2,225 matches
-
La un vis ce și-l dorea: Să-i alunece-n făptură De la stea, o rază pură, Să nască o copiliță Ca floarea de lămâiță: Față albă, păr noptat, Roșii buze, trup sculptat... Vântul gandu-i auzea Și dorința -i întrupa. Dar vai mie, biata mamă, Nu-și lua fetița-n seamă Căci născând în trudă grea Pe pruncuță, ea murea. Și-mpăratul s-a-nsotit Cu o alta-n asfințit Când se-adună vrăjitoare Murmurând de jar cântare. Împăratul s-a pierdut
POVESTEA FETEI NAIVE(FRAGMENT) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383916_a_385245]
-
act fundamental, el provoacă universul la mișcare, Mâinile lui Dumnezeu sunt la lucru! Femeia îndrăgostită se metamorfozează, devine mamă, își dobândește statutul de monadă, de cheie și bulversează istoria. Nașterea definește natura umană, femeia este purtătoarea miracolului, ideile tuturor se întrupează prin femeie într-un trup de carne, este taina păstrată pentru noi (vezi nașterea lui Iisus). Reacția celor din jur este relevantă, natura are o putere care marchează ființele, energia este necreată și greu de oprit: „Pe la zece, ajung în
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
cântec din veacuri vechi, răsună azi din zori în zori și va răsuna din mărginime în mărginime și din timp în timp, de-a pururi, dacă de-a pururi va dăinui lumea! Petrică Mâțu Stoian e un singur cântăreț care întrupează un ansamblu de haruri. Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Petrică Mâțu Stoian. Artistul și canuța moșului / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1195, Anul IV, 09 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
PETRICĂ MÂŢU STOIAN. ARTISTUL ŞI CANUŢA MOŞULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383440_a_384769]
-
volumului tinerei poete Paula Diana Handra care, după opinia mea, cu cele 68 de poezii cuprinse în el își face adevăratul debut poetic. Diana, făptură gingașă și extrem de sensibilă, aș putea spune că s-a născut cu poemele pe umeri, întrupate în îngeri, zburând împreună întreaga copilărie petrecută în satul bunicilor materni, Călățele, județul Cluj. Acolo a vibrat pentru prima dată sufletul ei, sub ochii blânzi ai “măicuței”(bunica), învăluită în dragostea mamei pe care o adoră, în cântul gureșelor rândunele
MARTIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383459_a_384788]
-
Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu, prin Iisus Hristos, se unește cu omul în mod integral. Se unește cu el până la moarte, se coboară până la iad, pentru a-l ridica din această stare. Dumnezeu nu ne părăsește. El ne însoțește în întuneric, întrupându-se și acceptând moartea pe cruce. El este Atotputernic, dar nu în genul dictatorilor și al călăilor, nu în genul puterii pe care păcătosul o poate exercita prin ură. Atotputernicia Sa este aceea a iubirii, iar iubirea înseamnă respectul nesfârșit
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
altora, arătându-i neputința, rușinând-o. Așa avea să se întâmple și cu propria Lui moarte... (Giovanni Papini - „Viața lui Iisus”) Introducere În fața Ierusalimului, în acea duminică de aprilie a anului 33 de la Nașterea Sa, Dumnezeu - Fiul, Domnul Iisus Hristos întrupat într-un om încă tânăr, în vârstă de numai 33 de ani, privea îngândurat locul unde va gusta de bunăvoie, până la capăt, urmările și consecințele neascultării adamice. Mireasa lui dragă, Ierusalimul, îi va fi încăpere de tortură, loc al umilinței
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
zborPune-un strop de poezieTril curat de ciocârlieFrunza crudă,vis trăitSă nu știu c-ai fost rănit !... VII. ELIBERARE, de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 2193 din 01 ianuarie 2017. ELIBERARE Hai !să fugim ,să respirăm văzduhul Să ne-ntrupăm din geruri simultan Acum când iarna-mpodobește totul Și-afară-i început de an Hai !prin poeme,dacă nu prin gânduri Să hoinărim o dată amândoi Căci se preschimbă secundele în rânduri Iar timpul ninge,ninge peste noi ! Nespus de alb și-atât
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
timpul ninge,ninge peste noi ! Nespus de alb și-atât desfrâu de stele Prin crengile-ncărcate de zăpezi E totul o visare...iată... ! Și ni se-arată clar după cum vezi . Citește mai mult ELIBERAREHai !să fugim ,să respirăm văzduhulSă ne-ntrupăm din geruri simultanAcum când iarna-mpodobește totulși-afară-i început de anHai !prin poeme,dacă nu prin gânduriSă hoinărim o dată amândoiCăci se preschimbă secundele în rânduriIar timpul ninge,ninge peste noi ! Nespus de alb și-atât desfrâu de stelePrin crengile-ncărcate de
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
