ștefan fața întrebătoare și ochii ei verzi cu luciri de piatră prețioasă îi cercetară pe ai lui. Nici o bătaie de gene, o clipă cât o veșnicie. Fata fu prima care-și desprinse privirea și lăsă capul în jos, dădu să facă un pas
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
atenție concentrată, asculta, asculta, ca tocmai în momentul în care logofătul își propunea să facă un orar al expedițiilor de pedepsire a bandelor de tâlhari, să intervină neîntrebat Ștefan: — Am fost la Târgoviște! Toate privirile s-au întors spre el, întrebătoare. — Ei bine, n-a dat frunza n codru, doar cornii își scutură floarea, continuă el foarte serios. Nici urmă de lotri. Agiile au scos drumari ca să pună piatră... Sfinția sa spune că sunt semne c-o să-nceapă iar ploile mâine și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ai chef, nici de cafea nici de prăjituri și nici de coniac. Le-am pregătit însă pentru tine, te-aș ruga să te servești". Și privirea ei mă prinse și se mișcă la dreapta, la stânga, apoi din nou la mine, întrebătoare, parcă fascinată și în același timp prinsă de îndoieli, totuși zâmbind... Aveam sentimentul net că suntem amândoi două zeități pe acest pământ, cum simțeam totdeauna și în sat, când mă aflam în fața fetelor și nu aveam curajul să mă ating
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
prezenți. Culoarea deschisă a părului se transformă în castaniu închis, fața i se subție și păli, iar ochii își pierdură culoarea albastră ca de oțel și deveniră căprui, exprimând teamă. STRIGĂ BRUSC O FEMEIE DIN PUBLIC. MARIN ARUNCĂ O PRIVIRE ÎNTREBĂTOARE ÎN DIRECȚIA UNUIA DIN SUBORDONAȚII LUI, CARE MÂZGĂLEA GRĂBIT CÂTEVA CUVINTE PE O TABLĂ NEAGRĂ: "ÎNALTA SOCIETATE JORGIANĂ \ FAMILIILE SUNT ÎN MOD TRADIȚIONAL IMPLICATE ÎN POLITICĂ". APOI ÎNAINTĂ PE PODIUM ȘI SE ADRESĂ AUDITORIULUI: \ DOAMNELOR ȘI DOMNILOR, SUNTEȚI DE ACORD
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]