KorAP: Find »[drukola/base=învecina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...109 >

2,702 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654

evrei 816. În comună existau 441 de familii având un număr de 1 267 de copii 817. Localitatea Enisala era așezată între lacurile Babadag și Razem, la 6 km est de orașul Babadag, și cuprindea satele Enisala și Visterna. Se învecina la nord cu Sarikioi și Zebil, la vest cu orașul Babadag, la sud cu Caramankioi și Jurilovca, iar la est cu lacul Razem. La Enisala a existat permanent o comunitate romînească importantă. La sfârșitul secolului al XIX-lea, aici erau

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
al XIX-lea, populația comunei Enisala era de 1 134 de locuitori, din care 1 127 de români și 7 evrei 819. Comuna Jurilovca era așezată pe malul nord-vestic al lacului Golovița, la 20 de km de orașul Babadag. Se învecina la nord cu Enisala și Caramankioi, la vest cu localitatea Canlî-Bugeac, iar la est cu Marea Neagră. Cei mai numeroși locuitori erau lipovenii, dar aici trăiau și: ruși, tătari, bulgari și români. Ocupația principală a locuitorilor era pescuitul. Existau numeroase cherhanale

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
de 1 941 de locuitori, din care: 1 828 de lipoveni, 61 români, 17 tătari și 5 bulgari 821. Comuna Nalbant cuprindea satele Nalbant și Testemel, fiind așezată pe valea pârâului Telița, la 20 de km nord-vest de Babadag. Se învecina la nord cu localitatea Telița, la sud cu Armutlia și Bașkioi, la vest cu Alibeikioi, iar la est cu localitățile Frecăței și Congaz. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Nalbant avea: 225 de case, 34 de bordeie, 2 cârciumi, 5

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
69 de elevi. Populația comunei era, la sfârșitul secolului al XIX-lea, de 928 de locuitori, din care: 543 români, 339 bulgari, 21 găgăuzi 822. Comuna Ortakioi era situată la 26 km de Babadag, fiind traversată de șoseaua Babadag-Măcin. Se învecina la nord cu Balabancea, la est cu Alibeikioi, la vest cu localitatea Cârjelari, la sud cu Atmagea și cuprindea satele Ortakioi și Dautcea. În fiecare din cele două sate ale comunei exista câte o geamie. În satul Ortakioi a fost

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
al XIX-lea, de 686 de locuitori, din care: 280 erau români, 249 tătari, 142 germani 824. Comuna Potur era așezată aproape de vărsarea pârâului Beidaut în lacul Golovița, la 21 km sud de Babadag, fiind traversată de șoseaua Babadag-Constanța. Se învecina spre nord cu localitățile Ciamurli de Sus și Ciamurli de Jos, spre vest cu Beidaut, spre sud cu localitățile Casapkioi și Cogealac, iar spre est cu lacul Golovița. Comuna se compunea din satele Hamamgi și Potur și avea, la sfârșitul

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
Isaccea a fost, pentru scurte perioade de timp, reședință a ocolului Isaccea. Acesta cuprindea comunele: Alibeikioi, Balabancea, Frecăței, Luncavița, Meidankioi, Niculițel, Parcheș, Somova și Telița 842. Dunărea separa orașul Isaccea, aflat pe malul sudic al fluviului, de Basarabia. Acesta se învecina spre sud, cu localitatea Balabancea, spre vest, cu Luncavița, iar spre est, cu Niculițel. În oraș existau două școli fondate în anul 1882. La școala de băieți erau 3 institutori, iar la școala de fete, două institutoare. În ultimii ani

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
severă"859. Comuna Balabancea era situată pe valea pârâului Taița, la 29 km sud-est de orașul Măcin și la 22 km spre sud de orașul Isaccea și cuprindea satele: Balabancea, Giaferca-Rusă, Hamcearca, Islam-Giaferca sau Giaferca-Turcească și Țiganca 860. Aceasta se învecina spre nord, cu orașul Isaccea și comuna Luncavița, spre sud, cu localitatea Ortakioi, iar spre est cu: Alibeikioi, Meidankioi și Niculițel. Spre vest se învecina cu localitățile: Greci, Cerna și Cârjelari. În localitate au fost înființate în anii 1891 și

