765 matches
-
efort; etic; examen; de ceea ce face; fapte; de fapte; fidel; fraier; frate-meu; geniu; gîndit; grijă; grozav; habar; harnică; hotărît; hrană; informat; intelect; intelectual; inteligență; interesat; de încredere; îndeplinesc; înțelegător; a înțelege; înțeleptul; întortocheat; învăț; învață; învață bine; care învață; învățăcel; învățătură; lăsător; lecție; leneș; lepră; liniștit; lucid; mate; meditație; Megan; mereu; mîndru; mulțumire; muncește; muscă; nesănătos; neștiință; note mari; nu; oameni; ochelari; om de cuvînt; omenos; onest; onoare; ore; orgolios; parchet; pasionat; pentru; persoană; persoane; precaut; prefăcut; premiant; priceput; profesor
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
dorință; dragoste; dreptul; drum nou; un nou drum; durată; dureros; o nouă etapă; film; finalizare; finisat; finiș; foaie; foaie albă; frică; frumusețe; Geneza; groaznic; 1 ianuarie; incertitudine; inițial; inocență; iubire; izvor; începător; început; nou început; a încheiat; încredere; întîi; întotdeauna; învățăcel; învinge; joc; de lecție; lipsă; logo; a lua de la capăt; lucrare; lume; de lume; lumină; luna; de lună; măr; mijloc; mîine; moarte; mut; naiv; n-are; a te naște din nou; necontenit; nedumerire; nesfîrșit; norocos; nostalgie; nou-născut; prima oară; octombrie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
facultate; fals; faptă; fata; fraier; fudul; gingaș; greu; grijuliu; hoț; idiot; iminent; impertinent; impulsiv; impunător; inconsecvent; indiferenți; insistă; instructor; intens; intensiv; iscusit; iute; încăpățînare; încearcă; încercare; încercări repetate; încercări; încredere în tine; de încredere; încruntat; îngăduitor; îngîmfat; înțelegător; înțelept; învățat; învățăcel; învingător; lacom; lăsător; liber; lideri; linie dreaptă; liniștit; literă; lucru; luptă; lupul; mama; menținut; merit; militar; naiv; năstîrnic; neatent; neconștient; neglijent; nervos; nervozitate; neutil; niciodată; nimeni; nimic; note mari; oameni; ochi; ochios; onest; oxigen; pe fază; perseverent; pînă la sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
numi, în lipsa unei definiții mai precise și mai concrete, misterul predării. Ce-i împuternicește pe un bărbat sau pe o femeie să predea unei alte ființe omenești? Care este izvorul autorității? Și invers: care sînt principalele tipuri de reacții ale învățăceilor? /.../. Ce înseamnă a transmite (tradendere) și de la cine către cine este legitimă transmiterea? Relațiile dintre traditio (ceea ce ne-a fost înmînat) și grecescul paradidomena (ceea ce ni se înmînează acum) nu sînt niciodată transparente. Poate că nu este un accident că
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
inițială coboară treptat către disoluție. Identitatea discipolului (în expansiune) rămîne cauza majoră a acestei discontinuități. Povestea cea mai impresionantă din volum brodată pe amintita ruptură dintre maestru și discipol e cea a relației lui Edmund Husserl (profesorul) cu Martin Heidegger (învățăcelul). Cu treizeci de ani mai tînăr decît Husserl, Heidegger îi devine asistent în 1919, an cînd sosește la Universitatea din Freiburg. Profesorul (care pierduse un fiu în primul război mondial) este încîntat de tînărul discipol pe care nu ezită să
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dascăl decât în februarie 2004, când am început să am probleme de sănătate. Până atunci, chiar și la bătrânețe am predat la vioară, la Palatul Copiilor, alături de Nicolae Pușcaș, care mi-a fost, și el, elev. Mi-au plăcut atât învățăceii mici, cât și cei mari. Catedra de vioară a însemnat mult pentru mine. Am vrut să fac din toți cei pe care i-am instruit violoniști perfecți... Mulți au trecut prin mâna mea. Am predat și la Școala Populară de
Agenda2004-49-04-b () [Corola-journal/Journalistic/283114_a_284443]
