786 matches
-
Unde-i Germania? Unde se-așează? Eu nu știu s-o aflu/ Căci unde începe ce-i doct, încetează politicul. Xenii, "Imperiul german", 95). Născut în 1927, la Danzig (acum Gdansk, Polonia), Grass a avut parte de toate încercările și întunecimile zbuciumatului secol trecut. La Danzig s-a întors deseori în romanele sale (vezi Toba de tinichea, 1959, text de referință pentru realismul magic european, dar care după apariția Cepei decojite nu pare decât o umbră palidă a ritmurilor evocate). Nuvelele
Goethe Și Grass by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/8665_a_9990]
-
O situatie limită a acestui vizionarism ambivalent o formează estetizarea demoniei însăși, în atari cristale ale răului, care, tinzînd spre culminație, explodează în fast baroc: "Frate, ce vine nu-i război:/ E cristal adînc de cruzime". Sau: Diamantul final de-ntunecime". Sau: "soare negru de strigoi". Sau: "Tot omenescul muribund/ Sîngeră-n linii și volute". Sau: " Corolele grădinilor ascund/ Parfum de dinamita". Cu unele puncte de sprijin în pandemoniumul arghezian sau în priveliștile de hăuri cosmice philippidiene, asemenea texte sumbru rafinate preludează
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
adâncuri. Masele de apă nu doar înaintau, cu acea uriașă presiune a curentului pe care o măsurasem în traversările în barcă; ele se precipitau unele peste celelalte, se prăbușeau asupra lor înșile și asta de secole la rând, într-o întunecime de neconceput. Cărau cu ele, cu mult mai multă violență decât se putea bănui la suprafață, nu numai miriadele de pești vii, dar și toate vitele moarte, toți înecații, toate sfărâmăturile de piatră și de fier pe care le aduceau
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
față, pe masă), dimineți chiar, a rămas lumina - și umbrele de atunci - și acum îți tot spui că ți le aduci aminte - și minți. de fapt, ai uitat - silvia e doar o alunecare de aurării roșiatice, și apoi o înserare, întunecimea noptatecă (și dacă te joci răsturnând clepsidra asta - pe care chiar uiți uneori s-o mai privești, și atunci timpul nici nu mai este adevărat - de parcă ar fi vreodată real) și, ca oricând, te joci astfel cu foșnetele vorbelor, minți
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
exclamai treci pe coridor auzii îndemnul hipnotic fie ce-o fi eu plătesc toate pagubele Impetuos îmi continuai demonstrația cu orgii de figuri și formule în toate sensurile posibile acoperind holul etajului doi pipăind ca un liliac prin propriile-mi întunecimi În rumoarea de admirație a clasei asemenea unui cor antic dirijat de boemul dascăl Pe măsură ce creta se isprăvea bunii mei colegi îmi puneau în palmă iscusita unealtă de scris adusă de nu se știe unde și ca-n transă posedat
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
să atace sufletul cu ceea ce găsește în fața lui, fie cu bucurie și cu părere de sine, fie cu întristare și deznădejde, fie cu oboseală covârșitoare, fie cu desăvârșită nelucrare, fie cu lucruri și cugetări nelavreme și fără de folos, fie cu întunecime și ură nesocotită față de toate cele ce sunt<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 204. footnote>. Sfântul Paisie Velicikovski ne relatează că „Dumnezeul cel atotputernic a semănat sălașul cel a toată lumea - Țarinile inimilor noastre - cu grâul cel curat al învățăturii Sale
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
ghipsului - ce statuie ar fi, de n-ar prinde trup la mijloc! - și mizeria fiziologiei se tîrăsc zilele delicatului autopsier al propriei persoane. Învățînd să trăiască înăuntru, să încerce, în același timp, gînduri de om și senzații de animal: "aceeași întunecime nesigură, aceeași cavernă intimă și cunoscută, aceeași vizuină călduță și iluminată de pete și imagini neclare, care este interiorul trupului meu, conținutul Ťpersoaneiť mele de Ťdincoaceť de piele." (p.15). Nu e, acolo, nici o surpriză, afară de instinctul de a trăi
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
biata cine s-o muncească... Ar fi doar o succintă ilustrare sau o mică introducere într-o carte „cronică” a noilor realități românești, poate mai aproape de interesul general, decât refugiul într-o poezie elitistă, postmodernistă ce-și etalează strălucirea în întunecimi greu descifrabile. Publicat în Prefață la volumul de versuri Exod, de Ghe. Târziu, Editura Moldova, Iași, 2007. Iată și „cronicuța” mea la această carte cu povestiri pentru copii: Profesoara Sidonia Simionescu coboară de la catedră, dintre cărți, direct în lumea copiilor
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
