3,639 matches
-
fie alintate doar cu o floare și un gând bun. Sunt zile în care zâmbim mai des... Se cuvine la fiecare început de martie să le omagiem, timp de o săptămână, pe cele ce ne sunt mame, surori, fiice, nepoate, învățătoare, profesoare, colege sau prietene, oferindu-le mărțișoare, flori și multe gânduri primăvăratice. Sunt zile în care zâmbim mai des decât de obicei și în care găsim resurse nebănuite să mergem mai departe pe drumurile noastre, uneori întortocheate și anevoioase", a
Gabriela Firea, mesaj emoționant: "Sunt greutăți peste puterile lor" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/31735_a_33060]
-
contact cu lumea, cu convenționalismul nesincer, cântărit și repulsiv, care a fost suferința inimii mele de cum am ieșit din faza copilăriei. Deschid la întâmplare volumul Slutica la pag[ina] 62 - [Slutica își scrie impresiile zi cu zi]: „Domnișorica (fosta ei învățătoare de la moșia bunicului, care a trimis pe Slutica să învețe la școala din sat de-a valma cu copiii satului), îmi aduce aminte că vorba dulce, mult aduce. Oare ce aduce vorba dulce mai mult decât ceva pace pentru tine
O prozatoare necunoscută – Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3698_a_5023]
-
Anca Murgoci Mihail Neamțu și-a adus aminte de copilărie și le-a arătat prietenilor virtuali o fotografie realizată când era elev. Vine vacanța pentru elevi și mi-am amintit de o poză din curtea școlii, alături de mama și doamna învățătoare Mihaela Dolejan. Era la Arad în 1984. Au trecut treizeci de ani...", a scris Mihail Neamțu, loc unde a postat și imaginea în care apare și mama sa.
Mihail Neamțu, fotografie de colecție din vremea comunismului by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/28811_a_30136]
-
și de Crăciun - i-am dus două cadouri și am sărutat-o de două ori. De la ea am doi copii: un băiat și o fată. Băiatul are zece ani și va fi inginer; fata are nouă ani și va fi învățătoare. Trăiesc liniștit, fără șocuri și fără dorințe. În fiecare dimineață mă trezesc la opt, iar la nouă seara merg într-o cafenea unde vorbesc despre ploaie și despre zăpadă, despre război și despre minister cu patru colegi de birou. Iar
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
unei caravane cinematografice (pentru cei în cauză, simbol al conducerii regionale de partid). Cu umor și dezinvoltură deloc specifice vîrstei literaturii române la care a fost scrisă proza, autorul parodiază limbajul activiștilor de partid, obsecviozitatea oficialităților locale, sacrificiul tradițional al învățătoarei (responsabila cu cultura, oferită pentru a da un plus de poezie nopților alesului oaspete), atmosfera de la chermezele care încheiau apoteotic vizitele în teritoriu ale activiștilor de partid. Nimic nu scapă ochiului acid al naratorului. Nici măcar prezența ubicuă, dar discretă a
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
profesoara la liceul de fete, să vină. Doamna Călinescu avea două surori. Virginica, tot profesoară de Științele Naturale căsătorită cu profesorul de fizico-matematici Bălan-un om calm, domol, avea să ne predea pentru o scurtă perioadă în timpul războiului, si Rica, învățătoare în comuna Păușești Mâglași. O comună în drum spre Olănești, la 14 kilometri de Râmnic. Știu pentru că am fost pe acolo și cu această ocazie doamna Rica mi-a povestit o întâmplare din copilăria lor de fete, întâmplare confirmată de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
La țărmul mării, lângă-albastrul foc, / în „Ceasul umbrei“, meditând, Motoc / Constată ... că penița-i n-are toc ! («Poetului Nicolae Motoc, autorul volumului de versuri „Ceasul umbrei“», 1969); „școlar, pe drum, saluți pe cel mai mare !“/ (I-a spus bătrâna doamnă-nvățătoare);/ Astfel a și făcut, dar e-n dilemă: / Cum să salute-acum, când „El“ e... „mare“ ?! («Dilemă»); Demult, mi s-a încredințat o ramă / și-am atârnat-o printre stele, chiar mai sus, / Crezând că printr-o bună epigramă / în ramă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
familiei poetei și a unor vecini ai lor, dintr-un cartier al Bucureștiului. Ca și Marin Sorescu în La Lilieci, poeta privește cu umor lumea pierdută în timp a propriei ei copilării. Iat-o, adusă în prim-plan, pe "doamna învățătoare Eleonora Popescu": "Purta pe cap turban turcesc nedezlipit întreaga zi,/ De parcă țepeș, în piron, l-ar fi bătut adânc/ Din fruntea ei, în cerebel, să-i steie zi și noapte neclintit,/ Cu ochii ei de bufniță, citind, desăvârșit,/ spaima-n
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
