4,649 matches
-
ca pe un obiect sacru de pe policioara ei din baie (aceeași mână care osândea la moarte, fără milă, hoarde întregi de omuleți de plastic), mă ia cu amețeală și mi se înmoaie genunchii. Numai când îmi închipui cum se pot întuneca ochii albaștri ai lui Filip aflând că Rahan avea ciudatul obicei de a ieși, când ți-e lumea mai dragă, din paginile revistei lui franțuzești, de a se asigura că nimeni nu-i dă vreo atenție, apoi, tiptil, mai curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
suri, înainte ca el să fi mâncat bureții nebuni. Pentru cine nu crede, ferfenițata colecție a revistei Rahan stă mărturie prin biblioteci. chestia 7 - după ce Mateiul mare a lăsat larg deschisă ușa camerei Mateiului mic, ochii mei nu s-au întunecat. Noroc că lui, coautorului (care a bănuit ori s-a temut că ochii mei se vor întuneca), i-a mai trecut mâncărimea aia pe dinăuntru. ...uite că am fumat trei țigări, nu una, iar tata s-o fi săturat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Rahan stă mărturie prin biblioteci. chestia 7 - după ce Mateiul mare a lăsat larg deschisă ușa camerei Mateiului mic, ochii mei nu s-au întunecat. Noroc că lui, coautorului (care a bănuit ori s-a temut că ochii mei se vor întuneca), i-a mai trecut mâncărimea aia pe dinăuntru. ...uite că am fumat trei țigări, nu una, iar tata s-o fi săturat să mă aștepte și să scruteze de unul singur negura vremurilor, închipuindu-și cum ar fi curs viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în ritmul globulelor invizibile de tăcere asurzitoare. S-ar fi zis că eram înghițit de un chit străveziu prin care, dacă eram atent, puteam să întrezăresc lumini aprinse, umbre de oameni alunecând ușor prin apartamente sau chiar câte un petec întunecat de cer și că nu-mi rămăsese nimic altceva de făcut, dacă țineam cu tot dinadinsul să evadez, decât să mă rog acestei cruci ca o inimă, în speranța că dihania se va milostivi de mine și mă va lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
iarbă. De două ori am zbughit-o și am Înhățat niște alune aruncate veverițelor. Nu mi-au ajuns. Nu mîncasem ca lumea de o zi și ceva. Mă simțeam slăbit, iar slăbiciunea mă făcea să-mi fie frică. Aproape se Întunecase cînd le-am văzut apropiindu-se, două femei cu o fetiță Între ele, venind dinspre strada Arlington. Erau frumos Îmbrăcate și aveau pantofi strălucitori. MÎinile femeilor discutau de zor pe deasupra creștetului fetiței. Îmi părea rău că n-am studiat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
el, iar acum nu se mai auzea decît mugetul ploii. Mă simțeam agitat și deprimat și mi-am petrecut toată dimineața plimbîndu-mă tîrșîit prin prăvălie, Încoace și-ncolo, Încoace și-ncolo. Ploaia nu s-a potolit ; la prînz, cerul se Întunecase deja, și m-am hotărît să mă duc sus și să cînt. Era dificil de urcat cu Liftul și respirația grea mi se auzea amplificată de liniștea apăsătoare din jur. Lumina din cameră era diferită. Am remarcat asta imediat ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Dușmanii sînt lipsiți de umor. Dă-mi un răgaz de-o săptămînă, nu-ți cer să te ascunzi mai mult. Poliția trebuie să sosească dintr-o clipă Într-alta. — Sari pe fereastră, dedesubt e un strat de flori. S-a Întunecat, și peste vreo zece minute sirenele au să dea alarma. Slavă Domnului, ne putem orienta după ele ca după un ceasornic. Și dumneata ce-o să faci? — Trage lanțul, Înainte de a deschide fereastra. În felul ăsta, n-o să te audă nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sînt un om de seamă, un explorator, ci un criminal de rînd“. Efortul depus pentru a ajunge În locul acesta Îl epuizase; nu-și mai amintea limpede nici măcar cum procedase. Ținea minte doar un drum nesfîrșit spre gară, printr-o cîmpie Întunecată; tresărise de cîteva ori, auzind mugetul cîte unei vaci Îndărătul unui gard sau țipătul vreunei cucuvăi. Apoi se pomenise la gară. Se vedea umblînd de colo pînă colo pe peron, În așteptarea trenului. Aerul mirosea a iarbă și a fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
