89,143 matches
-
vecini, bombardamente, amintiri care " se desfac ca niște fire și se înnoadă ca o plasă înăuntrul căreia, fără să știu, am înotat." Butoieștiul care concurează Mehadia, memorii (aparent concurente) care se întîlnesc pe firul prezentului, schimburi de identitate narativă (căci întrebarea rămîne: cine scrie?), simbioze identitare (în savuroasele comentarii la registrul bisericesc al concubinilor și la notele din incomparabilul Străjoț): &comp. e o cuceritoare arheologie a memoriei și a textului. Prima apariție a Literaturii între revoluție și reacțiune datează abia din
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
Kiralina, la intervenția lui Romain Rolland. Atunci când stă la îndoială în privința cine știe cărui detaliu, întotdeauna motivat, Ion Ursulescu atrage luarea aminte cu observația că pseudonimul a fost doar o singură oară menționat și asupra căruia poate să se ridice semne de întrebare, ca de exemplu Un om, nemenționat de alți cercetători, detectat în "România Muncitoare" din 1909, Pribeagul și RM, din aceeași publicație și același an, 1909. Ion Ursulescu trimite mereu, ca puncte de referință, la edițiile datorate lui Alexandru Talex, la
Despre pseudonime by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14224_a_15549]
-
aici, la sfîrșit, a ne spune: «Și acum rămîn acestea trei: credința, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea»". În eventualitatea că unor cititori o atare preaduhovnicească tratare a temei li s-ar părea tendențioasă, eseistul răspunde la întrebarea "cînd avem nevoie de poezie" apelînd la cîteva propoziții ale lui Cioran, interesant consubstanțiale cu constatarea religioasă a vidării cuvintelor de sens, a plutirii lor pe valul dezumanizant al indiferenței. "Tăcerea spiritului" e la fel de apăsătoare, indiferent de unghiul din care
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
Sau cum anunță ZIUA: "Băsescu a debranșat RADET-ul". De ce a luat primarul general această măsură fără precedent? Ziua îl citează pe Traian Băsescu: "Am pus capăt scurgerilor masive de bani de la RADET în buzunarele clienților politici." Sună promițător, dar întrebarea pe care și-o pune orice bucureștean care plătește milioane acestei regii e în ce măsură decizia primarului Băsescu va duce la scăderea notelor de plată nerușinate pe care i le percepe RADET-ul. * După demisia din PSD a marelui baron de
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
la care ne referim. Lăsăm cititorului să aprecieze în ce măsură considerațiile de față rămân plauzibile dincolo de hotarele științei. În ce constă structura de ștafetă a literaturii științifice? În faptul că fiecare cercetare pleacă de la anumite rezultate anterioare și de la o anumită întrebare pe care ele o generează, la care se caută și se propune un răspuns. Autorul preia deci o ștafetă transmisă de cercetări anterioare și, prin rezultatul nou obținut, transmite ștafeta mai departe. Dacă acest rezultat reține atenția unor cercetători, care
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
viol zoofil și sondajul privitor la sursele autoincendierilor ratate. De fapt, cine ești dumneata, savantule? Pentru ce exiști, dacă mai exiști cu adevărat? Și pentru ce ai existat, dacă ai existat în- tr-adevăr, de obicei paralel cu viața reală? Aceste întrebări am fi putut să i le punem lui Mihai Gramatopol când, numai în anul 2000, i-au apărut, înșirat de-a lungul lui, un număr record de cărți: 4. Chiar dacă doar una singură, dintre ele, era absolut nouă - cea pe
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
Chiar dacă doar una singură, dintre ele, era absolut nouă - cea pe care o semnalez astăzi *) -, savantul pregătise retipărirea celorlalte cu aceeași meticulozitate a cizelatorului care revine înmiit pe aceeași suprafață a milimetrului pătrat. Nu i-am putut pune atunci nici o întrebare. Savantul plecase dintre noi, lăsându-ne a pune ce și câte întrebări am fi vrut ori am vrea doar cărților lui. Moira, mythos, drama (ediția a II-a, București, Editura Univers, 2000) se numește cartea debutului editorial (București, Editura pentru
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
o semnalez astăzi *) -, savantul pregătise retipărirea celorlalte cu aceeași meticulozitate a cizelatorului care revine înmiit pe aceeași suprafață a milimetrului pătrat. Nu i-am putut pune atunci nici o întrebare. Savantul plecase dintre noi, lăsându-ne a pune ce și câte întrebări am fi vrut ori am vrea doar cărților lui. Moira, mythos, drama (ediția a II-a, București, Editura Univers, 2000) se numește cartea debutului editorial (București, Editura pentru Literatură Universală, 1969). Civilizația elenistică (retipărire, Brașov, Editura Orientul Latin, 2000) recheamă
