510 matches
-
tablou care mi-a rămas întipărit în minte: înainte de a vedea răniți, am văzut cadavre de executați (...). Asta era lângă Odessa". Unul dintre morți avea capul crăpat "ca un pepene", din care ieșise creierul, care stătea, întreg, alături. Ochii erau întredeschiși. Albaștri. Gura deschisă. Muștele roiau în jur. Alături, într-un șanț anticar, alte cadavre, proaspete, aruncate claie peste grămadă. O imagine sinistră care îi persistă Marianei în memorie, de peste 60 de ani. În august 1942, Escadrila Sanitară numită acum Escadrila
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
sări în aer, apoi se rostogoli pe un scaun, unde rămase fără să se mai clintească. Va trebui să-l lipesc la loc pe fotografie, gândi el și se întoarse pe partea cealaltă. Limba de foc îi linse iar pleoapele. Întredeschise ochii. Îl orbi strălucirea unui incendiu; lumea era pe cale să ardă ca o torță, sub ochiul triunghiular al lui Dumnezeu, șezând pe un nor. Se trezi de-a binelea. Într-o încăpere necunoscută sau aproape. Perdelele netrase complet filtrau o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. (Matei 13:43) Peste cămașa de tort, bunicul avea un ilic ce-i punea și mai mult în evidență corpul slab și pipernicit, pe care-l deplasa cu anevoie de colo-colo. Prin cămașa întredeschisă la piept, se vedeau fire răzlețe de păr alb. Cu toporișca în mână, printre crengile aplecate ale sălciilor, își mișca corpul epuizat de vârstă și de foame. Doamne, ce-ar mai fi mâncat o bucățică de mămăligă...! Dar de unde? De unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în coincidențe. Eu cred că așa a fost să fie și nimic mai mult. Să lăsăm povestea frumoasă exact cum s-a întâmplat. Să n-o facem nici mai mică, nici mai mare. Și ochii ei sclipeau. Buzele le avea întredeschise de uimire, respira încet și încerca cu greu să-și stăpânească emoțiile. Atunci Cristi s-a aplecat spre ea și a sărutat-o. Cei doi și-au închis ochii și s-au pierdut în acel sărut, când soarele cald ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
exterior, după atenuarea indignării stârnite de mineriadele din 1990 și 1991, relațiile cu Occidentul au Început să se destindă. Dar pentru occidentali Iliescu nu a devenit niciodată, cu adevărat, o persoană Întru totul frecventabilă. Pentru România ușa doar s-a Întredeschis, În timp ce pentru alții se deschidea larg. În aprilie 1991, Iliescu se grăbise să Încheie un tratat cu Uniunea Sovietică, În timp ce nimeni nu mai paria pe un imperiu muribund (a rămas Însă neratificat, fiind anulat de la sine prin dispariția partenerului). Treptat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de la păduri, de la păraie; era glasul naturei aievea pe care totdeauna așa îl auzisem, însă niciodată nu m-a pătruns, nu m-a zguduit ca atunci. Mi-a deșteptat parcă un șaselea simț, mi-a dat intuițiunea nemărginirei, mi-a întredeschis un colț de lumină asupra infinitului. Și, o, Doamne!... Câte și câte n-am mai simțit, n-am mai perceput din tainele eterne în acele momente de dulce legănare a sufletului, de aiurire a minței, de a doza vedere asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
omulețul în sus comunicându-i mamei radiind toată de o debordantă fericire ca și cum acesta ar fi fost copilul ei și nu al mamei: Priviți, doamnă Rozalia, aveți un flăcău frumos și sănătos. Să vă trăiască! La mulți ani! Mama a întredeschis ochii, privind la comoara din mâinile coanei moașe, apoi a închis pleoapele ca și cum ar fi tras cortina asupra celui mai grandios și impresionant spectacol pe care ni-l oferă viața: nașterea și la realizarea căruia nu va mai interpreta niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
O iubesc pe Simona f. mult“ și, respectiv, „Vreau să o sărut pe Cristina“. Nu știu de ce voiam s-o sărut pe Cristina, dar îmi amintesc că îmi închipuiam fața ei după ce săvîrșeam operațiunea, sărutul adică, și o vedeam cum întredeschide ochii și mă privește languros - chestia asta mă termina ! în aceeași dimineață, de teamă să nu le găsească cineva, am mototolit bine cele două bilețele și, așa cum văzusem într-un film, le-am înghițit. N-am reușit să o fac
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
