1,754 matches
-
celor 44 de poziții sexuale. Faptul că narațiunea rezumă evenimentele din trecut sporește acest efect de distanțare. Există totuși o asimetrie între cele două constrângeri: fără înfățișarea pozițiilor, nu poate exista secvența pornografică a întregului; acest lucru, de altfel, constituie, întrucâtva, imaginea de marcă a pornograficului în raport cu alte moduri de reprezentare a sexualității. Dar, dacă există o dominanță a afectului, se distruge întregul sistem pornografic. O scriitoare ca F. Rey este mai degrabă categorisită drept "erotică" decât "pornografică", fiindcă în textele
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
treia, cu verbele la perfect simplu sau imperfect. Deci nu mai este vorba de fantasme direct exprimate. Faptul că naratorul și personajul focalizator sunt diferiți prezintă avantaje pentru înfățișarea operațiunilor, dar face exprimarea subiectivității mai indirectă. În cazul acesta, trebuie, întrucâtva, să compenseze distanța enunțiativă prin diverse mijloace. Naratorul dispune a priori de mai multe posibilități: (a) poate să nu privilegieze nici un actor din scenă, circulând printre toți și revenind, în anumite momente, la o poziție de exterioritate; ( b) poate privilegia
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
literatura se numără printre ele se vând într-o locație specializată: "sex-shop-ul". Este vorba despre un magazin care, cu siguranță, nu este decât tolerat și atent controlat, dar nu se mai poate vorbi despre difuzarea total clandestină. Sex-shop-ul se substituie, întrucâtva, bordelului, un alt spațiu închis și tolerat. Pornografia nu mai este gândită doar ca o agresiune împotriva ordinii sociale: ea tinde să devină o afacere privată, tolerată atâta timp cât nu-i incomodează pe ceilalți. În acest regim de tranziție, asistăm la
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
explicată în detaliu în următoarele capitole. Pentru majoritatea oamenilor, telefonul e ușor stresant - și cu atât mai mult pentru cineva implicat în afaceri. Cele mai multe apeluri nu provin de la clienți mulțumiți sau de la patronul dornic să te felicite. De obicei, ești întrucâtva agresat: ceva merge prost sau cineva are vreo pretenție. în acest moment, fumătorul, dacă nu cumva fumează deja, își aprinde o țigară. Nu știe de ce o face, dar știe că, dintr-un motiv sau altul, țigara pare să-l ajute
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
Caraion, Ștefan Aug. Doinaș, Anton Dumitriu, Radu Tudoran, Mircea Zaciu, I. Negoițescu ș.a.), volumul reface indirect un portret al fiecăruia. În preocupările istorico-literare ale lui F., un teritoriu frecventat preferențial l-au oferit viața și opera lui Anton Holban. Minimalizând întrucâtva în titlul Divagațiuni cu Anton Holban (2001) rosturile și caracterul demersului, exegetul realizează în fond un studiu de cuprindere monografică, unde criterii clasice se întrețes în comentarii nu lipsite de originalitate. Pornind de la evenimentele biografice și contextul epocii, expunerea zăbovește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287031_a_288360]
-
e o perindare de imagini și situații neobișnuite, până se ajunge în ținutul „nesfârșitei primăveri”, unde cei doi îndrăgostiți pot pluti „ca-ntr-o poveste albă”, „veșnicii de-a rândul”, cuprinși de o „fericire grea”. Lipsit de inventivitate, poemul rezistă întrucâtva doar printr-o versificație atent echilibrată, textualizare fluentă a unei dorințe confuze de evadare și salvare. Bobâlna (1950) și Doja (1952) sunt lungi versificări conformiste, în care este prea evidentă teza înfierării celor bogați și a sanctificării celor săraci, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287027_a_288356]
-
statornicească la mănăstirea de maici unde își trăise anii de copilărie și adolescență, nădăjduind că-și va găsi acolo împăcarea, dacă nu și fericirea. Convertirea la catolicism - opțiune a Sandei - se pare că era, pe atunci, o temă care agita întrucâtva spiritele, autorul găsind de cuviință să combată expansiunea credinței papistașe prin tirade artificioase, articulate sonor, în numele legii strămoșești. De altfel, în piesă se vorbește cam mult, ceea ce diluează efectele dramatice, pe care se mizează în exces (lamentări cu turnură livrescă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
că se poate modifica această cronologie, totuși nu Într-o asemenea măsură Încît să se poată susține că „protognosticii” - Simon și discipolii săi - Îi atribuiau Sophiei mai mult decît o negativitate de circumstanță. Statistic, Sophia este ambivalentă (negativă și, concomitent, Întrucîtva pozitivă) În peste 80% din cazuri. Astăzi perspectiva legată de gen este utilizată cu mai multă precauție, deși punctele de vedere acoperă o Întreagă gamă, de la cel al lui Michael A. Williams care crede că genul Sophiei În textele gnostice