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
lungul perifericului luminat, într-o mașină numită Remember. Despre ultimul său roman, despre tigri de tot felul, dar în special de hârtie, pe hârtie, despre diverse detalii ale genezei operei, Olivier Rolin a avut amabilitatea de a răspunde la câteva întrebări pentru cititorii României literare. Pe scurt, în zorii acelei zile, la ora când Parisul se scoală, ceas cumplit când proletarii merg la caznă, noi eram cam afumați și, în plus, Treize era sigur drogat, habar n-am cu ce, n-
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
s-o umplem și pe-a altora) cu biata „gândire" a lui Mao? Cum se face că nu ne alarma cultul personalității? De ce nu înțelegeam că sacrificiul radical al individului este antecamera totalitarismului? Etc. (îmi închipui că în România aceste întrebări își găsesc un ecou diferit de cel din Franța). Și apoi, e foarte posibil ca generațiile diferite să nu aibă un limbaj comun, niciodată, niciunde - cel puțin dacă sunt lăsate să-și construiască propriile vise, propriul imaginar: așa ceva nu ține
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
al "servitorului". Un fragment de dialog cu autorul, datând din octombrie 2000 și preluat acum "în chip de postfață", lămurește acest apelativ mai curând în sensul modestiei și al supunerii față de stăpânii care sunt scriitorul și cărțile lui, căci, la întrebarea dacă se recunoaște ca istoric al literaturii din secolul XX, se răspunde așa: "nu m-am considerat niciodată un istoric. Sunt un jurnalist, jurnalist literar, critic care s-a interesat de anumiți autori, anumite mișcări, și care a simțit nevoia
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
propusă de Cuvintele sale, salută publicarea Manualului de descompunere a "gânditorului crepuscular" Cioran, "venit din România", care "contra optimismului senin prin care omul triumfă asupra absurdității lumii și a propriei condiții (...) se ridică, mânios și disperat, iar ca răspuns la ’întrebarea fundamentală’ clamează un nu furios". El crede încă în ceva, fiindcă scrie, se confesează și își cântă nefericirea" - adaugă comentatorul din 1949. Pentru că o modulează într-o limbă cu atât mai admirabilă cu cât este de împrumut, pentru că o distribuie
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
a agriculturii montane. Există în munții Făgăraș un loc numit Arsurile, în muntele Cozia, doi munți, Runcu și Pleașa. Prin aceleași locuri agricultura practicată prin foc e legată de termeni precum pojorîtă, runc și pleașă. Înțelesul lor ridică însă unele întrebări. Runc înseamnă pășune, pleașă (sau pleș) înseamnă pleșuv, chel, pojorîtă e (iarbă) arsă. Așa dar nu de agricultură ar fi vorba, ci de creșterea vitelor. În rest, lucruri care merită a fi citite. În același număr al Vieții, dl Luca
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
în volume, creează liric încă din deceniile cinci-șase. Un gând, un chip știut, un vis, un timp..." (Edit. "Vinea", Buc., 2002) reprezintă un rod târziu sau cel puțin o carte de maturitate, atunci când "caietele se leapădă de foi", când aspre întrebări se pun eului melancolic - iar poetul, membru al exilului, are, cel puțin sub acest aspect, o rațiune în plus la neliniștite priviri înapoi. Sunt rondeluri scrise sub apăsarea acelui sentiment, tot mai scormonitor cu trecerea anilor, al scurtării vremii, când
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
aceste lucruri pentru a-i face să le iubească. Sînteți mediatorul, neobosit și pasionat, al frumuseții lumii, aceea de care răul nu s-a putut atinge." La sfîrșitul anului trecut, Pierre Rosenberg a avut amabilitatea de a răspunde la cîteva întrebări pentru România literară. (M.V.) Domnule Pierre Rosenberg, sînteți acum Președinte-Director onorific al muzeului Luvru, după ce ați fost rînd pe rînd conservator general al patrimoniului, șeful departamentului de pictură al acestui muzeu, apoi, timp de opt ani, Președinte-Director al Luvrului. Cum
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
spaniole din colecțiile sale - toate publicațiile științifice ale celor șapte departamente contribuie în mod hotărîtor la progresul acestei discipline. Cred că Luvrul nu va publica niciodată îndeajuns în domeniul istoriei artei. La un moment dat, chiar dvs. ați formulat o întrebare, la care v-aș ruga să răspundeți indicînd cîteva repere: "Ce fel de istorie a artei așteptăm din partea muzeelor, a celor ce sînt răspunzători de ele și se mîndresc cu titlul de conservator?" Abordarea de pînă acum nu este suficient
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