deasupra jeanșilor o geacă de drum, din velur, pentru femei. Sub puloverul roșu pe gât, un sutien bine umplut forma contururile a doi sâni mari. Fața lui Seagrave era deja machiată să semene cu aceea a actriței, rimelul și fardul întunecându-i pielea palidă. Masca imaculată a feței unei femei aducea cu o parodie de coșmar a actriței, mult mai sinistră decât rănile cosmetice ce-i erau aplicate în clipa aceea. Am presupus că Seagrave, purtând o perucă peste părul blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mesele demontabile, vocile ridicându-se din nou într-o larmă de ușurare. M-am întors, așteptându-l pe Vaughan să ni se alăture. Stătea printre scaunele goale, cu ochii încă ațintiți asupra mașinii distruse. Sub centură, o pată de spermă întuneca prohabul pantalonilor. Ignorând-o pe Helen Remington, care se îndepărtă de noi cu un zâmbet vag, m-am uitat țintă la Vaughan, neștiind sigur ce să-i spun. Pus în fața mașinii sfărâmate, a manechinelor dezmembrate și-a sexualității expuse a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
blondei care stătea lângă mine pe locul din față. Aprinse prima dintre cele patru țigări pe care le rulase. Își ținea deja un cot între coapsele fetei cu păr negru, ridicându-i fusta pentru a-i scoate la iveală triunghiul întunecat dintre picioare. Scoase dopul celei de-a doua sticle și îi lipi capătul umed de dinții ei albi. În oglinda retrovizoare o vedeam cum se ferește de gura lui Vaughan. Inhală fumul de țigară, ținându-și mâna peste prohabul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mâinii lui. Un autobuz al liniilor aeriene trecu în viteză pe lângă noi, carcasa lui argintie luminând toate cele șase benzi ale autostrăzii și îndreptându-se către noi ca un arhanghel în aterizare. Țineam în mână încheietura mâinii lui Vaughan. Firele întunecate de păr de pe antebrațul său palid, țesutul cicatrizat de la încheieturile inelarului și arătătorului, erau acum irigate de-o frumusețe aspră. Luându-mi ochii de la drum, i-am prins mâna într-a mea, încercând să închid ochii la izvorul de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
schimbările survenite pe plan internațional - că Washingtonul și-a întors fața de la el și că retorica lui despre politica de independență nu mai avea nici un ecou la Casa Albă (în fapt, războiul rece luase sfârșit). [...] Imaginea liderului român a fost întunecată de demolările din București și din țară (la cele din Capitală s-a adăugat «sistematizarea satelor», percepută în Occident ca o tentativă de dislocare a minorității maghiare), de privațiunile impuse populației pentru a se lichida datoria externă și de măsurile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
faptul că trăim într-o țară minunată, cu mulți oameni destoinici și cu un potențial material uriaș și creativ dar nu putem să ne dezlipim de sărăcie. Oare nu putem scăpa niciodată de ea? Un filozof spunea cândva că: „sărăcia întunecă virtuțile cele mai strălucite și poate fi considerată ca mormântul celor mai frumoase proiecte” iar Marin Preda sublinia ideea că: „Sărăcia roade orice ideal”. Dificultățile tranziției amplificate de adversarii reformelor reiese și din stilul de viață al rromilor (țiganilor), care
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
motiv că ar fi imposibilă, nefirească sau inutilă și mai presus de toate, să dialogăm în permanență, să ne mărturisim dorințele și frământările, idealurile și incertitudinile. Greșesc oare afirmând că dialogul reprezintă prețul supraviețuirii noastre?... Nici un alt lucru nu a întunecat mai mult mințile oamenilor decât dorința de a stăpâni. [...] Tendința oamenilor de a se domina unii pe alții nu a dispărut, ci s-a rafinat. Doar formele s-au schimbat, nu fondul.” Prin urmare, ar fi necesar să ne tratăm
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
străzile căruia pot fi întâlnite mereu aceleași persoane; pe chipuri apasă greutatea obișnuinței, comunicată și celor care, ca mine, deși n-au mai fost niciodată aici, înțeleg că acestea sunt fețele obișnuite, trăsăturile pe care oglinda din bare a văzut întunecându-se sau moleșindu-se, expresii care seară de seară s-au scofâlcit ori s-au umflat. Femeia asta a fost poate frumoasa orașului; chiar și acum, eu, care o văd pentru prima oară, pot spune că e o femeie atrăgătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe neașteptate dialogul nostru devenise acru. — Mergeți la o prăvălie de obiecte nautice, mi-a tăiat-o pescarul. Marfa mea nu e de vânzare. Cu negustorul mi s-a întâmplat același lucru: abia am formulat întrebarea, că s-a și întunecat la față: — Nu putem vinde asemenea obiecte la străini, a spus. Nu vrem încurcături cu poliția. Și, în plus, cu o funie de doisprezece metri... Nu că vă suspectez