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a trecut prin Maria ca printr-un tub a fost luată foarte În serios de mai mulți teologi, care s-au trezit În situația de a trebui să aleagă Între mai multe tuburi, și au preferat uneori canalul urechii celui, Întrucîtva mai compromis, al pîntecelui. De ce urechea? Răspunsul e limpede: Isus Cristos era Logosul, Cuvîntul lui Dumnezeu. Pe unde era să pătrundă el În trupul Mariei, dacă nu prin ureche?263. Iar Proclus, episcop de Cyzicus, găsește că, din moment ce Cristos a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
folosi această inferioritate drept unealtă hermeneutică la interpretarea altor episoade din Biblie. În comparație cu ceea ce pare a fi jocul liber al imaginației gnostice (Însă este, după cum am văzut, un joc logic de alegeri multiple), sistemul lui Marcion ne apare rigid și Întrucîtva naiv. Inabilitatea sa de a nara se exprimă În prăpastia abruptă dintre cele două lumi, căci mitul gnostic proliferează tocmai pentru a explica legătura dintre cele două lumi. Ceea ce Îl desparte pe Marcion de gnostici nu este Însă doar slaba
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
facă fără să tortureze mădularele dumnezeiești. Nici nu va face baie, de teamă să nu sfîșie apa132. 7. Dualismul maniheist Maniheismul este o reelaborare originală a tipului de gnosticism numit de Ipolit „sethian”, de la care moștenește dualismul radical Lumină-Întuneric, atenuat Întrucîtva prin prezența Spiritului (pneuma) Între acestea. Mani a acordat de asemenea credit și povestirilor gnostice referitoare la „rasa neclintită” a lui Seth-Străinul. În miezul sistemului elaborat de Mani se află concepția gnostică a spiritului contrafăcut (antimimon pneuma), expresie a respingerii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
persoana a doua singular, e numai o modalitate de punere în scenă a unui discurs cu doi actanți principali: satiristul și publicul. Adversarul e doar o categorie care face obiectul satirei, o voce personificată în discursul ficțional. Imponderabilitatea lui modifică întrucâtva schema actanțială susceptibilă de a deveni bipartită. Uzând de pattern-ul scrisorii, instanța auctorială devine ea însăși personaj în dialogul imaginar, adică un alt rol pe care polemistul găsește de cuviință să-l joace alături de un partener fictiv, care totalizează
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
reia, de altfel, o idee lui D'Annunzio care în Martiriul Sfântului Sebastian evocă într-o scenă foarte lirică ideea pe care o avea împăratul de a-l sufoca pe Sfântul Sebastian sub un morman de trandafiri. Léon Lucain este întrucâtva un nou Sebastian, înconjurat de trandafiri care îl amenință cu mii de răni ambigue, mortale și voluptoase. Scriitorul de piese No moderne a redat acestui gen locul maiestos din tradiție, dar a dezvoltat în întreaga sa operă și viață o
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sadomasochiste ale unei uri amoroase pentru a ajunge la scena în care bătrânul încearcă să o resusciteze pe defunctă în timpul unei furtuni de o extremă violență, deși de scurtă durată, "cum sunt adesea furtunile de toamnă" și care ne amintește întrucâtva cataclismul care încadrează reînvierea Lady-ei Madeline. Silueta feminină pe care o condensează fumul, în timpul invocării, nu este totuși persoana din tablou, ci imaginea ei perversă, teribilă și sumbră, un spectru de nerecunoscut, partea îngrozitoare și de nemărturisit pe care natura
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o dureroasă imobilizare. Același Kafka ar fi avut printre numeroasele sale planuri și proiecte și cel al unei povestiri istorisite de către Oskar Baum care ar oferi o soluție utopică la această problemă a unei ospitalități libere și fără constrângeri, debarasată întrucâtva de povara celuilalt. Tema acestei povestiri fantastice ar fi următoarea: "Un om vrea să permită celorlalți oameni să se întâlnească fără să fie oficial invitați, doar pentru a vedea alți oameni, pentru ca să le vorbească, să-i observe fără chiar să
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
deși este a lui să nu fie a lui, ci a celorlalți, a tatălui și a mamei care îi amintesc mereu ce le datorează lor, o datorie originară despre care vom mai vorbi. Să trăiești la părinți înseamnă să trăiești întrucâtva ca oaspete, ca să nu spunem ca ostatic, după cum o exprimă uneori un sentiment dureros al lui Kafka. Această experiență e banală și diferitele crize ale adolescenței nu fac decât să întețească și mai mult acest conflict de spațiu și de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ghid care deține cheia trecerii. El, "așezat sus ca un stăpân", călătorul "jos în picioare ca o slugă". El îl anunță că se dau paturi pentru noapte "dar nu oricui, doar celui căruia sunt oferite." Această ospitalitate restrictivă care amintește întrucâtva parabola paznicului porții nu îl exclude totuși pe călător: dar acesta refuză ospitalitatea ca atare, el dorește să-și plătească patul "ca la han", să nu rămână dator și să-și păstreze statutul de oaspete în trecere, libertatea sa iresponsabilă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
