104,540 matches
-
bilete? Sau poate că toți indivizii de felul celor doi se vor muta la Londra, venind acasă cu avionul doar de sărbători? Desigur, se vor Îndesi strănuturile În ceafă, În avion, dar măcar nu va mai avea cine să mă Întrebe, În fața Gării de Nord: „Tămâie, unde mergi?”
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
libertate, fericit dincolo de micimile vieții: Într-o altă zi, într-o țară străină" (Eliot, va striga cititorul), "o să apară în fața mea un tânăr care, conștient de transformarea prin care am trecut, mă va porecli «Stânca fericită»... Și dacă voi fi întrebat: «Ți-a plăcut sejurul pe pământ?» - voi răspunde: «Viața mea a fost o lungă răstignire trandafirie»." Iar dacă nu sunteți de acord cu această viziune asupra artistului, nu uitați povestea pe care Miller o spune unor copii, presărată cu detalii
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
cîndva, "sînt un Iov fără prieteni, fără Dumnezeu și fără lepră." Dar nici că sînt un Iov nu pot să declar. Atunci, ce sînt și, mai ales, cine sînt? A trecut deja un an de cînd nu m-am mai întrebat și nici nu m-am mai gîndit la asta. Cît timp pierdut... A trebuit să ajung la Sibiu, într-un superb și pașnic început de martie, ca să-mi aduc aminte de Iov și de mine. "Fața mea s-a făcut
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
o lărgire a varietății de gesturi, precum și a asamblării lor pentru revigorarea manierei. Măniuțiu contează mult pe asta în spectacol, în această etapă a creației lui, iar căutările trebuie să vină din ambele direcții ce nasc punerea în scenă. Mă întreb și acum cîte teatre ar fi avut aproape nebunia de a produce un spectacol atît de special, fie dacă privim totul numai și din rațiuni financiare. Cincizeci și șase de bilete pe seară nu pot aduce prosperitate. Pariul unui teatru
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
de grija lumii arabe indignate, dar din cîte am băgat de seamă lumea arabă nu e decît parțial indignată. Ba dacă facem socoteala, mai mulți pacifiști ies în stradă în țări occidentale decît în țările arabe. Dar s-or fi întrebînd oare pacifiștii occidentali, pe care îi numără anumiți comentatori autohtoni cu încîntare, de ce nu se agită și pacifiștii estici la fel ca ei? În fostele țări comuniste, sila încă proaspătă de dictatură și de dictatori e mult mai puternică decît
Caleidoscop cu Saddam Hussein by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14098_a_15423]
-
Dumnezeu, este - nu mai e nevoie s-o spun - o intuiție foarte importantă. Dar cred că în cartea de față Bloom nu și-a dezvoltat intuiția atât cât ar fi trebuit (putut) s-o facă. Pe de altă parte, te întrebi dacă nu cumva acest eșec nu e unul premeditat, un eșec minuțios pregătit. Mă întreb dacă nu cumva folosirea de către Bloom a acestei scheme cabalistice nu e una din marile ironii ale cărții. Căci a spune că Sefiroții "sunt metafore
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
că în cartea de față Bloom nu și-a dezvoltat intuiția atât cât ar fi trebuit (putut) s-o facă. Pe de altă parte, te întrebi dacă nu cumva acest eșec nu e unul premeditat, un eșec minuțios pregătit. Mă întreb dacă nu cumva folosirea de către Bloom a acestei scheme cabalistice nu e una din marile ironii ale cărții. Căci a spune că Sefiroții "sunt metafore atât de încăpătoare încât ei devin poezii în sine, sau chiar poeți" nu înseamnă oare
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
dovadă a elecțiunii lui ca profet rus." Undeva în cartea lui, Bloom spune: Întrebarea pe care trebuie s-o punem oricărui scriitor trebuie să fie: ne sporește el cumva conștiința, și dacă da, cum anume?" Luându-i sfatul în serios, întreb și eu acum: cum o fi putând Harold Bloom să sporească conștiința noastră (sau pe a lui sau pe a oricui) cu astfel de prostii? Versiunea engleză originală a acestui text a apărut, pe 20 ianuarie 2003, în Metapsychology - Online
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
telefonice fiind, evident, supraîncărcate. Se putea și mai rău. CNN s-a trezit alungat și a trebuit să recurgă la Al Jazeera spre a prinde imagini. Dialogul dintre studioul Antenei 1 și Adelin Petrișor decurgea cam așa: "Ce vezi acolo?" întreba Radu Coșarcă ori Alessandra Stoicescu. "Nu văd mare lucru, răspundea Petrișor. Stăm la un hotel îndepărtat de teatrul de operațiuni. Și am avut și un incident cu oamenii hotelului, cînd am vrut să ne ducem în camera unor colegi de la