militară. Un frate al ei geamăn a îmbrățișat carieră militară, ajungând până la gradul de colonel, iar un altul fusese observator militar în timpul Primului Război Mondial. După absolvirea cursului primar a urmat școală Profesională din orașul Bârlad, fiind o scurtă perioadă de timp învățătoare în satul ei natal Hânțești. A urmat apoi cursurile școlii Superioare de Belle-Arte din București Secția Artă Decorativă și Ceramică, iar în primăvara anului 1928 inginerul german Heineke care a participat la un mare miting aviatic din București a invitat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
constata ani de zile în cursul întâlnirilor cu părinții, frații și surorile lui. Vreme de peste zece ani am strâns materiale, discutând cu toate persoanele cu care Gabo a avut legături, începând cu șirul nesfârșit de rude și cu prima lui învățătoare din Aracataca, apoi cu profesorii și colegii de liceu și mai târziu cu cei din redacțiile marilor ziare, și până la oamenii pe care i-a avut în jur în perioadele petrecute la Roma, la Paris, în Venezuela, în Cuba în
Interviu cu Dasso Saldívar „Am devenit un cititor fervent al Veacului de singurătate“ by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3059_a_4384]
-
a zguduit de râs sala în numeroase rânduri. Memorabile Din zecile de ore de dezbateri, au intrat în „folclorul” festivalului replicile unora dintre scriitori. Iată câteva. Ion Mureșan (pe urmele lui Rimbaud): „De aici și vine problema cu poezia, că învățătoarele ne întreabă ce a vrut să spună poetul? De un’ să știu eu ce-a vrut să spună poetul? Poetul e mort, e plecat în alt oraș, în altă țară... A vrut să spună exact ce a spus, că dacă
Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași: prima ediție, un succes by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3086_a_4411]
-
ușor arțăgos, sensibilitatea sa nu se lasă comunicată ușor, o anumită stângăcie brutală o însoțește. Leanca (Alexandrina Halic), o vecină grijulie și evident atașată, încearcă să-i câștige atenția, iar acesta o ignoră deliberat, seniorial, așa cum lui Gabi (Ioana Abur) învățătoarea părăsită de fiul său, Ticu (Șerban Pavlu), îi refuză gestul de gratitudine care de fapt mărturisește o iubire care nu s-a stins față de fiul său. O mostră tipică de behaviorism moromețian îl relevă scena de la cârciumă când fiul venit
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
de la cârciumă când fiul venit să-și ia acasă tatăl care a băut prea mult este făcut să aștepte cu o poveste ocolită despre bătaia încasată de către un consătean care a pus pe tapet de o manieră abrupt-injurioasă episodul cu învățătoarea cu care Ticu urma să se căsătorească. Tatăl îi reamintește fiului de culpă și de faptul că el a păstrat neștirbită onoarea familiei ca un adevărat patriarh, plătind în locul lui ceea ce era de plătit. În spotul luminos pe care-l
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
din câte a scris Vârgolici, acestea care ne trimit în lumea îndepărtatei copilării și adolescențe, în proximitatea celor doi părinți, a tatălui, vrednic slujitor, ca preot, al bisericii din Valea Cânepii și, mai târziu, al alteia din Brăila, a mamei, învățătoarea dedicată instruirii copiilor pe care îi învață nu doar carte, ci și jocuri și cântece, ea însăși cântând „discret la vioară”. Căldura specială a tonului o vom percepe încă mai vie în paginile de evocare a Brăilei, expresie a unei
De neamul brăilenilor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4119_a_5444]
-
politicoasă. Ea mă privește și se dă mai aproape de mine. - Da măicuță! Scuză-mă, că te privesc astfel! Să nu-ți fie de deochi! Dar parcă o văd pe ea, când mă uit la tine! Doamna Maria, mi-a fost învățătoare!Dumnezeu s-o odihnească în pace! Sărăcuța! Mare păcat și-au făcut cu ea criminalii ăia de au omorât-o cu zile! Poate ai auzit și tu de la părinți că a fost ceva atunci,de ți se făcea părul măciucă
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
ani și acea vârstă, a purității și curajului, cum se întâmplă în schița Crăciunul copiilor. Pe când official, la școală, Moș Gerilă ocupase abuziv locul lui Moș Crăciun, o fetiță isteață, sfătuită de mamă, alege să recite, pe neașteptate, mirându-și învățătoarea și asistența de la serbarea școalară cu poezia Crăiunul opiilor de Otavian Goga, autor, încă, parțial, interzis și el. Evocarea se încheie cum se poate mai frumos și mai conludent: “Copilul care a rămas neclintit în decizia lui de a povesti
CU ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL DE RODICA ELENA LUPU, EDITURA ANAMAROL, BUCUREŞTI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373693_a_375022]
-