-
pe valul unei aprige confesiuni, dl Liiceanu mărturisește că și-a dat seama de un lucru teribil: același stigmat al "limbajului filosofic" îl purta și gurul de la Păltiniș: id est o despărțire iremediabilă între gîndire și viață. Ipostaza existențială a învățăcelului, eul d-sale doldora de gînduri, căderi, obsesii, anxietăți, exaltări, în optica lui Noica, nu prezenta interes pentru filosofie: "El era pus în paranteză, era relegat în regiunea precară a Ťsuflețeluluiť lui Noica, era hulit ca purtător de spaime, remușcări
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
Conceptului". Nu fără un fanatism bibliografic, Noica punea discipolilor săi condiții "inconturnabile", de exemplu să-l citească neapărat pe Hegel în ediția Glock, pe Goethe în ediția Propyläen, pe Kant în ediția Bruno Cassirer etc. După cum prea bine se știe, învățăceii trebuiau să-și însușească temeinic și limba greacă. Nu era cumva un derapaj cultural, cu un sîmbure de perversitate? O îndrumare pe o cale ce, inhibînd resursele creatoare ale personalității, se arăta a fi o fundătură? Expierea laică nu era
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
de ideea ce s-a acreditat că importantul dascăl clujean "ar fi mentorul spiritual al Echinoxului, cam în modul în care a fost Titu Maiorescu pentru Junimea", că ar fi funcționat ca "un fel de guru al echinoxismului", fostul său învățăcel îi recunoaște cu politețe "afinitățile, mărturisite adeseori, cu majoritatea echinoxiștilor", "generozitatea cu care a susținut și difuzat fenomenul echinoxist", dar ține a pune lucrurile la punct: " Cred că profesorul visa la formarea unei comunități elitiste, incoruptibilă intelectual, un fel de
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
unei cronici, în cele din urnă îl iscăleau sub ea pe Seniorul locului, ca Autor, cu toate că despre acesta se zicea că nici nu știe carte... Vorba lui Arghezi: Cât e Dumnezeu de mare, n-are nici trei clase primare, orișice învățăcel, știe mai multe ca el.... Zâmbind în înalturi, Atotștiutorul lăsa să treacă de la Sine... Orice ar fi, trebuie să recunoaștem că ne aflăm în fața unui Meșter tăcut, tenace, perfect... Și că n-ar exista nimic Exterior - Deus sive Natura - Dumnezeu
Facerea(II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12379_a_13704]
-
nu este apreciat, așa că pleca acolo unde meritele îi sunt recunoscute. Deci, ceea ce face sistemul de învățământ românesc este să scoată profesori proști, care vor pregăti la rândul lor elevi și mai proști, creând atât în dascăli, cât și în învățăcei frustări din ce în ce mai mari, transmise la valori din ce în ce mai mari din generație în generație! Să ne trezim, într-un final! Să nu aruncăm bani pe nu știu ce catedrală și să facem ceva în sistemul ăsta de învățământ care se degradează de la un an
BACALAUREAT 2013. Un nou elev revoltat acuză ”inconștiența profesorilor care au corectat lucrările la simulări” by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/78142_a_79467]
-
evident acum că Leo, om de o vastă cultură, incapabil însă de a produce un opus propriu, a fost cel care a avut, cel puțin inițial, „ochiul” de colecționar al familiei, capacitatea de a face diferența dintre inovație și impostură. Învățăcel al marelui specialist în Quattrocento Bernard Berenson, Leo este cel care recunoaște cât de mult îi datorează Matisse lui Cézanne și acesta din urmă vechilor maeștri. Împreună cu sora lui achiziționează cele mai importante pânze ale lui Matisse între 1904 și
Colecționari americani și avangarda europeană by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4532_a_5857]
-