înțelese ce s-a întâmplat. O împinse ușurel într-o parte. Lasă-l în pace. O fi căzut și s-o fi lovit. N-are nimic. Lasă-l să doarmă. Uite ce vânătaie! Uite la ochiul lui! A căzut. Cu întunecimea asta, nici nu-i greu, explică Cerboaica. Ce-ai să-i faci, dacă-l trezești. E obosit. Lasă-l să se odihnească! Bine! cedă bătrâna. Pune-i o compresă cu apă rece, să-i treacă vânătaia. Și tu? Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
îmbrânceau din spate și-l duceau spre vagon pe Ghiță Todireanu. În jurul gleznelor lui slabe fâlfâiau manșetele zdrențuite ale nădragilor. O ușă metalică se auzi scârțâind înăbușită în vacarmul vocilor. Se uită. Nu zări nimic. Parcă ar fi orbit. O întunecime de nepătruns, după care locomotiva îl împroșcă învăluindu-l într-un nor de aburi. "Ei ei, ce-o fi și asta!?" Un munte de smoală clocotită și aburi se prăbuși peste el. Respirația, care i se oprise păstrând o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
geniu. Și asemenea caractere, în niciuna nu se încarnează mai bine ca în Leonsia Carbajosa, fată solidă, planturoasă-bălaie, de culoare sănătoasă, șolduri largi, voluminoase, piept ridicat, privire liniștită, pofticoasă și cele mai bune forțe digestive, instrucție variată, gândire liberă prin întunecimile mistice, voce contralto, cu dotă regulată. Avito și-a pus ochii pe ea, pentru că acestea îi spun ceva; dar Leonsia, înafară de viitoare mamă a viitorului geniu, nu răspunde mai mult decât cu gura, și asta doar când este întrebată
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
maritale care merge, mănâncă, bea și pronunță cuvinte stranii. Și soțul tău? o întreabă Leoncia într-o zi. Soțul meu? A, da, Avito? Bine! Ce casă, Dumnezeul meu, ce casă! Trebuie să las deschisă noaptea fereastra camerei, prin care intră întunecimile exterioare și aerul proaspăt, nu trebuie să spumez oala, trebuie să cufund, în orice moment, tacâmurile în această cuvă cu soluție de sublimat coroziv care se află pe masă, și aceste vase stranii, gradate, și cu eticheta lor de H2O
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
șocant să citești în germană sau engleză un autor cu nume arab care scrie în olandeză, dar asta e lumea în care trăim. Păstrân--du-și tradițiile și simțirea arabă, fără a critica religia (lucru primejdios și inutil), dar criticând societatea și întunecimile Orientului văzut până acum doar ca dătător de lumină, acești autori deschid porți către întâmplări cutremurătoare. Îndeosebi literatura femeilor arabe care trăiesc acum în Occident are căutare, nu neapărat pentru că ele pot depune mărturie despre teritoriile violenței și conflictelor, ci
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
uz. E miezos fără să fie dulceag de arhaic, alternînd precizia terminologiei savante cu mustul vocabulelor pitorești. De aici și senzația stranie pe care o lasă: un istoric înzestrat cu talent literar; și cu devoțiune creștină. Un savant dornic de întunecimea încăperilor mînăstirești și de obscuritatea fumurie a catapetesmelor nerenovate. Un viitor doctor în istorie căruia incintele aseptice ale amfiteatrelor universitare nu i-au șters memoria mirosului prăfuit al odăjdiilor din paraclis. Un eseist făcînd pledoaria timpului liturgic în mijlocul unei civilizații
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
și acestea. Obicei deprins în anii de detenție, când hârtia pe care i-o puteau strecura era totdeauna insuficientă. Lad Anu, îi arătase, cândva, lui Andrei un roman scris în singurătatea celulei pe o singură foaie. Scrisul, un pătrat de întunecime, părea țesătura unui păianjen nebun". Dar pentru Andrei Codrescu, biografia autorului este biografia cărților sale. Amănuntele realității își pierd relevanța. Multe dintre personaje, mai ales dintre acelea care populează spațiul românesc - unele păstrate cu numele real (Ion Vidrighin), altele protejate
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
unor tineri, prin înrîurirea unor agenți provocatori și a oamenilor politici lipsiți de răspundere. O eră întunecată ne așteaptă dacă justiția nu-și va spune răspicat cuvântul spre a da un preaviz categoric acelora care vor să ne prăbușească în întunecimile evului mediu. Acuzatul, vânăt la față, ciuruit de furunculoză, trădând sângele său bolnav, privește încruntat sala indignată, drapat de regizorii săi într-un costum național de operetă. Uitătura feroce, ochii săi mici aparțin criminalului înnăscut și produc în sală o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pescăruș peste o cascadă. Lunecă mai iute pe zăpadă, apoi se opri și căscă o gaură ovală la picioarelor lui. Marginile buzelor aruncau o mică umbră pe zăpadă, dar se curbau abrupt spre