661 matches
-
este produsă de conectarea însăși a corpului la lume. Așadar, separarea ontologică subiect-spațiu sau eu-lume nu mai funcționează: corpul-subiect și mediul devin sinonime în cadrul experienței trăite, lumea nefiind situată în afara subiectului, ci fiind experimentată ca o legătură concretă cu subiectul întrupat. Fenomenologul este interesat de fuziunea dintre corp-subiect și spațiu, adică de cufundarea acestui trup în lume. Materialitatea și corporalitatea devin atributele simbiozei om-spațiu/lume: corpul este trăit ca spațiu și subiectul este imersat în cadrele acestuia din urmă. Trupul este
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
realității virtuale, estetică bazată pe utilizarea mecanismelor de producere a transparenței și a ambiguității optice, spațial-tridimensionale, și pe generarea procesului de imersie corporal-senzorială a participantului într-o lume a virtualității, în special prin interfața respirației și a balansării trupului. Imaginea întrupată și spațializată este explorată, în aplicațiile artistei, prin procesul optic al contemplării interactive a lumii și prin navigarea virtuală cu ajutorul întregului corp în spațiul simulat (vezi Hansen, 2001, pentru o interpretare a modului de integrare perceptivă a participantuluiă. Intenția acestor
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și privit (în termenii fenomenologiei lui Merleau-Pontyă. În acest context digital-artistic, procesul de osmoză echivalează cu fuziunea dintre minte, corp, imagine, spațiu și lume: subiectul uman imersat experimentează imaginea-spațiu-lume virtuală în mod senzorial și prin intermediul unei conștiințe deopotrivă decorporalizate și întrupate: Spațiul interior și cel exterior fuzionează osmotic prin corp. (...Ă Doar prin corpul organic viu avem acces la lumea. Și, în mod paradoxal, se pare că doar prin corp putem transcende corpul (Davies, 1998, onlineă. În continuarea viziunii acestei instalații
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de suportul tehnologic, de o proteză, de o genă sau de o interfață pentru a se defini pe sine și ca alteritate, astfel încât problema delimitării limitelor om-mașină/rețea nu mai este clar rezolvată. Totuși, ființa umană își păstrează atât caracterul întrupat, cât și senzorialitatea și dorința, chiar dacă acestea sunt mașinice și conective în sisteme hibride și evolutive (existențiale, sociale, tehnologice, politice, eticeă. Din momentul în care tehnologiile informațional-comunicaționale sunt percepute ca niște prelungiri ale umanului, mixajul ființă umană - tehnologie devine o
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
atât cu viralul (vezi capitolul al doileaă, cât și cu vitalul (vezi primul capitolă, atât cu materialul, cât și cu imaginarul, atât cu posibilul, cât și cu realul și actualul, atât cu fenomenologicul, cât și cu mașinicul. Identitatea postumană, subiectivă, întrupată și tehnologizată, este relațională și tranzițională în sisteme spațial-corporale deschise, întrerupte, cuplând modelul ontologic deleuzo-guattarian cu paradigma conștiinței fenomenologice și cu regimul sociologic foucaultian. Prin urmare, corporalitatea postumană poate fi caracterizată nu doar prin corelarea dintre schizo-analiză și fenomenologie, ci
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dorințelor corporale, cât și pe cea postmodernistă, poststructuralistă și constructivistă, împinsă la extrem, pentru care corpul și identitatea umane sunt simple constructe culturale. Nici una dintre cele două perspective nu reușește să pună în lumină caracterul biologic al corpului sau caracterul întrupat al conștiinței și ambele pot fi învinuite de decorporalizarea subiectului uman (pe de o parte prin repulsia față de trupul organic, pe de altă parte prin disoluția acestuia deopotrivă ca materie și „eu”Ă. Ambele reduc corpul la o simplă suprafață
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
zânelor din împărăția Ielelor, spre soare-răsare."332 2. ȘARPELE a. Imaginea a-temporală și a-spațială În cultura universală, Omul și Șarpele au fost considerați opuși unul altuia, complementari, dar și rivali, în același timp. "O linie vie", "o abstracție întrupată", Șarpele poate reprezenta orice și se poate metamorfoza în orice.333 Șarpele reprezintă "un complex arhetipal" care se află la originea vieții: "toți șerpii posibili alcătuiesc împreună o unică multiplicitate primordială, un Ceva primordial ce nu poate fi dezmembrat și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ipostasul uman și cel divin în Hristos. Mântuitorul nostru și-a păstrat natura Sa divină și ipostasul divin fără a afecta prin întrupare unitatea Sfintei Treimi, Aceasta rămânând în natura Sa neschimbată și nestricată. Pe de alta parte, în Hristos întrupat, pe lângă natura sa divină, se găsește și natura umană cu care acesta s-a născut din Fecioara Maria. Cele două naturi sunt unite în chip neamestecat și neschimbat, neîmpărțit și nedespărțit. Atât legătura dintre cele trei persoane ale Sfintei Treimi
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
