2,772 matches
-
comunismului, niște îngeri? Am rămas cu toții legați de alma mater, ne-am iubit fierbinte profesorii, dintre care unii, bătrâni, obosiți, în pragul pensionării, așteptau cu aceiași nerăbdare clopoțelul recreației, dar o mascau mai bine, iar alții, firavi suplinitori de ocazie, întrevedeau ziua plecării pe front, pe când strângeau extemporale de rutină? Urmăresc în presă avatarurile sistemului de învățământ, în epuizante runde de reforme, protestele corpului didactic, socialmente căzut, sunt la curent, prin mijlocirea televizorului, de isprăvile noilor promoții de școlari, văd profesori
Școala și lumea ei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10751_a_12076]
-
resemnat. E în continuare un luptător care nu renunță la convingerile sale și apelează la experiența sa de politician pentru a izbândi într-o pledoarie sau alta. La 12 martie 1890 se pronunță ,în favoarea ridicării economice a Dobrogei" (p. 114-117), întrevăzând soluții și apreciind că gurile Dunării reprezintă în acel moment ,cel mai mare interes al Europei în Orient". E o idee la care revine și în alte discursuri (de pildă, la p. 119). Altă dată, în ședința din 7 decembrie
Șantierul unei ediții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10947_a_12272]
-
elemente ale vechii lumi date bine pe lângă noua putere, măgulită de a fi agreată de noii veniți intră spornic în joc, exploatând punctele slabe ale noilor cunoștințe, într-un echilibru de aparențe, pe care mizează, odată ce alte soluții nu se întrevăd. Și unii și alții mimează deplina normalitate, tăinuindu-și spaimele într-o nesecată poftă de petreceri, unde asemenea cerculețe se întrunesc, punând cap la cap mesele de restaurant, chemându-se pe numele mic, fie și necunoscându-l pe cel de
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
este o natură lirică și meditativă preocupată atât de expresivitatea stilistică, cât și de frumusețea etică, suprafirească. Este un căutător de absolut moral, scriitura sa având ritmuri și cadențe secrete asemeni rapsodicului epos antic care se preta recitării. Autorul își întrevede imaginile la liziera mitologiei cu istoria, hrănindu-le cu sugestiile unor capodopere plastice precreștine. O anume vetustețe premeditată retoric corespunde unor figuri de stil predilecte, cum ar fi seriile de analogii, comparații și hiperbole concatenate. Un cult al ,verbului", așadar
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
la concupiscenta universală despre care amintea altădată Konstantin Leontiev - autodeclarat "pesimist cosmic". Au preluat însă concepte precum acela de impuls instinctiv sau de inconștient, susceptibile să conteste premisele individualiste ale voluntarismului contractualist și să susțină, de pildă, proiectul naționalismului integral, întrevăzut prin prisma tendinței naturale de revenire la unitatea organică 10. În alte situații nu au valorificat conceptele ca atare, ci modelele funcționale presupuse în explicarea anumitor formațiuni active. Astfel, principiul economiei psihice ca factor de organizare, implicit în ceea ce Sigmund
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
maneliștii din acest top al topurilor? Că de ei a auzit și cine n-are chef să audă. Nu deplîng lipsa scriitorilor pentru că m-ar zgîndări orgoliul de breaslă. Văd în ea un simptom de pauperizare culturală din ce în ce mai periculoasă. Și întrevăd dinții rînjiți ai mitocăniei ajunse la butoanele de comandă în mass media. Dar de vină pentru această situație sau mai degrabă explicție fără precedent în România, că scriitorii nu prea mai contează pentru opinia publică sînt și redactorii departamentelor de
Topurile anului 2005 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10995_a_12320]
-
de dragoste și speranță, din partea unui dascăl dedicat, pe care nu lam apreciat cum se cuvenea la acea vârstă. Spre sfârșitul liceului am început să-mi iau talentul literar TAINA SCRISULUI - UN TESTAMENT LITERAR (după unii...) mai în serios și întrevedeam studii superioare și o carieră în domeniul literaturii și istoriei literare. Viața însă m-a îndepărtat brusc de o vocație în care credeam, și cred și acum, că mi-era hărăzită. în 1979 părinții mei au decis să strămute familia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
romanul obsedantului deceniu, roman-anchetă, roman politic), o facem pe baza unor speculații ce nu-și au suficientă motivație. Incertitudinea lecturii (despre care vorbea N. Manolescu) derivă din însăși incertitudinea unei lumi în schimbare, o lume al cărei sens nu se întrevede, poate fi numai dibuit în obscuritatea istoriei complet debusolate. Structura narativă e surprinzătoare prin noutate și derutantă prin disparitatea nucleelor epice ce plutesc într-o suspensie de particule, un amestec de realitate și fabulos, de autentic și incredibil, particule ce
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