are același număr de litere ca și F. Și aceeași inițială, Brandenfeld are aceeași inițială ca B. Și de asemenea un anumit raport de sens cu B. Prin cuvântul feld. Se poate ca ideea de Berlin să mă fi influențat întrucâtva și ca amintirea plimbării din Brandeburg să fi jucat acest rol, (Jurnal, 11 februarie 1913). Litera K. însăși, pe care o găsește hidoasă și respingătoare, nu încetează să-l preocupe pentru că ea este pentru el caracteristică 627. Există o adevărată
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
niciodată, în ciuda condițiilor mizerabile în care a trebuit să o străbat (râpa) frumusețea sălbatică a acestui loc ca și vraja ascunsă sau spaima ascunsă, care păreau să o bântuie; și la această vrajă, nervii mei greu încercați contribuiau și ei întrucâtva" (Landolfi, 10). 430 "Părul i se desfăcu, foarte lung și se răsfiră. Atît de delicat și de mătăsos, mi se părea totuși atât de viu și atât de sălbatic încât, fără să vreau, m-am cutremurat; anumite șuvițe, buclate, îmi
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
capăt situației, părea că ne salvează. Și încă o dată - aceasta era impresia copilului - rămăsesem în viață prin efectul grației tale și continuam să o ducem ca pe un cadou nemeritat. (Lettre à son père, OC, IV, pp. 844-845). 549 "Eram întrucâtva deja pedepsiți înainte de a ști că am făcut ceva rău" (Lettre à son père, OC, IV, p. 845). "Față de părinții mei mă simt mereu vinovat" (OC, IV, p. 431). 550 "Nimic nu mai dădea ocazia să ne distingem așa cum o
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
prezentate, în mod fals drept "traduse din" (în secolul al XVIII-lea, un anumit număr de producții franceze erau anunțate ca fiind "traduse din engleză", fiindcă acestea serveau atunci de modele și foloseau anglomania pe atunci în vogă) care reamintesc întrucâtva cinstea de a primi un oaspete străin. 648 Vezi Alain Montandon, Le roman en Europe au XVIIIe siècle, PUF, 1999, 536 p. 649 În prefața sa la traducerea din Oroonoko de Mrs Behn. 650 Ospitalitate de limbaj care caracterizează, după
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
află în fundalul acțiunii din intenția autorului de a realiza o frescă a unui târg moldovenesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu boieri minunați, cafenele, baluri, politică, dispute electorale, mișcări sociale etc. Unele secvențe atinse de superficialitate, unele clișee întrucâtva sămănătoriste, stilul tern, lipsit de personalitate fac din romanul lui M. o scriere depășită chiar la vremea apariției. Câteva modeste traduceri din Balzac, Daudet, Maupassant întregesc o activitate îndelungată, animată nu atât de talent și har creator, cât de o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
GÂNDITOARE Aproape șase decenii de poezie! După baladismul inițial (raportabil la contactele cu "Revista Cercului litera" de la Sibiu, 1944-1945), după căutarea propriului arheu sub ceruri mitice eline (Omul cu compasul, 1966; Seminția lui Laokoon, 1967; Ipostaze, 1968), ulterior despovărându-se (întrucâtva) de mitologicale (Ce mi s-a întâmplat cu două cuvinte, 1972; Papirus, 1974; Hesperia, 1979; Interiorul unui poem, 1990) dominantă la Ștefan Augustin Doinaș rămâne starea de geometrie mai exact fascinația modelelor clasice. Deși până la el se înregistrează câteva nume
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
remarcabil. Pe marginea volumului Plumb exclamă scurt: "Bacovia cel mare!" Prin 1965, în momentul publicării Elegiilor, în opțiunile stănesciene interveneau mutații, semnificativă în acest sens fiind o propoziție din Antimetafizica: Nu ne mai plăcea nici Blaga, nici Arghezi, ci doar întrucâtva, din răsfăț, Ion Barbu..." Anterior, fusese impresionat de Nicolae Labiș, "talent uriaș și feroce", invidiindu-l pasager; ca model existențial era însă în admirația lui Vasile Pârvan, stâlpul acesta expresie austeră a "curăției" -, motiv de eseu liric, ulterior dedicându-i
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
despre eroziunea lucrurilor (până "și carnea pietrelor se va usca și va muri") are analogii cu stingerea cosmică anunțată de cugetătorul eminescian din prima Scrisoare; "planeții toți îngheață" anticipă acesta. În cele din urmă e acceptată o moarte în lumină, întrucâtva mioritică, în plină împăcare cu natura: "Adormi, adormi, / Cum stăm cu ochii-nchiși / Părem întinși alături / Doi tineri morți egali (...). Pletele noastre vecine / Răsfirate în iarbă / au început să prindă rădăcini. / În curând frunzele ne vor înveli" (Adormi, adormi). Există
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]