întârziat, eram disperat când mai lătra vreun câine sau miorlăia vreo pisică și... în sfârșit... așteptarea nu mi-a fost zadarnică. La miez de noapte, în ploaia de petale și lumină, Zefirul, boarea tremurată a nopților de primăvară, s-a întrupat într-un frumos trubadur cu haine de mătase moale, muiate în fir de raze, iar în pletele-i negre ninsoare de flori. La cingătoarea bătută în nestemate purta o sabie din care țâșneau fulgere albăstrii. În mână avea o chitară
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
de rășină cioplite în amurg Pe limpezile umbre căzute în poteci Prin care noaptea-și suie la tâmple lilieci. Lumina se ascunde grăbită-ntre unghere Și noaptea își mânjește capcanele cu miere. Prin căi crepusculare, un suflet de omidă Se întrupează-n flutur în cuib de crisalidă. Prin zariști carpatine sub tulnice de vânt Se-aude frunza-n codru pe ramuri tremurând. Pe-aici își duse turma, desaga de poveri Spre Tara Românească, străbunii mei, oieri. Din vale urcă luna pe
AMURG ḮN APUSENI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382900_a_384229]
-
căutarea omului de către Dumnezeu. Această căutare e lungă, ea are origini în creație, când omula fost creat după „chipul” și asemănarea lui Dumnezeu și până la cuvintele Evangheliei: „și cuvântul trup s-a făcut”. Prin icoană, ca reprezentare a lui Dumnezeu întrupa, Biserica Ortodoxă mărturisește despre asumarea firii omenești în ipostasul Cuvântului lui Dumnezeu și deci despre mântuirea firii noastre. Icoana „izvorăște astfel din învățătura despre mântuire”. Argumentul principal al cinstirii icoanelor este, deci, întruparea lui Iisus Hristos: „Odinioară Dumnezeu, cel netrupesc
„ANUL OMAGIAL AL SFINTELOR ICOANE, AL ICONARILOR ŞI AL PICTORILOR BISERICEŞTI” DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL... de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382857_a_384186]
-
o blasfemie a memoriei poetului. Femeia nu înțelesese nimic. De aceea am schimbat titlul fotografiei în cel actual: „Un guliver cotidian”.Ca să împac pe soția poetului cu prietenul său, sculptorul. Pentru că Bacovia, ca și alți poeți, a fost un atlant întrupat într-un umil funcționar, al cărui spirit și har nu pot fi măsurate cu metrul. Așezați cuminți în rafturi de bibleotecă, acești atlanți nu ne cer decât o fărâmă de atenție. Și când le-o acordăm, generoși, ei ne așează
UN GULIVER COTIDIAN de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383047_a_384376]
-
până acum. Dacă ar fi să le transmiteți un mesaj tinerilor din întreaga lume, ce le-ați spune? Le-aș spune simplu că Domnul Hristos îi iubește, că El față de tineri a avut o deschidere maximă și atunci când S-a întrupat și propovăduia pe pământ. Pe tânărul din Evanghelia după Matei, din capitolul 19, care era preocupat de viața spirituală, Domnul Iisus l-a primit cu mult drag. Deci, mesajul acesta l-aș transmite tuturor tinerilor, că Domnul Iisus Hristos îi
Interviu inedit al Asociatiei „Salveaza o inima” cu Mitropolitul Clujului, de Sf. Andrei [Corola-blog/BlogPost/93339_a_94631]
-
la începutul lui s-a citit și o pastorală a Sfântului Sinod care ne îndeamnă la dărnicie, la bunătate, la deschiderea sufletului înspre cei necăjiți, bolnavi, săraci, lipsiți. Domnul Hristos S-a coborât din ceruri pe pământ și S-a întrupat într-o iesle sărăcăcioasă în Bethleem. A venit pentru toată lumea, dar eu zic că întâi pe acești oameni nenorociți îi iubește. Și atunci noi, dacă vrem să fim Săi, să fim și noi darnici. Chiar o strofă de colindă zice
Interviu inedit al Asociatiei „Salveaza o inima” cu Mitropolitul Clujului, de Sf. Andrei [Corola-blog/BlogPost/93339_a_94631]
-
arată că menirea ultimă a lumii este dincolo de lume, ea ne indică că locul omului este Biserica și Iisus Hristos este locul omului: în acest adevăr stă „pragul speranței” pentru noi... Credința ca manifestare a persoanei în comuniune se poate întrupa într-o viziune teologică asupra orânduirii spațiului sacru care teologhisește și exprimă această credință într-o intimă corespondență cu Evanghelia, dogma și experiența Bisericii. Arhitectonica Catedralei ne introduce în experiența eclesială a credinței care converge în multiplele ei manifestări spre
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
cea mai deplină domnea asupra Întregului cartier, Îmblânzită numai de nimbul lunar. În timp ce Înaintau prin tenebre, Dante simțea o prezență În preajma lor. Perfidă, apăsătoare ca pătura de ceață gălbuie care se ridica din pajiștile ierboase, părea să alunece pe lângă car, Întrupându-se pe măsură ce se adânceau În acel cartier periferic. Era răul. Acel rău venit din afară, care se Îndesase În jurul orașului, iar acum Îl sufoca În strânsoare. — Cine e mortul? Întrebă el deodată. Abia În clipa aceea Își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de fapt -, aș fi tentat să spun că, probabil, dintr-un impuls de narcisism divin: cel care primește În stăpânire Pământul este mai firesc să semene cu Marele Stăpân, să fie un fel de duplicat al Său decât să se Întrupeze Într-o apariție, Într-o imagine, dacă vreți, substanțial diferită de a Lui. În proiectul inițial, cel de dinaintea căderii omului În lume, ultima ființă creată de Demiurg este cea dintâi În ierarhia valorică a Universului - finis coronat opus, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