după ce am băut cu Livia o sticlă de băutură primită de ea. De ce am băut?! De dragul de-a mă simți bine?! Sînt un prost! Acum am un cap de-o tonă și ochii încleștați de somn, nici măcar nu-i pot întredeschide să văd ceasul de pe masa de lîngă fereastră. Mihai, zău că mă supăr! E-aproape și-un sfert... Livia a ajuns lîngă pat și trage plapuma de pe mine: simt răcoarea ușii întredeschise lunecînd ca o înviorare peste trupul meu. Bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ochii încleștați de somn, nici măcar nu-i pot întredeschide să văd ceasul de pe masa de lîngă fereastră. Mihai, zău că mă supăr! E-aproape și-un sfert... Livia a ajuns lîngă pat și trage plapuma de pe mine: simt răcoarea ușii întredeschise lunecînd ca o înviorare peste trupul meu. Bine, bine, iubito, mormăi, mă scol! Mă ia de braț și mă ridică. Oboseala, mormăi, sprijinindu-mă de ușă, m-a ajuns oboseala. Ia să nu mai alergi toată ziua ca un cal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fi trimis mîine scrisoarea... "Sărmană căprioară, prea tîrziu să mai fugi!", îi zic, simțind cum mă umplu de un fior necunoscut: acela al posesorului puternic, violent la nevoie. Mă aplec peste trupul ei și-mi lipesc buzele de buzele el întredeschise. Doamna Cristina tresare, trupul ei zvîcnește, vrînd să se ridice, dar brațul meu stîng îi cuprinde imediat umerii, brațul drept lunecă în jurul mijlocului ei, încercuindu-l, pieptul mi se lasă cu toată greutatea peste pieptul ei, strivindu-l, în timp ce gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mi se răspundă. "Oprișan, gîndesc eu. Unde am mai auzit numele ăsta?" Salt din umeri, zicîndu-mi că-l știu, evident, de pe undeva de la combinat, mai bat de două ori, și pentru că nu mi se răspunde, apăs încet pe clanță și întredeschid ușa. Pe canapeaua nedesfăcută, rezemată de o pernă, Fulvia doarme îmbrăcată, așa cum era cînd am întîlnit-o; doar băscuța de mohair și-a scos-o și a pus-o pe cuierul de lîngă ușă, lăsîndu-și părul roșcat liber, peste umeri. Picioarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sârmă pe partea dreaptă. În spatele gardului de lemn, o casă mare cam cât o vilă dar fără etaj, de asemenea din lemn, cu ferestre largi și o măsuță rotundă în fața intrării. Nu văd nicio mișcare, bat în ușa care se întredeschide și intru într-o sală largă, prăfuită, presărată cu mese de lemn. Îmi descarc bagajele pe una din mese și ies să-mi continui explorarea. După încă aproape douăzeci de metri de mers spre interiorul fermei dau de un gărduleț
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cobaii erau credibili și unde (acțiunea petrecîndu-se în Midwestul american) toată lumea era oricum mai înceată în vorbire și în mișcări, dar, aici, experimentul e vizibil trucat și actorii joacă niște caricaturi ; Coenii îi încurajează să exagereze (să stea cu gura întredeschisă pentru a semnala prostia, să-și rostogolească ochii dintr-o parte într-alta pentru a semnala paranoia) și, sub privirea afectat clinică a camerei de filmare, ticurile lor devin mai degrabă grotești decît amuzante aproape nici unul dintre membrii superbei distribuții
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
baston lat În mână printre rândurile de perne aliniate, pe care zeci de elevi stăteau nemișcați. Într-o tăcere adâncă, se auzea din când În când câte un sunet ca de bici sec. Când l-am auzit prima oară, am Întredeschis ochii și am fost șocat să văd cum călugărul administra cu toată forța o lovitură cu o vargă plată de lemn pe spatele -prosternat pentru această ocazie - al unei victime sau alta. Când unul dintre noi devenea somnolent sau când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Spanie necunoscută. Când eram Însă foarte mic, mi se repartizase o improvizație mai modestă, situată neglijent Într-un ungher Îngust dintre un paravan de răchită și ușa care ducea la baia camerei de copii. Îmi plăcea să țin acea ușă Întredeschisă; prin ea priveam somnoros tremurul aburilor de deasupra băii din mahon, flotila fantastică de lebede și bărcuțe, sau mă priveam pe mine cu o harpă Într-una din bărcuțe, sau o molie păroasă zburând năucă În lumina lămpii cu kerosen
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mână, dar În acest caz am cu adevărat Îndoieli, mai ales pentru că, mult mai târziu, când avea chef să-și depene amintirile, mama se referea amuzată la flacăra pe care, fără să știe, o aprinsese. Parcă Îmi amintesc o ușă Întredeschisă dând spre salon și acolo, În mijlocul pardoselei, Ordo, Ordo al nostru, stă Îngenuncheat și Își frânge mâinile În fața tinerei, frumoasei și uluitei mele mame. Faptul că par a vedea cu coada ochiului minții unduirile romanticei pelerine În jurul umerilor ridicați ai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
