1,942 matches
-
suspiciuni. În momentul acela, arbaletierii, după ce Își terminaseră laborioasele operațiuni de Încărcare, Începuseră să Își lanseze proiectilele spre creneluri și spre ferestruicile deschise În turn. Nu se putea Înțelege spre cine sau spre ce trăgeau, cu excepția câtorva umbre care se Întrezăreau pe sus. După toate nici o căpetenie nu coordona focul, fiecare părea să tragă după bunul plac. Râsete și comentarii deocheate făceau atmosfera și mai ireală, ca și când În curs de desfășurare ar fi fost o farsă macabră, nu un asalt mortal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe care acea deschidere fetidă i-o stârnea, se coborî În pasaj. Nu era vreme să facă rost de o torță, iar aerul era atât de plin de miasme, Încât orice flacără l-ar fi făcut de nerespirat. În depărtare, Întrezări o galerie ce pătrundea În zid. Începu să Înainteze de-a bușilea, pipăind pereții pentru a se orienta. Tavanul galeriei era atât de jos, Încât Îi silea să Își plece fruntea și chiar să se târască. Înaintau prin bezna cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
seama pentru crimele dumitale, scandă el cu o voce fermă și cu mâna ridicată, asemenea unei statui antice a justiției. Puțin câte puțin, vederea devenea mai limpede. Desluși profilul filosofului, așezat pe micul scaun din dreptul mesei de scris, și Întrezări albeața hârtiei. Omul părea aplecat să scrie ceva, În ciuda luminii insuficiente. - Arrigo, trebuie să te justifici, adăugă el cu mai puțină răceală În glas, apropiindu-se. Tonul său hotărât se fisura. Acea certitudine absolută În privința vinovăției sale, care Îl dominase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a ascunde crima. Asta proiectase Arrigo? Să se Încoroneze În acea copie după Castel del Monte, Împodobită cu oglinzi magice care urmau să Îi multiplice la infinit gloria, eternizând-o Într-o extremă repetiție a identicului? Cu un fior, Dante Întrezări nebunia dinapoia acelui plan: Nero pusese să i se clădească un tron care urma mișcarea soarelui. Arrigo ar fi vrut să fie el Însuși soarele, nemișcat În centrul unui planetariu orbitor. Își redeschise ochii și, din nou, strălucirea cupei, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un talaz de lumină orbitoare, se revărsă prin fisură, explodându-i În față. Din instinct, ridică un braț, ferindu-se de străfulgerarea care Îi izbea retina dureros. În timp ce Încerca să reacționeze la orbirea momentană, auzi un geamăt sufocat. Nedeslușit, Îl Întrezări pe Bonatti, care se zgâia năucit la fața lui, iluminată de acea strălucire. - Lumina lui Dumnezeu! strigă Dante, continuând să se ferească de valul lucitor. Se mișcă... așa cum totul se mișcă! Forma cerurilor, acea Împărăție a drepților atât de râvnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sumă de bani. Punând capac la toate, Într-o seară aiurită de sâmbătă a venit o telegramă din care a aflat că Monsignor Darcy Încetase brusc din viață la Philadelphia, cu cinci zile Înainte. Atunci Amory a Înțeles ce anume Întrezărise printre perdelele camerei de hotel din Atlantic City. CAPITOLUL 5 EGOISTUL DEVINE PERSONAJ „Zac, cufundat adânc În greaua adormire, Cu vechi dorințe, până astăzi reprimate, De-a-ntâmpina viața cu grăbire Când bezna dispare de pe ușile mate; Astfel, căutând credințe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aceștia slabi. Dar ce se întâmplă oare cu acul? Gerhard Schwaiger, un copil mediocru și făcut mai la bătrânețe, plin de coșuri pe tot corpul - cel puțin acolo unde se vede - și cu tendința de a se înroși la față, întrezărește marea lui șansă, e ceasul al doisprezecelea, și își înfige chiar acum acul sub unghia de la arătătorul stâng. Au! Sophie zâmbește albă ca lâna pudrată cu înălbitor Fewa. Rainer se miră că e vorba tocmai de Schwaiger pe care în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Domnului. Ascultă aici, Anna! Să nu‑ți vină să crezi, să nu‑ți vină să crezi. Un rezultat al acestor eforturi ar trebui să fie contribuția chimiei la binele umanității, astfel încât prin ea omul să devină o ființă mai demnă. Întrezăresc aici o posibilitate de realizare a iubirii creștine de aproape, folosindu‑mă pe tot parcursul vieții mele de toate talentele, forțele și capacitățile cu care am fost înzestrat. Fie ca Dumnezeu cu harul său să mă ajute să‑mi îndeplinesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
s‑o poți vedea pe Sophie într‑un sumar costum de baie din două piese: în față aburul apei, în spate aburul pădurilor acoperite de rouă, iar la mijloc aburul celor două trupuri îmbrățișate. Hans aleargă un pic fără țintă, întrezărind în sinea lui, ca perspectivă de viitor, posibilitatea de a o lua cu totul în primire pe Sophie. Când își închipuie c‑o are pe Sophie între coapsele lui, i se scoală imediat și nu mai poate alerga și sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