de discuție. Epistolele către ,cher Virgil" caută un ton mai grav, expeditorul abordând teme complexe și conexe, pentru a le diseca metodic. Fără a-și reprima ironia la adresa ,experienței revelatoare" a criticului, Alexandru Mușina se comportă față de acesta ca un învățăcel dornic să-l impresioneze pe magistru. Tăcerea lui Cis este complice, cea a lui Podoabă pare enigmatică. Unul dintre subiectele care vin și revin, obsesiv, în scrisul autorului este cel al marginalității provinciale. Fragmente savuroase sunt dedicate veleitarilor și ,analfabeților
Un hacker intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10044_a_11369]
-
copilărie, pușcaș în Vietnam, călăuză în Berlinul divizat și fotograf în Beirutul devastat. Evocările sînt învăluite într-o tentă nostalgică, conferită și de virarea în sepia și de imaginile furate din zborul helicopterului. Pe măsură ce amintește principiile dure ale profesiei inoculate învățăcelului, maestrul - învestit cu farmecul imbatabil (deși ușor fanat) al lui Redford - le încalcă unul cîte unul, riscîndu-și reputația în fața colegilor ostili, sacrificîndu-și banii pentru o bătrînețe tihnită. Aceasta dintr-o nobilă devoțiune pentru la fel de fermecătorul Brad Pitt, al cărui personaj
Nici conspirațiile nu mai sînt ce-au fost! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15562_a_16887]
-
remarcă Prefectul. - Da, nu era doar atât. Pentru mine, ca și pentru apostolul Pavel, este al doilea Adam, este Domnul, Izbăvitorul, Mântuitorul! În tot ce credeți voi, cred și eu. Dar în toate Evangheliile El este „Rabi”. Așa-l numesc învățăceii săi, așa-l numește poporul său. Să nu mi-l luați pe rabi al meu. Pentru că și el este tot Cristos! Și eu vreau să-L întreb ce e mai important pentru mine în evreiește, în limba lui! Înțelegi, Hilda
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
nu am fost servitorul unei curți ce va sfârși într-o detestare generală. Eu nu am discutat niciodată despre modele în politică și nici nu am turnat vreodată pe cineva. Acum observ - cum, de altfel, bănuiam - că Andrei Pleșu și învățăceii săi nu par străini de dosariada menită să-i compromită pe intelectuali, de la Adrian Marino încoace, precum și pe cei care mai pun în mișcare lucrurile. Pe scurt, Andrei Pleșu vorbește fără probe, ceea ce, în condiții normale, ruinează un moralist. În
Marga, atac la Pleșu: frustrat în fața istoriei, ochiul vigilent al Curții by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/80047_a_81372]
-
socotită emblematică pentru autorul Jurnalului fericirii. G. Ardeleanu demonstrează convingător că nu poate fi disjuncție între "primul" și "ultimul" Steinhardt. "Scorțosul Antistihus", îmbrăcat în haina călugărului, este una și aceeași persoană cu nonconformistul înțelept de la Rohia. Rolul magistrului asaltat de învățăcei și de tinerii generației postmoderne, încrederea că-l vor continua peste timp intră, într-un anume fel, în competiție culturală cu cel jucat de filosoful C. Noica la Păltiniș. În acest sens merită a se vedea articolul Catarii de la Păltiniș
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
Constantin Țoiu (un Prozator) Nu mă voi feri de aici înainte, urmând firul traducerii clasice... învățătorul, neconvențional, Silenele, Satirul fără de seamăn, să aibă uneori un ton haios, în felul învățăceilor săi dragi mai slobozi la gură, ca tinerii de totdeauna, acest lucru făcându-l mai viu... * l După un schimb de cuvinte glumețe cu prietenul Glaucon, Apolodor îi spune că și el aflase de banchet de la Aristodem, care la rândul
Eros ori Ura (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10906_a_12231]
-
relief prin (ghicim, în fiecare rând al interlocutorilor) atașament, tandrețe, solicitudine, generozitate, și... o anumită ingenuitate sufletească. O ingenuitate care provine, măcar parțial, din tinerețe și mai ales din acceptarea statutului de discipol. Fără a se complace în postura de învățăcel cuminte (aproape toți prietenii săi ceva mai vârstnici îl tratează ca pe un egal), urmuzianul din Câmpina le ia în serios cam toate sfaturile. Volumul cuprinde pasajele - adevă- rate documente de istorie literară - de negociere a titlului primului volum al