locul cuvenit. Prin cărțile pe care le-ați scris, mai ales prin ultimul roman, stabiliți o legătură convingătoare între români și sași, chiar dacă povestea de iubire dintre cei doi eroi ai ultimului roman nu are un happy end. Dimpotrivă. Ați întrevăzut oare acest roman și ca pe o posibilitate de dialog, prin literatură, între două civilizații, două culturi, care au conviețuit vreme îndelungată? E.S.: Ah, nu, nu l-am întrevăzut așa, fiindcă-i lipsește orice intenționalitate. Cînd în sfîrșit am predat
Eginald Schlattner - Viața ca poveste și izvor de povești by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11016_a_12341]
-
eroi ai ultimului roman nu are un happy end. Dimpotrivă. Ați întrevăzut oare acest roman și ca pe o posibilitate de dialog, prin literatură, între două civilizații, două culturi, care au conviețuit vreme îndelungată? E.S.: Ah, nu, nu l-am întrevăzut așa, fiindcă-i lipsește orice intenționalitate. Cînd în sfîrșit am predat ultima versiune a romanului (a cincea, după ce predasem manuscrisul într-o primă formă cu doi ani înainte) am fost întrebat la editură: ,și acum, după ce ați terminat romanul, care
Eginald Schlattner - Viața ca poveste și izvor de povești by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11016_a_12341]
-
cu 15 copii din sat pînă la marginea hotarului este tot așa de palpitant ca și a scrie un roman". Și atunci am fost întrebat: ,unde este aici analogia?" Și am răspuns ,deschiderea spre oameni"! R.B.: Eginald Schlattner - cum vă întrevedeți viitorul? Ați putea scrie proză scurtă? Ne putem aștepta la așa ceva? E.S.: îi admir pe toți cei care o scriu dar eu, nu... în nici un caz. Doar ați văzut și acuma: m-ați întrebat ceva și eu v-am dat
Eginald Schlattner - Viața ca poveste și izvor de povești by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11016_a_12341]
-
hârțoagelor iezite prin podurile mănăstirilor (p. 90). Întreaga relatare a călătoriei e dominată de dragostea de patrie a autorului sau, mai exact, și, într-o accepție mai restrictivă, de iubirea de pământul natal. Căci nicăieri în Drumuri basarabene nu se întrevede o explicită conștiință națională românească. Sufletul lui Sadoveanu e legat nu de România, ci de Moldova, acest vechi, frumos și nefericit ținut, vechea, frumoasa și nefericita Moldovă, cum sună primul titlu din carte. Scriitorul se simte legat de patria strămoșilor
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
fusese pentru însoțitorul lui Sadoveanu faptul că înainte de douăzeci de ani îl cunoscuse pe conducătorul unui teatru de operetă românesc venit în turneu în Basarabia. Patriot înflăcărat, acesta se dovedise un adevărat profesor de istorie pentru spectatori. îI ajutase să întrevadă înrudirea lor cu moldovenii de peste Prut, îi lămurise asupra țării aflate acolo, asupra anului 1912, anul anexării Basarabiei de către imperiul țarist, asupra blestemului stăpânirii străine, a eroismului și nefericirii strămoșilor. Atunci - i-a mărturisit mazilul - mi-a și bătut pentru
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
din romanul său Peisaj pictat în ceai, scris în cheie masculină. De fapt, Pavić urmărește destinul femeii într-o lume a bărbaților, descrie modele de comportament și tipuri de femei în contrast cu lumea bărbaților tranșată maniheist în învingători și învinși, și întrevede pentru ea posibilitatea de a fi în afara sau deasupra acestei diviziuni: de a fi o terță persoană. Un al treilea pantof, cum spune Pavić. Pe cît de lirică pe atît de erotică, narațiunea lui Pavić poate fi citită în funcție de propria
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
Gheorghe Grigurcu În versurile lui Vasile Dan se întrevede, cum un motiv de căpetenie, dualitatea lumii. Condeiul d-sale liric oscilează perpetuu între două poziții, pe de o parte materialitatea tangibilă, seria pragmatică a existenței, pe de alta o dimensiune abstractizantă, o zonă cu văzduh rarefiat, o năzuință de
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
nerăbdătoare pentru consacrarea unei schimbări, ca și perioada imediat de după 1918, după 1945 sau după 1960) este prea devreme să vorbim de un canon al ei, fundamental nou și bine consolidat (dacă nu cumva e chiar impropriu). Prefigurări există, putem întrevedea ce va fi, încotro se va îndrepta selecția. Înverșunarea cu care se contestă configurația vechiului canon arată, în fond, că deocamdată ideea de canon nu e întru totul perimată. Canonul literaturii interbelice (=canonul modernismului) nu a fost afectat pe termen
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
subiect al deriziunii „colegiale”. Ființa, trestia gânditoare care percepe simultan alienarea socială, dar și solidaritatea cosmică, parcurge o regresiune genealogică, de unde patina arhaică și moderat regională. Discursul liric este obscurizat, fără referințe personale. Sunt rare sonetele în care se mai întrevăd unele reminiscențe biografice: „Zănatică lumina se străvede/ Și-n prispa casei umbra o așteaptă,/ Sortirea larilor este nedreaptă,/ Schiloadă, luna-n câmp la drum purcede!// O, dulcele final se întrevede,/ Din somn lăuntrul Clipei se deșteaptă,/ Vino la seceriș, holda