pe dumneavoastră, dar n-ar fi prima oară că cineva aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se așezau în ghirlande: cirus, apoi cumulus. Către orele nouă și jumătate, s-a pornit un ropot de ploaie, dar pluviometrul a înregistrat doar câțiva centilitri; a urmat un curcubeu parțial, de scurtă durată. Cerul a început apoi să se întunece, acul barometrului a căzut, trasând o linie aproape verticală; a vuit tunetul și am auzit răpăitul grindinei. Eu, acolo, de sus, simțeam că am în mână seninul și furtunile, fulgerele și negurile: nu ca un zeu, nu, nu mă credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nerecompus, ca o dună de nisip împrăștiată de vânt În jurul unei gropi goale Când uliii încep să zboare e semn că noaptea e pe sfârșite, îmi spusese tatăl meu. Auzeam aripile grele fâlfâind în cerul întunecat și le vedeam umbra întunecând stelele verzi. Era un zbor chinuit, întârziind să se desprindă de pământ, din umbra tufișurilor, de parcă numai zburând penele se convingeau că sunt pene și nu frunze spinoase. Îndepărtându-se răpitoarele, reapăreau stelele cenușii și cerul verde. Se iveau zorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să dezlege tainele psihicului uman, râd gros. Maxențiu, amicul meu, se melancolizează și-și plimbă privirea peste adunare. - Nu c-aș vrea să mă laud, dar am prevăzut că lucrurile încep să miște... Mișcă, zice criticul. Max e tot mai întunecat la față, își mușcă buza de jos, se trage de mustață și presimt că se apropie momentul exploziei. Nu știu ce formă va lua, mai contondentă sau doar verbală, dar știu că va avea loc. Nu durează mult așteptarea. Maxențiu vrea coniac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Spre prînz, cei patru bărbați, care stăteau de ceva vreme lîngă șalupă, Începură să se Îngrijoreze din pricina Întîrzierii tovarășului lor și spre seară se Împrăștiară pe insulă, strigîndu-l cît Îi ținea gura. Mai era numai o oră pînă să se Întunece, cînd li se alăturară alți zece-doisprezece oameni, care Își petrecură noaptea pe plajă, unde aprinseră focuri mari, Încercînd fără Îndoială să-l ajute pe cel dispărut să se orienteze, dar a doua zi la apusul soarelui Își pierdură pesemne orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tocmai reușise să răstoarne, cu chiu, cu vai, o broască-țestoasă foarte grea și se pregătea să pornească În căutarea colegilor lui, spre a le cere ajutorul să o aburce pe vas, cînd simțise o lovitură puternică În cap, totul se Întunecase În jurul lui, iar cînd Își recăpătase cunoștința se trezise Înlănțuit, alături de un metis aflat În aceeași situație ca și el, dinaintea ființei celei mai oribile și mai Înspăimîntătoare pe care o văzuse vreodată, chiar și În cele mai cumplite coșmaruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la fel de bun prieten cu tine pe cît ești tu cu el, fiindcă după aia o să aveți din nou la dispoziție cinci minute și tot așa, pînă cînd unul dintre voi doi se va hotărî, pentru că, Îți garantez, Înainte de a se Întuneca, unul dintre voi doi, nu-mi pasă care, trebuie să moară. - Asta e o mîrșăvie! protestă Lassa. Cea mai respingătoare mîrșăvie pe care-am auzit-o vreodată... Ăsta e simțul tău de dreptate? Să-i pui doi oameni care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vă arăt. Pe ei e imaginea unei păsări, zice. E-un cufundar. Eu și Brandy încremenim iar, apoi începem să ne-ndepărtăm, înapoi spre holul de la intrare. Înapoi printre pâlcurile de scaune-divane-scaune, pe lângă marmura sculptată. Umbrele ni se alungesc, se întunecă și se vânzolesc în spatele unei vieți întregi de fum de trabuc pe lambriurile de mahon. Ajunse în holul de la intrare, o urmez pe prințesa Brandy Alexander, în vreme ce vocea lui Alfa captează atenția costumului albastru al agentei imobiliare cu întrebări despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ne-am întâlnit, și degetele mari ale lui Brandy încă mai netezesc păturile de sub locul unde cândva îmi era bărbia. Fața mea e ultimul lucru pe care băieții și fetele go-go vor să-l întâlnească atunci când intră pe o alee întunecată în căutare de hapuri puternice. Brandy zice: — Ne întoarcem imediat ce vindem toată marfa. Silueta lui Seth se vede în cadrul ușii dinspre hol. Din patul meu pare frumosul profil al unui supererou pe fundalul frunzelor tropicale verzi și cenușii și roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]