Prea mici pentru un război atît de mare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14096_a_15421]
-
socoate că I.L. Caragiale "ie o stradă", ba nu, "cre' că am auzit la televizor, di' așa zic că-i parlamentar". Un elev de la profesională e de părere că e autorul Amintirilor din copilărie, dar, nefiind sigur, vrea să-și întrebe un prieten (unde ești, Virgil Ianțu?). O precupeață: Cînd nu-s în piață, sînt la grădină, cînd nu-s la grădină, sînt pi drum la Tulcea să aduc și de acolo legume... Tot pi drum, tot cu treaba, n-am
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
sindicatele au promis că vor face și vor drege, efectul a fost jalnic. Ceea ce ridică, iarăși și iarăși, problema sindicatelor și, mai ales, a liderilor sindicali. Deși unii mi se par remarcabili - Dumitru Costin sau Bogdan Hossu, de pildă - mă întreb pe cine reprezintă ei, de fapt? Într-o social-democrație ca a noastră e de neimaginat ca sindicatele să fie mute, când lanțul vicios al unei economii putrefacte se joacă cu soarta a milioane de oameni. Vorbeam de eșec, pentru că vorbeam
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
el, "noi nu suntem sârbii. Ne mai scuipăm, ne mai înjurăm, mai punem mâna pe ciomag, dar nu ajungem la asasinate politice!" Așa să fie oare? Cum rămâne cu Ceaușescu? Dar cu "mineriadele"? Dar cu Târgu-Mureșul? Cu glas tare, am întrebat: "Dar ce se întâmplă dacă ai tăi chiar vor face ceea ce, demagogic, au promis? Adică îi vor da cheile arhivei Securității lui Ticu Dumitrescu și vor accepta aplicarea legii?" Prietenul meu a închis câteva secunde ochii, meditând, apoi s-a
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
artist și inteligență probată asociativ, cum e Florin Faifer, putea să-și intituleze, salvator pentru el însuși, un volum de eseuri Pluta de naufragiu. După ce parcurgi cu încântare paginile volumului, în întregime scrise cu o mare risipă de talent, te întrebi cine e cel ce flutură flamura (vezi coperta) întru salvarea celor de pe pluta primejduită de valul mării-uitării. E Jean Bart, e Haig Acterian, Anton Bibescu, Aristide Blank, Stelian Mateescu sau Florin Faifer însuși? Răspunsul e inutil de vreme ce simpatia actualizării, făcută
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
Și dacă Eminescu e multiplu? Modernismul este acela care a pariat pe însușirea dominantă, refuzînd ideea că poeții, romancierii ori criticii însiși pot fi neunitari, contradictorii, adică neidentici cu ei însiși în toate aspectele ori etapele operei lor. Astăzi ne întrebăm dacă nu cumva o astfel de însușire unică este o simplă iluzie a lecturii la un moment dat, iar generalizarea ei, absolut incorectă. Dacă Bacovia începe cu adevărat ca eminescian, trece printr-o fază simbolistă, apoi printr-una avangardistă, ca să
Conul și piramida by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14129_a_15454]
-
s-o ștergi imediat. Scoase din buzunar vreo șase agrafe de păr și zise: Dă-i astea din partea mea. Și almanahul ăsta cu Rip Kirby, care pare aproape nou. - Ai văzut-o de aproape, ai fost la ea? - l-am întrebat. - Cîteodată. Cînd e singură. În fiecare după-masă, inclusiv duminica și-n zilele de sărbătoare, mi-a explicat Finito, mama Susanei pleca de acasă la trei și jumătate ca să meargă la slujbă și nu se întorcea pînă la opt; întotdeauna îi
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
a face cu noi - mai zise Finito, deschizînd grilajul și lăsîndu-mă să trec. Acu' poți să intri, piciule! În timp ce înaintam în grădina părăginită unde tufele de leandri lîncezeau la umbra salciei iar irișii putrezeau prin colțuri jilave în lipsa soarelui, mă întrebam cum de izbutiseră înfometații charnegos să capete strania autoritate de a sta de vorbă cu ofticoasa. Și m-am gîndit iar că, deși trecuseră doar patru luni de cînd se scurgea gazul și ne întîlneam cu toții în barul Comulada și
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