care nu o dată se sufoca verbul lui Caragiale datorită unor regizori cuminți... (Dinu Săraru) Actuala reprezentație a Studioului de la Giulești, înseamnă prin concepție și valorificare a operei marelui nostru clasic. Creatorii sectacolului au descoperit în piesă dimensiuni mult mai vaste întrupate și transmise integral cereației scenice. [...] Deși montarea recentă pune în evidență mai ales virtuți regizorale, apte să anunțe de pe acum în persoana tânărului Alexa Visarion, un nume de prin rang în teatrul românesc, nu se poate trece cu vederea creațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
împotriva receptării unilaterale a operei manniene, Lucian Raicu descifrează voința de oglindire lăuntrică a autorului în personajul său Iosif, cel ales și încununat de glorie, divină și deopotrivă terestră. "Calea de acces" a mesajului spiritual nu poate fi decât frumusețea întrupată a narațiunii, o magie a formei, ademenitoare și fascinantă, dar neapărat însoțită de spiritul jocului, subtil distribuit la toate palierele textului (a se vedea ipostazele ludice ale lui Iosif vs. faraon). Întinerirea unei trame mitice originare, țesute în jurul unui păcat
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în celebrul poem Dintre sute de catarge? ( "Nențeles rămîne gîndul / Ce-ți străbate cînturile, / Zboară vecinic, îngînîndu-l, / Valurile, vînturile.") Sortit să poarte spre neant un sens imanent, misterios, sau pur și simplu neînțeles, cîntul devine vestmîntul orfic al unui "gînd" întrupat doar în mintea creatorului. Revenind la lumea lui Caragiale, vom exprima ...cîteva păreri, prilejuite de întrebarea asupra actualității operei scriitorului. Actualitatea lui Caragiale rămîne o temă tenace a receptării, o vie "fatalitate", pîndind, cu sentința deja știută, concluzia fără surprize
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a-ți iubi aproapele ca manifestare a misterului. A ne iubi unul pe celălalt deoarece sîntem uniți în mister pînă la motivațiile perverse ale subconștientului, dar uniți și prin imperativul supraconștient de a lupta împotriva lor. Imaginea unui Dumnezeu unic întrupat aparține metafizicii simbolice și corespunde credinței populare într-un Dumnezeu providențial. În contradicție totală cu această imagine metafizică, care asemenea tuturor miturilor constituie fațada ilogică a unui sens psihologic subiacent, există o imaginație pentru care Dumnezeu ar fi Spirit pur
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
totală cu această imagine metafizică, care asemenea tuturor miturilor constituie fațada ilogică a unui sens psihologic subiacent, există o imaginație pentru care Dumnezeu ar fi Spirit pur. Pentru a pune capăt îndoielii prea ușor legate de credințele într-un dumnezeu întrupat filosofia teologică a încercat din totdeauna să transforme imaginea naivă în înțelegere teoretică și abstractă care nu mai este bazată pe imaginea trupească a Bunului Dumnezeu, ci este derivată din aspectul spiritual al omului. Potrivit acestei filosofii, Dumnezeul unic ar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbolului constituie imanența misterioasei intenționalități evolutive răspîndite în toată natura. Abstracția teoretică a filosofiei, care face din Dumnezeu un Spirit absolut, este o idee complicată lipsită de orice valoare simbolică care valorează mai puțin decît imaginea naivă a unui dumnezeu întrupat. Trupul există în apariție și poate constitui un element de comparație. Nimeni nu ar crede într-un trup absolut. Un spirit absolut nu este nici de conceput, nici imaginabil. El nu este decît un idol, ipostaziat cu scopul de a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
efigie suspendată în vid, țintă oferită săgeților critice ale ateismului, el însuși pradă greșelii metafizice prin tendința sa de a elimina misterul. Confuzia dintre această abstracție moartă și esența misterioasă nu este mai puțin răspîndită decît confundarea ei cu imaginea întrupată. Abstracția este adeseori chiar preferată, căci tocmai din cauză că este inimaginabilă ea pare să ofere o reprezentare destul de subtilă a unui Dumnezeu unic ca să poată elimina definitiv misterul cu ajutorul unei definiții considerate drept adecvată. Imaginea ancestrală și infantilă Bunul Dumnezeu providențial
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
tablouri vivante, eclipsează adevărul istoric. Așa se face că cititorul se lasă cucerit de întâlnirea dintre Gilles și Ioana la castelul Chinon, moment în care tânărul nobil breton simte că destinul lui s-a decis. Ioana era pentru el idealul întrupat, un tovarăș de arme și de joc și, totodată o femeie, și nu una oarecare, ci o sfântă, de a cărei puritate și inocență copilărească este copleșit ca de o prezență îngerească. Ioana îi mărturisește că aude voci de sfinți
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fier"). Fulgurațiile oricărei apariții și dispariții ale obiectului poetic sunt, totuși, benefice Poeziei. Pentru cititorul poemelor lui Liviu Antonesei, fiecare nouă apariție a Eonei adică, în termenii autorului, "O răcoare umedă/ și blândă. O vibrație neașteptată a aerului./ un miracol întrupat. O jubilație difuză./ Acum. Atunci și de-a pururi" nu înseamnă altceva decât o eternă epifanie a Poeziei. Deși pretextul celui mai recent volum de versuri semnat de Liviu Antonesei, Povești filosofice cretane și alte poezii din insule. Poeme inedite