veninul scorpionilor nu dispare nici măcar după ce au murit. De la hubloul Îngust al avionului Concorde am putut să văd ziua și noaptea. Timp vreo două ore după ce am decolat de pe aeroportul JFK, În jumătatea de jos a câmpului meu vizual se Întrezărea, prin spărtura norilor, oceanul ce sclipea sub razele argintii ale soarelui. Apoi, În direcția spre care ne Îndreptam, cerul a Început să se umbrească treptat, ca o pată gri pe un perete alb, care devenea din ce În ce mai mare. Când mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
asaltul temutelor portale Purtând înfrigurată mândria forței tale Mai sus și mai departe spre noi evaluări, Să fi străpuns penumbra letargică și ceața Ce împleteau pe norme un neguros Dedal Ca, adâncind cu groază abisul numenal, În seara biruinții să-ntrezărești cum Vieața Se-ntoarce somnoroasă, în ciclul ei steril, Sub fard și mască, mimma unei absurde arte... Și totuși deasupra rotirilor deșarte Făuritor de sensuri, să te ridici viril; Și, beat de aderare activă și adâncă, - Aplauze unice în searbădul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fără nume. Încât, cu pași nesiguri, cu trupul dus agale Și mintea stătătoare ca undele în iaz, Într-un târziu, când ziua trecuse de amiaz Împovărat de simțuri, mult istovit de cale, Mă pomenii în fața stingherului din luncă, Sălbatecului arbor întrezărit prin geam. Părea trudit și vârstnic... Un noduros mărgean Încununat cu alge, un trup răpus de muncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi ce stau să pice Din care ramuri hâde - năprasnici șerpi lemnoși Zbucnesc, ca sus în baia albastră
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
scientist. Ar fi greșit să statuăm în această privință. Fiindcă, pentru aceste două exemple de savanți complecți, găsim altele, ale unor matematicieni de primul ordin: Galois, Abel, Dedekind, caracterizați, dimpotrivă, prin radicalismul lor teoretic. Aceste constatări privesc trecutul științei, căci întrezărim o vreme când primul tip va fi cel frecvent. Deci Gauss s-a mișcat cu o libertate suverană în toate disciplinele enumărate mai sus. E permisă totuși întrebarea: ce a fost Gauss mai cu osebire? Nu ca termen al evoluției
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o anumita comunitate, etnie, religie, etc și să spunem că DOAR ei sunt vinovați. Dar cred că nerușinarea unora contribuie decisiv la sentința dată de Dumnezeu. Probabil că homosexualitatea, avorturile și eutanasia sunt doar câteva dintre rădăcinile dezastrului care se întrezărește la orizont: lansarea judecății lui Dumnezeu. ÎNSĂ !!! Din câte Îl știu eu pe Dumnezeu din Biblie, pe Tatăl meu, senzația mea este că Dumnezeu deja a intrat în sala de judecată, iar lumea se cam ridică în picioare... Epistola Apostolului
DE CE SE SCUFUNDA AMERICA? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364464_a_365793]
-
literară (cerc în care ar putea să se circumscrie și V. Rață), Ion Pachia Tatomirescu, o somitate în domeniul criticii și istoriei literare, nu le acordă șanse de afirmare, dar totuși nu le anunță un “naufragiu” sigur, căci am putea întrezări o încurajare în următoarea sa remarcă: “... această încadrare, apartenență generaționistă nu poate garanta caratele unei opere, operă ce-i, în ultimă instanță, doar emanație a sinelui, eului cosmic.” (din referințe la vol. colectiv “Meridiane lirice - aripi de vis”, Ed. “Armonii
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
necesitate duhovnicească. Cele două căi, după cum vom vedea, se îmbină. La cunoașterea lui Dumnezeu prin darurile Sale, deci la plăcerea în suflet sau la bucuria duhovnicească se ajunge prin îndelungi osteneli și încercări. Tot așa, în judecata lui Dumnezeu se întrezărește speranța în dragostea și bunătatea Sa nemărginită. Dacă Dumnezeu ne face să trecem prin aceste încercări, o face pentru că vrea și așteaptă să ne întoarcem la viața duhovnicească cea fericită, pe care o aduce virtutea. În primul caz, Dumnezeu ne
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
prin păr degetele superb șlefuite, haide să mergem, este timpul... îmi șoptește surâzând. Cu suflarea tăiată mă ridic, îmi impun calm, mă clintesc, tremur din toate fibrele, pășesc sfios, mă apropii de ecranul de lumină, ființa se retrage, abia o întrezăresc, o urmez, trec prin lumina albastră, mă privesc o fracțiune de secundă, sunt gol, îmi e jenă, dincolo e beznă, văd trupul serafic al tinerei ca pe o lumină mișcătoare, vie, plutind. Sub tălpile mele goale, deodată, un hău, mă