și trebuia să se justifice într-un fel, s-a lansat într-o diatribă împotriva burgheziei românești care, între cele două războaie ar fi lăsat țara de izbeliște. Zicea: "Șerbane, când, de pildă, acestei burghezii i s-ar fi pus întrebarea dacă este dispusă să dea jumătate din avere, fiecare, ca să salveze țara, ar fi făcut-o?" O întrebare utopică: la urma urmei, nimeni n-are jumătate din avere în lichidități. - Și oricum nu putea fi o rezolvare. - Evident. Dar încerca
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
între cele două războaie ar fi lăsat țara de izbeliște. Zicea: "Șerbane, când, de pildă, acestei burghezii i s-ar fi pus întrebarea dacă este dispusă să dea jumătate din avere, fiecare, ca să salveze țara, ar fi făcut-o?" O întrebare utopică: la urma urmei, nimeni n-are jumătate din avere în lichidități. - Și oricum nu putea fi o rezolvare. - Evident. Dar încerca să se scuze. Veneau fel de fel de tinere poete dornice de a fi recenzate, scandalizând-o pe
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
lui Zefirelli e considerat dramă, deși...). A treia: prezentarea nu e consecventă, un film (Rob Roy, să zicem) apare cînd ca istoric (e doar după un roman de Walter Scott), cînd ca dramă (deși e o tragedie în toată regula). Întrebarea principală este dacă aceste "definiții" ne sînt de folos. Cele care apelează la sigle, nu la cuvinte, mi se par mai simple și mai eficiente. Sigla n-are capacitatea multiplă și nici ambiguitățile cuvîntului: e clar că un pistol indică
Ce fel de filme vedem by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14264_a_15589]
-
Scoruș, acolo, la Ploiești, unde locuiești și de unde îți trimiți articolele pe care îți spuneam că le citesc cu plăcere, te afli la o anumită distanță de lumea literară bucureșteană, cu scena și culisele ei. De acolo, de unde o expediezi, întrebarea ta e legitimă, corectă; numai că ea se referă la o stare de lucruri pe care, aici, aproape toată lumea o cunoaște și o privește ca atare. Poți să faci un test și să-i întrebi ce părere au despre "Observatorul
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
fiecare răspunde pentru ceea ce face el. Numai că alții s-au mai și săturat de asemenea disocieri; când publicația respectivă procedează cum procedează, reacțiile din jur nu mai sunt, chiar toate, foarte nuanțate. Și acum e rândul tău, cu alte întrebări provocatoare. - Spuneai mai devreme că e bine ca fiecare să devină specialist în ceva. Într-un interviu pe care acum îl fac și nu cred că este frumos să deconspir atâta vreme cât încă nu este publicat, cineva tocmai asta reproșa românilor
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
e vorba, din păcate, de niște personalități de tip renascentist, gâlgâind aici, în Sud-Estul Europei, ci, hè las!, de niște "autorități" fără fundament: simple suprafețe, fixate pe alte suprafețe, de hârtie sau de sticlă. Trecând acum la cele două noi întrebări, nici că puteai găsi un moment mai bun ca să le pui. Fragmentele din dialogul cu Ileana Mălăncioiu apărute în "Adevărul literar și artistic" s-au bucurat de niște reacții și ecouri extraordinare. Multă lume m-a felicitat - deși, evident, meritul
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
Păunescu dăduse un ucaz prin care cîștigurile personale ale unuia sau altuia nu puteau depăși un anumit plafon. Printre cei vizați de acest ucaz nu se număra și Adrian Păunescu? Cronicarul așa ține minte, dar poate că se înșeală. Dar întrebarea e alta. Unde e totalitarismul invitației președintelui Iliescu adresate membrilor PSD de a alege între afaceri și politică? Ion Iliescu a atras atenția asupra conflictului de interese între rostul politic și cel de afaceri în care se complac mulți dintre
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14267_a_15592]
-
face o gafă, iar Moscova îl va pedepsi... Moscova, mereu Moscova!... Pentru tot, pentru nimic, se telegrafiază la Moscova, se face referire la Moscova, se cer instrucțiuni de la Moscova... Ce formidabilă mașină trebuie să existe acolo ca să răspundă la aceste întrebări care sosesc în fiecare minut din toate punctele imensei Rusii? " E una din puținele ieșiri ale lui Simenon pe parcursul reportajului său sovietic. Pentru epoca în care scrie, paragrafe ca acesta sunt incendiare. Indicarea unei mașini de fabricat răspunsuri, ascunse în spatele
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
ochilor: apartamentul ultraelegant și Podea înaintea mea, primindu-mă drept în mijlocul lui, un ins înalt, falnic, un ardelean ajuns, un bărbat cum rar se mai vede azi... Nu știam dacă Podea era quaker sau nu. Nu pui însă astfel de întrebări ca prostul, bineînțeles; mai ales că omul îmi arăta o deosebită considerațiune, în orice caz mai multă decât aș fi meritat. De fapt, asistasem la două adunări de quakeri, prima la New-York, a doua la San-Francisco, despre ultima am mai
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]