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
îndeajuns de cuminți, tot astfel cum „critica ideilor ideologice, politice", pe care o invoca în ultimul timp, n-a depășit cadrele unui iluminism, așa cum era și normal, adus întrucîtva la zi. În conflictul său, exponențial, cu G. Călinescu fostul său învățăcel ne înfățișează o variantă a unei relații tipologice, cea dintre Salieri și Mozart, dintre Wagner și Faust. P.S. Ne-au surprins o sumă de aprecieri asupra lui Adrian Marino, generate de apariția cărții pe care am comentat-o mai sus
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
utile în împlinirea personalității, pe care nu și-o voia subjugată nici unei culturi, oricât de reputate, precum și cea franceză. Simțea o nevoie imperioasă de a-și păstra integritatea spirituală, demnitatea și mândria, temându-se să nu se transforme într-un învățăcel obedient, admirator fără discernământ, un gură-casă lipsit de individualitate. În țară, cu toate că nutrea resentimente profunde pentru profesiunile legate de disciplinele juridice, intră ca secretar la un judecător de instrucție din Varșovia. pentru un timp limitat, întrucât se va consacra în
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
la o dozare optimă între aprobarea atoate iertătoare și respingere, între toleranță și osîndire? Militantismul, polemismul de facto al Mîntuitorului, atunci, bunăoară, cînd i-a izgonit pe neguțători din templu, se regăsește și la tutelarul N. Steinhardt, încurajîndu-l, presupunem, pe învățăcelul său: "Monica Lovinescu descoperă la N. Steinhardt o smerenie îndîrjită. îmi place sintagma. Simplă, adevărată și cuprinzătoare. Face parte din ținuta lui N. Steinhard". O asemenea "smerenie îndîrjită" o învederează și Ioan Pintea însuși, cînd află că o profesoară "nici
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
trimitea lesne la analogii cu Tolstoi și cu Gala Galaction. Îmi adusese o carte a sa, apărută în anii ’40, despre compozitorul de avangardă Erik Satie”. Actorul Octavian Cotescu e apreciat pentru amenitatea sa firească, pentru alura sa „părintească” față de învățăcei (astfel ni-l amintim și noi): „Spre deosebire de majoritatea actorilor, nu avea nimic histrionic, nici demonstrativ, iar centrul de greutate al atenției nu cădea pe sine ci pe student. Aflat în mijlocul și nicidecum în centrul ucenicilor săi, avea față de aceștia un
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
necesarele stipendii pentru desăvîrșirea intru filosofia indică. Acorda mare interes pentru yoga, în ale cărei taine se specializează, învățînd, totodată, si tibetana. După incidentul fulgurantului amor cu Maytreyi, profesorul Dasgupta îi cere să părăsească locuința din casa lui, (unde, ca învățăcel prețuit fusese îngăduit) pleacă să stea într-o mînăstire din preajma Himalayei. În decembrie 1931 e nevoit să părăsească India, chemat în țară (unde ajunge în 1932) pentru a-și satisface serviciul militar. Cînd, în 1934, și-a publicat India a
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
lui Nae Ionescu "cu înțelegere depasionată", cum recomanda Luca Pițu, fără suspiciunea că ți-ai fi propus a resuscita cu orice preț legionarismul, "înverșunările se țin lanț". E citat și Laszlo Alexandru, care l-a văzut pe celebrul profesor dirijîndu-și învățăceii spre "frenezie criminală", într-un colocviu "moderat de Gh.Grigurcu" . Adevărat, dar chiar din acel moment mi-am exprimat dezacordul, consemnat în paginile volumului cu triplu statut auctorial, Vorbind (Ed. Limes, 2004). Intempestivă evoluție a lucrurilor, cînd noi, cei taxați drept
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]