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
Isaccea și cuprindea satele: Balabancea, Giaferca-Rusă, Hamcearca, Islam-Giaferca sau Giaferca-Turcească și Țiganca 860. Aceasta se învecina spre nord, cu orașul Isaccea și comuna Luncavița, spre sud, cu localitatea Ortakioi, iar spre est cu: Alibeikioi, Meidankioi și Niculițel. Spre vest se învecina cu localitățile: Greci, Cerna și Cârjelari. În localitate au fost înființate în anii 1891 și 1897 două școli mixte. Acestea se aflau în satele Balabancea și Islam-Giaferca și au fost construite cu bani de la Consiliul Județean Tulcea 861. În cele

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
bărbați, 323 femei și 941 erau copii 866. Comuna Carcaliu era așezată pe o înălțime între bălțile Carcaliu, spre nord, și Iglița, spre sud, aflându-se la 8 km sud de orașul Măcin. Suprafața comunei era de 117 km2, aceasta învecinându-se cu orașul Măcin, spre nord, cu localitatea Greci, spre est, cu fluviul Dunărea, spre vest, iar spre sud cu localitatea Turcoaia. Localitatea Carcaliu avea 3 școli, două dintre acestea fiind frecventate de către copiii locuitorilor lipoveni. Școala românească din Carcaliu

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
perioadă, de 2 025 de locuitori, din care: 1 905 erau lipoveni, 105 români și 15 evrei 868. Comuna Cârjelari era situată la 34 km sud-est de orașul Măcin și cuprindea satele: Ac-Punar, Cârjelari, Hasanlar, Jaila și Homurlar 869. Se învecina spre nord cu localitatea Cerna, spre vest, cu localitatea Cuium-Punar, spre est, cu Atmagea și Ortakioi, iar spre sud cu localitatea Urumbei, din județul Constanța. În comuna Cârjelari existau două biserici, în satele Cârjelari și Ac-Punar. Biserica din satul Cârjelari

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
satul Cârjelari, dintr-un total de 851 de locuitori, 669 erau români și 41 bulgari 873. Comuna Cerna era așezată pe valea râului Cerna, la 25 km de orașul Măcin. Se compunea din satele Cerna și Piatra Roșie și se învecina cu localitatea Greci, spre nord, cu Balabancea, spre est, cu satul Ac-Punar, aparținând comunei Cârjelari, spre sud-est, cu localitatea Satul Nou, spre sud-vest, și cu Turcoaia, spre vest. Satul Piatra Roșie era situat la poalele dealului cu același nume fiind

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
806 de locuitori, din care: 1 365 erau români, 168 greci, 111 italieni, 82 bulgari și 10 greci 883. Comuna Jijila era așezată pe valea părăului Jijila, la 6 km nord de orașul Măcin și cuprindea un singur sat. Se învecina spre nord cu localitatea Văcăreni, spre sud și sud-vest, cu orașul Măcin, cu localitatea Greci, spre sud-est, și cu localitățile Balabancea și Luncavița, spre est. Biserica din satul Jijila avea hramul "Sf. Gheorghe și Sf. Dumitru" și fusese construită în

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
de orașul Măcin și la 18 km de Isaccea și era locuit în cea mai mare parte de către români. Satul Rachel era situat la 3 km est de Luncavița și majoritatea populației era formată tot din români. Comuna Luncavița se învecina spre sud cu localitățile Balabancea și Greci, spre vest. Cu Văcăreni, spre nord-vest cu localitatea Pisica, iar spre set cu orașul Isaccea. În apropiere se afla mănăstirea Tichilești. Aceasta era situată la jumătatea distanței dintre satul Rachel și orașul Isaccea

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
73 bulgari, 42 armeni, 27 țigani și 21 greci 892. Din totalul populației, 362 erau bărbați, 346 femei și 859 copii 893. Comuna Pecineaga era situată la vărsarea pârâului Ai-Orman (Pecineaga) în Dunăre, la 26 km de orașul Măcin. Se învecina spre nord cu localitatea Turcoaia, spre est cu Satul Nou, spre sud cu localitatea Ostrov, din județul Constanța, iar spre vest cu Dunărea 894. Biserica din comună avea hramul "Sf. Voievozi" și a fost construită în anul 1900. Aici slujea