vîrfurile proieminente ale unei danturi perfecte. Din întunecimea dintre ele se ridică un vînt rece cu miros sărat de iarbă de mare putrezindă, apoi unul fierbinte cu o mireasmă de carne pusă la prăjit. Lanark se cutremură de groază, simțindu-se amețit. își aminti de gura din mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a plutit pînă a ajuns la sînul meu și s-a agățat de el. Nu, probabil că s-a dus jos, pentru că am ieșit cu capul înainte. Am simțit tot felul de mizerii ieșind din mine și dispărînd în întuneric. întunecimea aceea mă îndrăgea. Doar în momentul în care a revenit lumina, muzica a devenit din nou o tortură și am leșinat. Asta s-a întîmplat cu mult timp în urmă și, iată-mă, vorbind cu voi, într-o cameră frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
când ca din alt timp și din altă lume, toate erau ciudate și solemne, și au crescut încă în nepământesc când s-a aprins lampa de gaz, cu sticlă și oglinjoară rotundă, pe perete. Ființe de ceară transparentă, sclipiri și întunecime, grave ca la Cina cea de taină, o tăcere cum doar la țară se poate lăsa, mă liniștiseră, mă încremeniseră cu ochii largi lângă masa cea pătrată, pe care radioul străvechi și ochelarii bătrânești ai lui tataie formau un fel
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fântână în miezul căreia pământul devenise străveziu. Se zvârleau acolo cu capu-n jos, apucîndu-se de traheele luminii, târând metri de intestin din burțile spintecate, lăsând în urmă șiroaie de vomă și sânge, micșorîndu-se tot mai mult și pierind în întunecime. Un nou strigăt de bucurie umplu văzduhul deasupra Badisla-vilor. Ducîndu-și mai departe cântarea, vestitorii se răspândiră printre săteni, îmbrățișînd și îmbărbătînd fiecare pe câte unul, prinzîndu-i chipul în palme și punîndu-i pe frunte pecetea buzelor lor de rodie. Atins de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Nopțile, nici un bărbat nu se atingea de muierea lui, și n-aveau s-o facă până când nu aveau să se-așeze undeva, cu vetre și biserică și grădini de legume-mprejur. De câteva nopți stelele se-nmulțiseră-n cer, iar întunecimea atîrnată-n tării se făcea din ce în ce mai adâncă, mai albastră, cu ciorchini și ramificații stelare. Zilele se-ncălzeau, zăpada se muia pe zi ce trecea, țurțuri picurători plouau din crengile cangurilor, iar copitele stropeau în jur o încropeală de apă și zăpadă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
simți cinstit în sufletul tău, n-are de ce să-ți fie frică. Ce-o fi, o fi." Dar, cu încetul, lumea începu să se rărească în jurul ei, toți coborau, și părea să fie încă loc. Curând, rămase singură, înfiorată de întunecime și răcoare. Arhitectura neregulată, acum neagră ca smoala, a cavourilor din jur, zimța cerul ca dinții unui ferăstrău. Cîte-o statuie (înger cu trompeta și cu aripile-ntinse) se profila cafenie pe zațul încă gălbui de la orizont. Chiparoșii erau și ei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
apucată de degetele femeii, îi asudă brusc. Rămaseră tăcute până la sfârșitul cântecului. Când acul hârâi iarăși pe ebonită lucioasă, cântăreața se ridică vioi și închise patefonul. Apoi dezvălui (căci fusese acoperită cu o eșarfă de cașmir înflorat) oglinda toaletei în întunecimea verzuie a căreia cele două se văzură alburiu-cafenii, cu ochi scânteietori. "Ajută-mă să-mi scot rochia", zise Mioara, și Maria, ascultătoare ca o slujnicuță, veni în spatele ei și începu să descheie copcile rochiei, dezvelind ceafa și spatele artistei, pe când
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zdrențuiți și famelici... Am știut că ne apropiem de mijlocul țintei când, deodată, în fața noastră, pe unul dintre culoarele înguste ca niște trompe, a apărut, în largi odăjdii de preot catolic, fratele Armando. Când lumina făcliei l-a scos din întunecime era atât de nemișcat, ocupând și gâtuind tot coridorul, încît părea că ne așteaptă de secole. Pe creștet purta, acoperindu-i tonsura, o mitră ciudată de oțel, cum desigur nici un preot n-a purtat vreodată. Din această nedeslușită mașinărie ieșeau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ungherele camerei sânt întunecate, iar patul dispare într-un triunghi de smoală. Un abur de alcool umple odaia, alcool și transpirație. Fiindcă în casa mea, în patul meu se află, prima dată după luni de zile, cineva, complet obliterat de întunecime. Doar dacă-mi scot capul și umerii din sfera de lumină galbenă de peste masă și-mi las ochii să se obișnuiască, lent, cu tenebrele, mi se pare că pot distinge acolo o structură boțită, un păienjeniș de ac de gravură
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]