Kim într-un palton deschis la culoare, cu reverele ridicate, din profil, cu borul pălăriei acoperindu-i un ochi și zîmbind dintr-o parte. Ochii lui întunecați ascundeau o licărire ironică, sîmburele unei aventuri. - E adevărat că știi să desenezi? - întrebă Susana. - Puțin. Am deschis mapa și i-am arătat desenele pe care le alesesem; într-unul se vedea un migdal înflorit, o pîclă trandafirie precum cea din regiunea Baix Penedes, în alte două apărea parcul Güell și îmi plăcea mult
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
i-a plăcut cel mai mult. - Ăsta e foarte bun. Ce frumoasă e! Mi-a înapoiat mapa, și-a scos agrafele și și-a despletit părul, și-a desfăcut picioarele și s-a așezat iarăși picior peste picior și a întrebat în șoaptă: - Mama e tot în baie? - Nu știu. - Trebuie să ne grăbim. Dacă nu mă vede în pat, face o criză. Își umezi buzele cu limba, le mușcă, se ciupi de obraji: Acum uită-te la mine. Ce părere
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
vrea, înainte, să beau o cafea în restaurantul hotelului. Nu e chip. Se pregătesc mese festive. Peste cîteva ore se vor strînge aici 280 de femei, doar femei, ca să se sărbătorească. Între timp, apare și dizeuza. "Dumneavoastră nu aveți liber?", întreb și eu ca să leg o conversație. "Eu sărbătoresc prin muncă, stimată domnișoară." Și eu tot prin muncă, că doar nu mă lăfăi în patul meu de acasă. Nu i-am mai spus. Am început să mă bucur cînd cineva îmi
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
gară la Ploiești. Pe coridor, nici urmă de fluier sau de vreun tip, fie el și cel mai elegant din România. Tînărul, încă buimac, mă ajută să cobor în noapte, undeva, la triaj. Taximetristul milostiv, singurul care a oprit, mă întreabă unde merg. "La căsuța albă...", murmur ușor. N-am mai închis ochii pînă în zori. Nici acum nu dorm. E lună plină. Mare, enormă, rotundă, splendidă s-a proptit în gardul meu și luminează straniu curtea, casa mea albă cu
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
Așadar, femeia peremistă poate fi fericită: nu numai că a cântat dulci melodii la urechea șefului, dar a scăpat și de "Trofeul Gâgă". Indignarea oportună în fața "complotului" DPP-ist i-a asigurat, probabil, un scaun și în parlamentul viitor. Mă întreb cu ce s-ar fi ales dacă și-ar fi exersat "vigilența" în fața colegilor ce salivau de încântare la gândul că vor ciupi 1500 de dolari din mâna "fraierilor" de la Bruxelles, deși li se cerea, nici mai mult, nici mai
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
Gabriela Omăt Se întreabă cineva unde ne sunt editorii? Pretutindeni. E primul răspuns pe care-l dă pe loc oricine face un tur al librăriilor, al tonetelor de carte, spre a nu mai vorbi de spectacolul editorial debordant oferit, din sezon în sezon, la
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
nu se reduce, în ultimă analiză și în chip mult mai flagrant decât a oricăror alți autori de carte, la bani. Mulți bani, e drept, față de câți lipsesc. Puțini totuși, foarte puțini, față de câți se risipesc. Așa încât, mai înainte de a întreba unde ne sunt editorii, ar fi de știut unde ne sunt sponsorii și unde, în faimoasele proiecte creditate de organismele interne sau internaționale, își află locul calificarea cumsecade în practica de text, și nu doar în managementul editării. Abia după ce
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
inspirație regizorală din film (de pildă momentul cu cele două scaune "stil", urcate, la o mutare, spre fereastra unui bloc mizerabil, și apoi momentul cu un sicriu fastuos, coborînd, pe frînghii, de la aceeași fereastră). ..."De unde ai tu mușchii ăștia?", îl întreabă doamna doctor (oculistă) pe pictor; el are mușchii din mediul rural, de unde provine, și unde o invită pe distinsa doamnă la tăierea porcului; doamna acceptă invitația, dar e oripilată de ceea ce vede acolo, și o șterge de la pomana porcului, fără
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
toată aria, chiar dacă efortul o epuizează integral. Dar cînd termină, nu e decît o jucărie care s-a stricat iremediabil. Așa scrie în libretul clasic. Asta e interpretarea cea mai simplă. Evident, posibilă. Dar mi-e greu să nu mă întreb ce se petrece, în realitate, în mintea Olympiei, pe parcursul minunatei arii și de ce se defectează ea. E posibil ca, în clipa cînd ezită, ea să fi dorit, de fapt, să facă o reverență și să plece în lume pentru totdeauna
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]