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
fără referințe personale. Sunt rare sonetele în care se mai întrevăd unele reminiscențe biografice: „Zănatică lumina se străvede/ Și-n prispa casei umbra o așteaptă,/ Sortirea larilor este nedreaptă,/ Schiloadă, luna-n câmp la drum purcede!// O, dulcele final se întrevede,/ Din somn lăuntrul Clipei se deșteaptă,/ Vino la seceriș, holda e coaptă -/ În mine Maica Domnului se-ncrede!// Fărâma neființei sunt și-mi pare/ Că voi lega Înaltul de Câmpie,/ Hotarele topindu-se-n uitare.// Ce-ntârziată sau nescrisă lege/ Îngăduie
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
încredere: reclamele la detergenți rămân la fel de dezolant de banale și artificiale. Limbajul este adesea asociat altor mărci sociale (locuință, îmbrăcăminte, comportament, nume). Mediul evocat cuprinde semnale ușor de recunoscut: românul mediu e plasat în bucătăria de bloc, din care se întrevăd mobila-tip, mileuri, jucăria Donald de plastic etc.; muncitorul prototipic e însoțit de baracă, basculantă, maiou, cipilică, trening, sticlă de coniac. De fapt, aceste mesaje publicitare au un dublu destinatar: pentru vînzarea produsului (bere, coniac ieftin, credite etc.), se adresează
Limbajul cotidian în publicitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10200_a_11525]
-
să viața și-a pus-o în folosul culturii românești, pe care a iubit-o foarte mult, într-o vreme ce ar putea să devină, mâine, risipita în diversitate... Volumul tinereții sale, cum l-am putea numi, lasă să se întrevadă imaginativ certitudini existențiale, pe care Artur Silveștri, acum în calitatea de prozator, le descrie în aceste șapte povestiri dintr-o perspectivă liturgica, dar nu mai puțin intelectuală, percepută și la scriitorul francez Julien Grack, a cărui atracție spre ambianța dominată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
al unei realități pragmatice irespirabile. Sau dimpotrivă, o fantazare arbitrară printre găselnițe lingvistice, zgure livrești și veșminte stilistice demodate.” Concepute, aflăm, în 1987, publicate, am văzut, în 1994, rândurile acestea rămân la fel actuale și astăzi. Soluția, Magda Cârneci o întrevedea, atunci, într-o necesară sforțare în direcția „unei alte stări a lumii, a survenirii unei «alte» lumi în chiar vintrele lumii acesteia”. Un an mai târziu, o atare intuiție avea să capete un contur și mai clar, o dată cu lectura aplicată
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
și voi face tot posibilul să-mi conving colegii de partid de avantajele monarhiei constituționale", scrie democrat-liberalul. Deputatu și-a arătat în diverse rânduri loialitatea față de Coroană, declarându-se de mai multe ori un susținător al Monarhiei, fără însă a întrevedea reintroducerea acesteia în viitorul apropiat. “Regele ajunge în curând la 90 de ani și sunt 20 de ani pe care i-am fi putut utiliza mai bine. Eu nu cred în viitorul dinastiei acesteia după Regele Mihai. Nu văd o
Paleologu vrea instaurarea monarhiei constituţionale by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/40081_a_41406]
-
a expansiunii cosmice și a delirului uranic, a retragerii în insula paradisiacă ( a lui Euthanasius) și a dorului dispersiei - mistuirii în totul și în nimic - cupio dissolvi - (a se vedea textul poetic Rugăciunea unui dac). Viziunea îndurerată a lui Eminescu, întrevăzută în legile istoriei și universului, își găsește mângâiere fie în „națiune și religiune”, fie în mit („cu izvoare ale gândirii și cu râuri de cântări”) sau în iubire, tot atâtea nuclee ale creativității în contra „geniului morții”, a neființei, a himerelor
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
și inhibiția amară a românului de peste Prut care n-a avut pînă deunăzi dreptul la conștiință publică, la cuvîntul slobod. O frustrare îndelung dospită ce se răzbună prin ingeniozitatea aneantizării formale a obstacolelor. În jocul cu multiple nuanțe al ironiei, întrevedem trăsăturile unui destin supraindividual: „Bineînțeles/ s-ar putea face ceva/ cum s-a mai și făcut/ în tot felul cum/ zicerea asta antică/ Panem et circenses/ cu obsedantul ei (sub)înțeles - / să zicem ea/ poate fi actualizată/ decojită de crusta
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
prețiozități și experimente nesăbuite - pe care grecii nu le-ar fi îngăduit nici o clipă. Și oricât îl durea să afirme asemenea lucru - pentru că el iubea literatura așa cum își iubea viața -, nu izbutea să vadă nimic bun în prezent și nu întrevedea nici o speranță pentru viitor. Spunând acestea, și-a umplut din nou paharul cu vin. Orlando era șocat de asemenea verdicte, dar nu se putea împiedica să observe că acerbul critic nu părea deloc deprimat. Dimpotrivă, cu cât își denigra mai
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]