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
interior, cu un râs duhovnicesc, rod al „plânsului de bucurie făcător”, un râs superior, dar nu în sensul mândriei, ci al tăriei, al rezistenței în fața valurilor agitate și tulburi ale vieții. Este surâsul celui întărit în cercuri și care a întrezărit în acestea adevăratul lor sens, de cale spre Dumnezeu. Necazul care este suportat cu răbdare - ne spune Petru Damaschinul - este bun și folositor, iar cel care nu este suferit astfel este semn al lepădării de la Dumnezeu și este fără de folos
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
din orașele dens populate de români în altele, mai răsunătoare dar lipsite de posibili votanți. Oare noul președinte va putea introduce în conștiința omului dorința de a munci, a munci bine și eficient, a realiza un lucru bine făcut? Se întrezăresc perspective îmbucurătoare constatate tocmai acolo unde te așteptai mai puțin. Șanțul colmatat care a prilejuit inundații repetate într-o comună din Sud-ul țării a fost desfundat prin acțiunea solidară a populației în care primarul venetic dar „membru” a rămas
VALENTIN VOICILĂ EROUL REVOLUŢIEI LA ARAD de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363271_a_364600]
-
vise pierdute ale destinului tău și durerea - singurul prieten de nedespărțit care îți foșgăie cu neliniștite în suflet, vibrându-ți până în străfunduri propria-ți interioritate, iată singurele constante sigure a ceea ce putem numi încă azi Omul. Cum să reușim a întrezări în noi puterea de a mai spera în duhoarea care ne apasă necontenit viața, când isteria, aroganța și indiferența crasă a conducătorilor actuali sunt singurele atuuri fixe pe care aceștia le dețin ?!... Șmecher, tupeist, mai hoț decât alții și mai
ARTA MIZERIEI PE PLANETA BĂSESCU-BOC-UDREA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362431_a_363760]
-
Balaur ce se-afundă-n obscura depărtare” și lacul “neted, cu ape care dorm / Și unde steaua serii se-nalță lin, pe zare”. În fața acestor superbe tablouri în mișcare, omul, cu privirile pierdute în zare, așteptând în zadar, fericirea care nu se întrezărește: “Dar eu? Vai, dinaintea atâtor dulci tablouri / Zadarnica-mi privire zadarnic mi-o mai port - / Asemeni unei umbre contemplu lut și nouri: / Luminile solare n-animă pe cel mort. / Plimbându-mi fără țintă privirile pustii / Peste coline, până înspre imensa
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
iartă-mă, că pe timpul meu nu exista atâta destrăbălare ca azi, nu s-a găsit măcar unul pe care să-l convingi a se opri la tine? Era aceeași întrebare a mamei grijulii pentru viitorul fetei pe care nu-l întrezărea. Vorba lui tăntălăul de tac-tu: Din avion privite sau pe întuneric, toate femeile-s frumoase! Zici că arde carnea când pune un bărbat mâna pe tine. Dar, dacă tot te culci cu el fie că ți-e somn sau
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
distra în fiecare seară la restaurantul din apropiere cu boschetarii obișnuiți ai cartierului. Abia își luase salariul dar pentru cât timp îi va ajunge? Nu mai interveni altă dată fiindcă trebuia să închidă luna urgent și altă cale nu se întrezărea. Îl presau termenele fixe, contabilitatea îl pândea lunar ca o termită dar acum, viitorul societății Imprimeus era asigurat. Pe Boss îl aștepta noua expertă contabilă să înceapă negocierile. Stănescu Aurel Avram Referință Bibliografică: Totul pentru Imprimeus! / Aurel Avram Stănescu : Confluențe
TOTUL PENTRU IMPRIMEUS! de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360770_a_362099]
-
mod fericit conținutul cărții; prima copertă - crucile celor întemnițați (răsărite pe închisoare) duc crucea uriașă a neamului românesc; ultima copertă înfățișează un deținut cu lanțuri la picioare, îngenuncheat la rugăciune; el este binecuvântat de Hristos, pe al cărui chip se întrezărește mai mult suferință decât pe chipul celui dintâi. Întrucât nu putem cita versuri din fiecare autor, vom aminti măcar numele acestora, în ordinea apariției în volum: Radu Gyr, Nichifor Crainic, Ionel Zeană, Bucur Stănescu, Virgil Maxim, Aurel Pastramagiu, Ion Mărăcineanu
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
ca măcar odată în viață să pot privi lumea de la o altă înălțime. Am făcut dureroase strângeri ale baierelor pungii, fascinată de Viena, ca să mă plimb pe strada principală din Oradea, intrând în lumea rafinată prin eleganță. Nu se putea întrezări pe atunci speranța că va veni o vreme când voi putea călca pe pietrele străzilor fascinantei Viena. Ecoul acelor vremuri l-am simțit peste timp și în Cluj, oraș cu vizibilă influență europeană, dar și prin satele transilvane în care
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]