oportunistul indecis (oportunistul decis alege uneori masca fanaticului), fricosul care se teme până și de umbra unei opțiuni, abilul care slalomează printre „puncte fixe”, șmecherul care evită prostia angajării clare. Deschide toate ușile, având grijă să le lase - pe toate - întredeschise. Ca să iasă sau să reintre, după împrejurări. Omul de marmeladă reprezintă cea mai odioasă lăbărțare - ideatică și morală. Îi prefer pe ultramonarhiști, ultranaționaliști, ultraliberali, ultrastângiști celor care vor să fie, în același timp (sau succesiv) și monarhiști, și naționaliști, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ca să scap de presiunile prietenilor de a mă implica în viața lor intimă. Nimănui nu-i dă prin cap că eu trăiesc cu mortul meu, intens, mai departe. Se pare că René mort e mai important decât René viu - el întredeschide poarta prin care pot arunca o privire „dincolo”. Aici, în viață, totul e plin de îndoieli în privința oamenilor. Îndoiala mea e pasiune, și pasiunea mea e o datorie, restul fiind nebunie, ca să-l parafrazez pe Henry James. Trecutul meu e
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
transmitere de sarcini. Trezirea de la ora patru, frigul din tren și din gară se transformau, odată ce te așezai pe scaunul moale, într-o moleșeală plăcută, iar somnul te fura pe neașteptate. Capul îți cădea într-o parte și gura se întredeschidea a sforăit. Locurile din spatele sălii erau cele mai râvnite de noi, cei de la țară. Acolo era mai greu să fii văzut și puteai să dormi în voie cât timp se citea darea de seamă. Eram solidari, și cei care aveau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
că nu trebuie să stați cu lampa de gaz! Din partea noastră poate să nu mai vină lumina, a spus mândru nenea Culai. Când m-am apropiat să mă uit pe revistele nemțești Neckermann de pe masă, am văzut că geamul era întredeschis. E tare cald, a simțit nevoia Sofia să explice. A pus pe masă câteva cutii cu bere și un pachet nedesfăcut de Kent. Puteți fuma, nu ne deranjează fumul, a adăugat tanti Maria, deschizând și mai tare gemul. Răsfoiam revistele
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
familie spontan organizată), un preot bătrân, modest și simplu, un om oarecare, un fel de moșneag de țară travestit în popă, s-a închinat, împreună cu femeile participante și a binecuvântat-o cu tămâie pe fata bolnavă. (Am văzut scena întâmplător, întredeschizând, din greșeală, ușa salonului.) De a doua zi fata s-a schimbat; ca și cum ar fi fost alta, a devenit comunicativă, s-a dus în oraș, unde i s-a cumpărat un costum nou, pe care mi l-a arătat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
promite că-mi va trimite o mașină corespunzătoare calităților mele de Senior și titlurilor cu care, acum înțeleg, ea m-a gratulat, ea fiind cu siguranță autoarea scrisorilor. * După amiază, în trecere prin centru, am observat că ușa templului era întredeschisă. O mașină BMW staționa la o ușă laterală. Am tras cu ochiul și am observat un grup de persoane care se înscriau foarte bine în scenariul anunțat prin scrisoarea cifrată. Erau două doamne bătrâne, probabil străine, cu părul cărunt; amândouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
enigmatice de la stânga: chipul de bărbat, bustul de femeie, figura diabolică ce pare să spioneze cuplul. Galbenul, semn al fertilității dar și al declinului, bătrâneții și morții, domină, formând un cadru luminos căruia îi corespund cele două panouri ale porții întredeschise de unde apare figura din partea stângă, a cărei înfățișare sporește impresia de stranietate. Ambiguitatea culorii evocă o lume ce pare însuflețită, dar defunctă totodată. Personajul din dreapta, cu sprâncenele, mustața și mâna osificate, un leitmotiv la Dalí, confruntă o Gala viu colorată
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de altă parte, ramurile fibrelor groase care ocolesc această poartă și trimit, așa după cum am susmenționat, fibre direct În lemniscusul medial, proiectează influxul nervos În centrii superiori care, stimulați declanșează un control pe căi descendente corticoși reticulo-spinale asupra etajului medular. Întredeschisă la Începutul mesajului, poarta se Închide, axonii celulelor T nu mai trimit influxuri nervoase către sistemul de acțiune spinotalamic decât depolarizări al căror nivel este mult inferior pragului critic ce antrenează stimularea structurilor supraspinale responsabile ale durerii, În fine, dacă
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]