putea demonstra nimic! De un an se tot făceau cercetări dar fără niciun rezultat. Mama nu află de unde știau anchetatori că ea s-a întors acasă cu Constantin. Greu i-a mai fost băiatului după moartea tatălui. IV Doina Rădulescu, învățătoarea, se mută într-una din zile la prietena ei, Luci. ― Dar nu se compară, Luci! Ție nici că-ți pasă de gerul de afară, ai uitat cum e să faci foc în sobă. Și ce baie splendidă ai! ― Da, draga
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384765_a_386094]
-
faci foc în sobă. Și ce baie splendidă ai! ― Da, draga mea. Dar nu uita că te va costa ceva mai mult decât la bătrânică. Ce noutăți mai sunt pe la școală? întrebă Luci. ― Să știi, mă simt foarte bine ca învățătoare, nici nu aș fi crezut că am această dispoziție. Îmi sunt atât de dragi copiii! Unii dintre ei sunt chiar deosebiți. Inteligența se manifestă din clasele mici. Uite, ți-am vorbit despre copilul acela orfan de tată, băiatul este deosebit
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384765_a_386094]
-
satul știe că acolo s-a întâmplat ceva bine gândit de unele persoane! ― Doamne, Silvia, mă sperii! Și tu gândești astfel? E ceva adevărat în povestea asta? S-au despărțit, sunase clopoțelul. * Florica Stoican, mama copilului Petrică-Constantin, elev în clasa învățătoarei Doina Rădulescu, ieși în fața casei foarte supărată. Dar nu mai reușesc să ies la liman, toate treburile parcă s-au vorbit să mă chinuie. De parcă n-am destule pe cap. Ce-o fi făcând Constantin, ăsta, că nu a mai
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384761_a_386090]
-
castaniu, cu ochi plini de vioiciune, veselă și încrezătoare, nu putea fi decât foarte optimistă. Când se întoarse acasă, mama știu că fetița ei (așa o alinta ea) a primit o veste bună. - Merg la lucru! De luni, voi fi învățătoare la clasa a IV-a, în comună X. Luni mă prezint la post. - Mă bucur mult pentru tine, fata mea. E drept că, aș fi fost mai bucuroasă dacă erai studentă. Dar, e bine și așa. A fi învățătoare, zic
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
fi învățătoare la clasa a IV-a, în comună X. Luni mă prezint la post. - Mă bucur mult pentru tine, fata mea. E drept că, aș fi fost mai bucuroasă dacă erai studentă. Dar, e bine și așa. A fi învățătoare, zic eu, e tare frumos! - Da, mamă, dar ce salariu voi avea! Și cei calificați au salariu de doi bani, dar eu? - Ei, lasă, te vom ajuta și noi. Important este că, vei avea activitate. Luni, Doina se prezentă la
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
Doina, la catedră, privind emoționată la copiii din fața ei. Și ea, dar și ei, elevii, erau emoționați. Erau copii de la sat, respectuoși și dornici de a învăța. Deschise catalogul și începu să facă cunoștință cu ei. Majoritatea erau prezenți. - Doamna învățătoare, elevul Stoican și Brebu lipsesc - îi dădu raportul șefa clasei. Începu ora, emoționată. Fiecare oră însemna o altă materie: română, geografie, aritmetică și chiar educație fizică. Prima zi trecu bine. A îndrăgit copiii. Avea și ea frați acasă și cunoștea
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
altă materie: română, geografie, aritmetică și chiar educație fizică. Prima zi trecu bine. A îndrăgit copiii. Avea și ea frați acasă și cunoștea felul în care trebuia să se comporte. Între timp își găsise și gazdă, desigur, cu ajutorul colegei. - Doamna învățătoare, elevul Stoican lipsește, dădu raportul, a doua zi, eleva de serviciu. A treia zi același elev lipsea. Așa trecu toată săptămâna. Începu să-și intre în rol. Îi plăcea nespus de mult, catedra.. Diseară vii cu noi la bal? O
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
zise Doina elevei de serviciu care îi dădea raportul privind prezența la clasă, unde este colegul vostru, Stoican? Sunt aproape de o lună aici și copilul ăsta nu a fost o zi la școală. Copii, voi ce știți despre el? - Doamna învățătoare, Petrică, muncește. Este orfan, tatăl lui a murit anul trecut, și el o ajută pe mama la câmp. - Unde locuiește? Întrebă ea, copiii. Vin eu cu dumneavoastră, doamna învățătoare, îi zise o fetiță plăpândă. Locuiește aproape de mine. Știți, doamnă, eu
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
o zi la școală. Copii, voi ce știți despre el? - Doamna învățătoare, Petrică, muncește. Este orfan, tatăl lui a murit anul trecut, și el o ajută pe mama la câmp. - Unde locuiește? Întrebă ea, copiii. Vin eu cu dumneavoastră, doamna învățătoare, îi zise o fetiță plăpândă. Locuiește aproape de mine. Știți, doamnă, eu îi aduc lui Petrică în fiecare seară lecțiile, și el învață noaptea. Doina rămase mirată, nu se aștepta la una ca asta, gândea că este vorba de un chiulangiu
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]