1,090 matches
-
alții, de nu aveai loc să arunci un ac. Unii îl vedeau pe samurai, dar nu aveau puterea să se ridice și să-l salute cu o plecăciune. Unii dormeau buștean, alții se uitau pierduți într-un punct printre ochii întredeschiși. Cabina în care se țineau desagii era, de asemenea, înțesată de oameni, iar printre ei samuraiul îi văzu pe Yozō și pe ceilalți însoțitori ai săi întinși cu fața la podea. Se strecură printre trupuri și capete și îi strigă. Yozō, Ichisuke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-l întâlnească atât de curând și într-un loc atât de neașteptat. Fără să se clintească, omul îl strângea zdravăn de mânecă de parcă ar fi adulmecat izul Japoniei în chipul și în hainele samuraiului. În cele din urmă, dintre buzele întredeschise îi scăpă un soi de geamăt, iar din ochii triști, lacrimi fierbinți i se prelinseră pe obraji. — Trăiesc în satul Tecali, zise omul la fel de repede ca mai înainte. Însă, vă rog, să nu le spuneți despre mine acelor padres, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îndoială un dijmaș pus să muncească pe moșiile de aici. Gâtul îi era străpuns de o rană urâtă de glonț pe care sângele amestecat cu noroi se închegase. Știi spaniolă? îl întrebă Velasco, însă omul continua să horcâie printre buzele întredeschise. Ochii îi erau și ei deschiși, dar se uita în gol, de parcă un văl subțire îi acoperea privirea. Moartea cobora asemeni înserării peste trupul tânărului indian. Habeas requiem aeternam, murmură Velasco, ținându-l pe tânăr de mâna murdară de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și se-ntoarse În spatele cabanei. Adjutantul continuă să se uite prin hârtii. — Tonani! strigă maiorul. — Da, signor maggiore? — Trimite-l pe Pinin Încoace. — Pinin! strigă adjutantul. Pinin intră. — Te cheamă maiorul, Îi spuse adjutantul. Pinin traversă camera până În fața ușii Întredeschise a maiorului. Ciocăni În ușa Întredeschisă: — Signor maggiore? — Intră, Îl auzi adjutantul pe maior, și Închide ușa după tine. În cameră, maiorul stătea Întins pe pat. Pinin rămase În picioare lângă patul de campanie. Maiorul stătea cu capul pe rucsacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
continuă să se uite prin hârtii. — Tonani! strigă maiorul. — Da, signor maggiore? — Trimite-l pe Pinin Încoace. — Pinin! strigă adjutantul. Pinin intră. — Te cheamă maiorul, Îi spuse adjutantul. Pinin traversă camera până În fața ușii Întredeschise a maiorului. Ciocăni În ușa Întredeschisă: — Signor maggiore? — Intră, Îl auzi adjutantul pe maior, și Închide ușa după tine. În cameră, maiorul stătea Întins pe pat. Pinin rămase În picioare lângă patul de campanie. Maiorul stătea cu capul pe rucsacul pe care-l umpluse cu haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Marlena, draga mea, Încearcă să te odihnești. Mă ocup eu. Coborî și bătu la ușa gălăgioșilor. Îi deschise un bărbat cu ochii roșii, a cărui parte superioară a trupului se legăna de parcă tocmai ar fi primit câțiva pumni. Din gura Întredeschisă se simțea un miros fetid de alcool. Harry văzu că erau cinci bărbați. Jucau cărți. Alcoolemia lor probabil că avea tot atâtea grade cât rachiul de palmier, iar creierele le erau Îmbibate. Peste câteva minute, Harry era Înapoi În cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de încep să-i vorbesc de dragoste, dânsa lasă vorba frântă, fără curiozitatea sfârșitului. Se încearcă să doarmă lângă mine, iar eu mă stăpânesc, ca să n-o tulbur. Dar când o simț adormită, cu o mână atârnată și cu gura întredeschisă, nu mă mai opresc. Doarme ușor, sărăcuța, cu lacrimile încă pe ochi, a adormit de îndată. E obosită, tot păzindu-mi supărarea și oboselile mele. Singur privesc marea și cerul. Miercuri. Aseară, pe mal, în așteptarea vaporului, s-a dus
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
s-o pedepsesc și mai mult, am lăsat anume să găsească o scrisoare de a mea către Ela. Am făcut-o să nu mai poată și să vrea să se omoare. Lângă mine, înțepenită, cu ochii uscați și cu gura întredeschisă, iar eu o rugam zadarnic să-și revie. Niciodată n-am văzut-o așa de hotărâtă. I-am vorbit, dar nici nu mă asculta, ca și cum aș fi fost un străin. Noroc că a fost la noi Dascălul care prin prezența
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îl aștepta. în lumina palidă a unei lumânări de seu, care, de pe masă, părea să facă să palpite cărămizile vechi ale micii săli a garnizoanei, Vitalius îi lega deja armura din piele, ușoară și potrivită pentru călătorie. Dincolo de ușa veche, întredeschisă, veneau vocile scăzute și pașii grei, grăbiți, ai soldaților din garda sa; din curte răsună vocea puternică a lui Mataurus, comandantul turma-ei, care cerea pe un ton aspru să fie înșeuați caii. în vreme ce ordonanța îi aranja pe umeri mantaua scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