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este narată de un anume Douglas în cadrul unei reuniuni informale de Crăciun), încât viziunile guvernantei par a se reifica dincolo de spațiul concret al paginii scrise, în chiar câmpul vizual al lectorului, iar confruntarea dintre cele două puteri angrenate în conflict (întrupate vs. neîntrupate) devine cu atât mai credibilă. Cei doi copii pe care aceasta îi are în grijă au fost puternic influențați de fosta guvernantă, domnișoara Jessel, și de valetul casei, Peter Quint. Ambii au decedat, însă spiritele lor bântuie încă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
stat, neglijarea marilor proiecte de infrastructură, educație, sănătate, incompetența și imoralitatea unei părți a clasei politice în guvernare și administrarea politicilor sectoriale demonstrează, desigur, subordonarea interesului public în fața apetitului oligarhiilor și a noilor îmbogățiți. Dacă în comunismul partidului unic, partidul-stat întrupat în nomenclatură beneficia de avantajele monopolului puterii, partidocrația din România postcomunistă deturnează acest monopol prin multiplicarea nomenclaturilor de partid și facilitarea accesului acestora la instituțiile statului, în condițiile deficitului democratic și deresponsabilizării civice. Această afirmație mă face să fiu rezervat
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
modelul pe care l-am numit "perpetuum mobile". Îmi argumentez această opțiune prin faptul că impulsul primar al discursului religios (și al întregii creații) este dat de Cuvântul lui Dumnezeu, asemenea impulsului primit de dispozitivul amintit. În virtutea omniprezenței Sale, Cuvântul întrupat, Dumnezeu, este Cel care susține mișcarea permanentă a Cuvântului Său pentru ca din aceasta să poată emana puterea de a penetra istoria, timpul, vremurile, indiferent prin ce mijloace. "Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece" (Matei 24
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
se întâmplă doar dacă rămâne neclintit în credința sa, nedominat de mijloace, ci dominându-le, independent de ele, însă dependent de impulsul inițial. Acesta pune în mișcare întreaga creație, întreaga istorie, cultură, civilizație... Dependența omului de cuvânt, de Însuși Cuvântul întrupat, este cea care însuflețește discursul religios și care poate rodi în sufletul său pacea, bucuria, dragostea, dorința de comuniune, de apropiere, de iubire față de aproape, într-o expresie cuprinzătoare poate rodi o persoană unică în frumusețea sufletului, dar globală ca
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
justificare. Întreaga scenă a încoronării alegorice se găsește în The Book of Urizen, pe care O'Neill o considera "o psihodrama în care Blake opune două tipuri de poezie, cea solipsistică și cea presupus eliberatoare" (1997, p. 7). Prima este întrupata de Urizen, iar ultima de Los: "Lo, a shadow of horror is risen / În Eternity! Unknown, unprolific! / Self-closd, all repelling: what Demon / Hath form'd this abominable void / This soul-shudd'ring vacuum? Some said / "It is Urizen""(E: 70). Repetiția
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
trasare a unei genealogii evident fanteziste, potrivit căreia britonii sunt descendenții direcți ai unor Avram, Eber, Sem și Noe, care, se presupune, sunt druizi. Eul creator mai susține și că toate fiintele umane sunt unite de o sursă spirituală comună, întrupata de Christos: "Ye are united O ye Inhabitants of Earth în One Religion. The Religion of Jesus: the most Ancient, the Eternal: & the Everlasting Gospel [...]" (E: 171). Chapter 2 înregistrează încercările disperate ale lui Albion de a o nimici pe
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
resimțită de măicuța baciului moldovean, îngrijorată că nu mai primește de la acesta nici o veste, iar afecțiunea ei pentru copil este evidențiată și de portretul elogios, idealizat, pe care i-l face, căci mama este capabilă să vadă în feciorul ei întrupate toate calitățile fizice și morale: „Cine-a cunoscut, Cine mi-a văzut Mândru ciobănel Tras printr-un inel? Fețișoara lui, Spuma laptelui, Mustăcioara lui, Spicul grâului, Perișorul lui, Pana corbului, Ochișorii lui, Mura câmpului?” Prezența în acest tablou a diminutivelor
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
ți-ai putea închipui cum au fost schițate planurile și în ce cuvinte li s-a explicat muncitorilor ce aveau de făcut; întreaga alcătuire pare un gînd fugar, o reverie scînteietoare care dintr-o dată ar fi prins viață, un vis întrupat. Cinq-Mars urca încet treptele late ale scării ce avea să-l ducă la rege [...]*. A. de Vigny, Cinq Mars Pentru a pune capăt seriei de deosebiri dintre povestire și descriere, scriitorii realiști nu au inventat, ci mai degrabă au sistematizat
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]