creată, dar nu de Dumnezeu, ci de omologii noștri cosmici, cu scopul foarte precis pe care Îl cunoașteți. Acceptarea acestei ipoteze, cum o numiți dumneavoastră, conduce la o explicație perfectă a dilemei „chipului și asemănării”. Ceilalți, veritabilii Creatori, ne-au Întrupat În ființe identice Lor, având o motivație foarte solidă, pe care, de asemenea, o cunoașteți. Pentru Ei, acest, să-i spunem, izomorfism antropologic n-a fost un exercițiu de imagine gratuit sau irațional, ci o condiție și o garanție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
explică faptul că, În locul conlucrării În beneficiul unui ideal asumat În comun, Între comunism și religia creștină s-a instaurat adversitatea? Nu s-a putut debarasa ideologia comunistă de imperativul iluminiștilor francezi écraser l’infame, mișelul, infamul fiind crezul religios Întrupat de biserică? A fost prea multă trufie de ambele părți? (Adu-ți aminte, rogu-te, de Întrebarea retoric-insolentă a lui Stalin, la vreme de război mondial: Câte divizii are Papa?) Să le fi covârșit o sete devoratoare de autarhie? Semănau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tot sistemul de valori, de credințe și idealuri ale umanității, tranzitivitatea, care este singura constantă absolută a lumii materiale și poate nu numai a ei, ar fi fost demarginalizată și plasată acolo unde Îi e locul, În centrul vieții oamenilor, Întrupată În logica și coerența unui alt tip de relații, Într-o altă axiologie a ontologicului... și, tot mai târziu, am Înțeles de ce The Philosophy of money, a aceluiași Georg Simmel (el era și autorul manuscrisului), putuse să apară În 1900
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se strângă în acest mult prea ei îndatorat foileton. Dar cum, mutatis-demonstrandum, trăim în alte timpuri și-n alte încăperi, suntem convinși că laudele noastre, desigur, ar mâhni-o peste măsură. Episodul 101 DIN NOU PE CALE Din jale s-a întrupat înțelepciunea poporului și nu altul trebuie să fi fost procesul complex ce-a dus la ivirea acestor vorbe aparent neutre: „Călătorului îi șade bine cu drumul!”. Căci iată-i din nou pe bunii noștri călugări, rotofeiul Metodiu și rășchiratul Iovănuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
director al Liceului de Reparat Garnituri de Tren. Cu o ultimă sforțare, icnind, nevinovata elevă reuși totuși să-și facă auzit glăsciorul: - Deschideți ușa, domnule director, vă implor... spuse, rezistând cu greu priveliștii nici unei priveliști pe care ajunsese să o întrupeze demonul Michael Clossettino. Făcând aerul să vibreze cu o energie ce aproape că-i scoase ochii din orbite Roxanei Dobrescu, Michael întinse o mână oribilă, ale cărei unghii erau acoperite de ojă. Apăsă clanța. Ușa se deschise, atât de lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
făcu pe loc o reevaluare a tuturor datelor care compuneau persoana lui, moment în care înțelese. Pedeapsa. Pedeapsa din grădina raiului. Iar această pedeapsă însemna că el încă mai păstra o umbră din conștiința lui Abdulah Ramazi, dar acum se întrupase cu totul și cu totul în corpul unui alt om, un român, liber profesionistul Marcel Irimescu. Ironia sorții își păstrase însă tot umorul care îi dădea farmecul, evident. Asta pentru că Abdulah-Ramazi-Marcel-Irimescu era singurul angajat pe post de Moș Crăciun permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de maimuțe dobitoace și lipsite de minte. Dar creatura aceea fabuloasă din mijlocul lor, al cărei chip nu-l pot încă vedea și nici nu cred că mi-aș dori, cine este? Ce zeu din panoplia figurilor celeste s-a întrupat în corpul aureolat de fantastică lumină al acestui conducător de car ceresc? Desigur, cred că nu cine-aș vrea eu. Poate cumva am să-i pot vedea chipul? Mă cam îndoiesc. Nu, desigur, nu-i cazul să înnebunesc definitiv tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pierzându-se într-un spațiu pe care eroul narator nu-l mai poate atinge apoi decât prin rememorare. Zina, Sonia, mama, Iag își intersectează linia vieții cu existența și gândirea lui Maslennikov și pare că o fac numai pentru a întrupa un spațiu în fața căruia eroul-povestitor își conștientizează neadecvarea la existențial, cu fiecare dintre personajele respective naratorul adăugând imaginii singurătății umane încă o fațetă. Aceeași duplicitate favorizează însemnările lui Maslennikov, construcția unui spațiu propriu în care carența existențială a eroului este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]