piei îngrămădite, muncea din greu între coapsele desfăcute ale unei tinere burgunde cu plete lungi și blonde. Gâfâia, mârâia, fornăia, în vreme ce ea, zgâlțâindu-se și gemând, cu palmele proptite în pieptul său musculos, îl fixa cu ochii strânși, cu gura întredeschisă, și scutura imperceptibil capul, implorând parcă să fie eliberată. Aproape terminase, oricum, când ușa pe jumătate distrusă fu deschisă și, cu izbitură zdravănă, un războinic robust îl împinse înăuntru pe prizonierul roman. Râsetele se stinseră puțin câte puțin, în timp ce Sebastianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
printr-un miracol, departe de vicisitudini, de oboseală, de atrocitățile în miezul cărora se depănau existențele lor. Când buzele li se dezlipiră, nu mai era nevoie de cuvinte, era doar dorința fiecăruia în parte. Ochii Lidaniei se tulburaseră ușor, gura întredeschisă încă îl chema, iar mâinile ei, fără nici o reținere, se plimbau peste trupul lui, îl căutau pe sub tunică. Surâzându-i cu îndrăzneală, își plimbă o mână prin părul ei, iar femeia, închizând ochii, își lăsă capul pe o parte, voind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în apropierea biroului, cel care-l reprezenta pe împărat, îl priveau cu o fixitate neliniștitoare, iar de-a lungul pereților, fresce în culori vii alternau cu dulapuri de bibliotecă, pe ale căror rafturi se puteau întrezări, prin crăpătura vreunei uși întredeschise, codice și cărți din pergament aliniate perfect de secretari scrupuloși. Perdele lungi, de fabricație orientală, permiteau, la nevoie, ca ferestrele să fie acoperite. încă de când intrase, Sebastianus fusese subjugat de atmosfera austeră a acelui loc, iar acum își înșela așteptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
liniști: — Sunt aici Le-am luat chiar eu. Recunoscătoare pentru gestul acela de devotament, Hippolita încuviință și îi puse o mână pe braț. Dinspre villa încă mai veneau strigăte sălbatice și o serie de bufnituri. Prin ferestrele și ușile rămase întredeschise, Hippolita și Clemantius văzură strălucind în interiorul clădirii flăcări. Somptuoasa reședință a Patrinianilor era violată, prădată, incendiată. Opere de o valoare inestimabilă, adunate de generații., erau sortite distrugerii. — Domina, trebuie să intrăm! insistă intendentul. O clipă mai târziu, primele flăcări începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
canatul, suspină și reluă pe un ton grav: — Ce aș vrea să înțelegi tu, Prefectule, e că două zile ar putea fi mai mult decât ne-a rămas până ce turma mea o să fie sfâșiată de lupii aceia păgâni. Prin canatul întredeschis veni încă o dată ecoul bufniturii berbecului. Sebastianus fusese adânc impresionat de dezinvoltura pe care episcopul - în a cărui înfățișare, deși hotărâtă, ar fi fost imposibil de găsit semne ale unei înclinații către îndeletnicirile războiului - o demonstra, vorbind despre probleme militare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-l privească nu numai de la distanță mai mare sau mai mică, ci să-l și pipăie cu degetele sale grăsulii, să-l simtă cum palpită și cum se Înfige apoi cu o durere Înspăimântător de dulce Între coapsele sale Întredeschise, nechezând ca un armăsar nărăvaș; durere ce-o făcea să scoată gemete teribile care puteau scula până și morții din mormânt. Atunci când simțurile se Încălzeau, pudoarea Mașei devenea vulnerabilă. Atunci, În nebunia Îmbrățișării, nici un gest nu i se părea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
așezat pe verticală, altul pe orizontală, pluteau alte două ouă mici, bătând din aripioare și căutând să ajungă sub cuibul lipit de grindă. Ușa grajdului se prefăcuse și ea Într-un fel de coajă, lăsând să se Întrevadă prin golul Întredeschis o fâșie din ogradă plină de orătănii, fântâna, gardul, mesteacănul Încremenit și o parte din crucea bisericii Uspenia, pe care se afla acum un cuib de cocostârci. Deodată, ca de la sine putere, țâțele se puseră-n mișcare. Intrau și ieșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
respectul, vă rog, nu mai insistați...!” Hotărât, moșierul nu dezarmă. Veni mai aproape de Tony Pavone argumentând cu o voce oarecum scăzută. „Domnule inginer, osteneala dumitale nu va fi zadarnică. Îți ofer una sută mii dollars...!!” Tony Pavone rămase cu gura Întredeschisă În timp ce Atena Își ascuți auzul. În fața unei asemenea sume de bani, efectiv nu mai știa ce atitudine să adopte. Nu avu Însă timp să gândească prea mult și, propietarul de terenuri desfăcu o mică servietă din care scoase oferind constructorului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
timp, treceți mâine să o luați Înapoi...! Nu cred. În mod sigur, nu puteți opține nici măcar câteva foi de material. Totul pleacă la export...” - ținu ea să precizeze laconic. „Mâine e prea târziu...! - argumentă Tony Pavone strecurându-i În sertarul Întredeschis două pachete de țigări americane. „Vă rog...” „Mulțumesc pentru țigări, Însă tovarășul ministru lipsește...” „Fi-ți amabilă, poate altcineva Îmi poate da o semnătură”. „Îmi pare rău, nimeni nu poate dispune livrarea unei asemenea cantități. Nu doresc să va descurajez
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Trăim timpuri grele stimate domn. Doresc din inimă să te pot ajuta, ce să zic...Pe a mea răspundere, Îți ofer două mii de metri pătrați. Ești mulțumit...?” Tony Pavone cumpăni fulgerător situația. Hotărât, cu Îndrăzneală Îmbulzi restul cartușelor În sertarul Întredeschis oferindu-i drept suvenire și bricheta japoneză, suspinând. „Vă rog din suflet, tovarășe Ministru, dați-mi aprobare pentru toată cantitatea. În caz contrar, nu mai garantez de libertatea mea...! Generalul Balaur, Comandantul aviației militare mă poate trimete În fața tribunalului militar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
hârtia...! Du-te repede la ministru să-ți de-a cartonul...! Lămurit...?” Stupefiat, Tony Pavone Înțelese refuzul. Mai putea oare merge Înapoi...? Înțelegând despre ce-i vorba, Tony Pavone acționă pe moment. Numără două mii de lei, așezându-i În sertarul Întredeschis al biroului făcând precizarea. „O mică atenție, domnule director...!” Fără pic de jenă, Directorul Comercial luă În mână teancul de banknote, le privi câteva momente apoi Începu să numere. Îndoi banii cu atenție, privind gânditor la repartiția de carton asfaltat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pavone Înțelese aluzia. Ca de fiecare dată acționă rapid, fără a oferi posibilitate de-a fi refuzat. Oftând prelung, dădu la iveală câteva sticle de băuturi din import cumpărate la bursa neagră pe care cu iuțeală le introduse În sertarul Întredeschis al biroului urmate de câteva originale pungi de cafea ce emanau un miros suficient de plăcut, motivând. „Am o sarcină de partid „Ultra Secretă” minți el din nou. Coborând vocea se aplecă la urechea directorului, șopptindu-i. Acest material urmează să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
precum și alte mici produse de cosmetică. În dimineața zilei următoare,Atena se postă la ușa directorului de spital intrând În camera biroului odată cu el, cu disperarea celui care se Îneacă. Eliminând cuvintele protocolare, Atena Înfundă cu tot ce adusese sertarul Întredeschis al biroului motivând. „O mică atenție, domnule director...!” Directorul o privi fără a Înțelege, dar nu opuse rezistență, articulând. „Ce necaz te aduce la mine...?” În cuvinte simple dar pe Înțeles, Atena explică directorului bănuielile sale, Încercând să facă o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sau de visare copilăroasă. Părinții probabil că tânjiseră peste măsură după bebeluși și prin urmare inhibaseră ceva În ciclul de dezvoltare al copiilor lor. Ultima privire a Angelei, Înainte să Înceapă să plângă În hohote, Îl uimi pe Sammler. Buzele Întredeschise, fruntea Încruntată, pielea exprimând predare necondiționată, trăsături ale persoanei inițiale. Un prunc! Dar ochii nu renunțară la expresia lor de experiență erotică. — A aflat despre ce? Ceva ce s-a Întâmplat la Acapulco. Nu am crezut că e așa grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Grand Prix. Pe peretele din fața patului, era un poster foarte mare, aproape în mărime naturală al unei actrițe americane pe care Sheba o recunoștea, dar nu-i știa numele. Actrița stătea cu șoldurile împinse în față și cu buzele ușor întredeschise. Sheba s-a simțit pe loc demodată și bătrână, spune ea. Pentru că nu voia ca Connolly să-i vadă expresia, și-a întors ochii de la poster, dar, chiar în timp ce făcea asta, a văzut legenda scrisă la picioarele actriței, cu litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
în preajma lor. tălpi lipăie pe culoarele largi. pereții sunt goi. tablourile zac în depozite. înghesuite suflete acoperite de rame inestetic construite le sufocă ferestrele... zac umbrele trăirilor. actori adormiți în brațele Domnului. ani trecuți, petrecuți în lumina visurilor oarbe. ochi întredeschiși controlează lacătul. poarta se trântește sacadat. zuruie lanțul și lacătul închis apasă ochii orbiți de lumini false. închise de corbi, culorile se pierd în fumul indiferenței. paznicul tropăie prin sălile goale. muzeul moare încet. surâde artei. îi anină de brațe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]