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
154 erau români, 182 bulgari, 13 țigani, 6 germani și 5 armeni 912. Comuna Văcăreni era situată în masivul Măcin, la 15 km nord de orașul Măcin și la 63 km de Tulcea și cuprindea satele Văcăreni și Garvan. Se învecina spre nord cu localitatea Pisica, spre sud cu Jijila, spre est cu Luncavița, iar spre vest cu orașul Măcin. În comună existau două biserici, câte una în fiecare din cele două sate. Acestea aveau câte un preot și un cântăreț

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
de aproximativ 2 100 de locuitori, din care 2 041 erau români. În comună mai locuiau: 71 de armeni, 43 de țigani, 7 bulgari, 3 turci și 3 greci 916. Plasa Sulina cuprindea partea de est a Deltei Dunării. Se învecina la nord cu Basarabia, de care era delimitată prin brațul Chilia, la vest cu plasa Tulcea, iar la est și sud cu Marea Neagră 917. Aceasta cuprindea orașele Sulina și Chilia Veche și comunele rurale: Caraorman, Satul Nou, Sfântul Gheorghe și

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
perioadă, populația comunei Satul Nou era de puțin peste 1 000 de locuitori, din care 519 ruși și 497 români 983. Plasa Tulcea era situată în partea de nord a județului Tulcea, având o suprafață de 2 316 km2, și învecinându-se cu plasa Măcin, spre vest, cu plasa Babadag, spre sud, iar spre est cu plasa Sulina 984. Reședința acestei plase era comuna Cataloi. Cuprindea orașul Tulcea, reședința județului, și orașul Mahmudia, precum și 15 comune rurale. Orașul Mahmudia era situat

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
nume, denumirea sa provenind din limba turcă și însemnând "lacul amar". Satul Sabangia era situat pe malul lacului Razem, la 5 km sud-vest de reședința comunei. Denumirea sa provenea tot din limba turcă și însemna "loc sălbatic". Localitatea Agighiol se învecina spre nord cu orașul Tulcea, spre sud cu lacul Razem, spre vest cu localitățile Congaz și Cataloi, iar spre est cu localitatea Sarighiol. În satul Agighiol exista o biserică având hramul "Sf. Voievozi" ce a fost construită în anul 1860

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
satul Beș-Tepe, situat la 24 km este de orașul Tulcea și la 5 km vest de orașul Mahmudia, și satul Pârlita, situat la 5 km nord-vest de satul de reședință al comunei, în apropierea brațului Sfântul Gheorghe 998. Localitatea se învecina spre nord cu orașul Chilia Veche, spre vest cu Malcoci, spre sud-vest cu Sarigiol, spre sud cu satul Caraibil aparținând comunei Sarinasuf, iar spre est cu orașul Mahmudia. În satul Beș-Tepe exista o biserică ortodoxă având hramul "Sf. Dumitru" construită

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
bulgari, 14 tătari, 10 țigani, 5 armeni și 5 evrei 1003. În satul Beș-Tepe, din cei aproximativ 1 100 de locuitori, 815 erau români și 254 bulgari. Comuna Câșla cuprindea satul Câșla și era așezată în apropierea orașului Tulcea. Se învecina spre spre sud cu localitatea Frecăței, spre vest cu Somova, iar spre est cu orașul Tulcea. În anul 1880 în comună a fost construită o biserică nouă de către locuitori pe ruinele unei biserici mai vechi. Biserica era subvenționată anual cu

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
de aproximativ 1 400 de locuitori: 431 erau italieni, 356 români, 332 germani, 213 bulgari, 49 ruși și 9 evrei 1014. Comuna Frecăței era situată pe valea Telița, la 15 km sud-vest de orașul Tulcea și cuprindea satul Frecăței. Se învecina spre est cu localitatea Cataloi, spre vest cu Telița, spre nord cu localitatea Câșla, iar spre sud cu Nalbant. Biserica din Frecăței a fost construită în anul 1879 de către locuitori. Serviciul religios era oficiat aici de către un preot ajutat de către

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
și 17 fântâni 1017. Populația comunei era de 931 de locuitori, din care: 549 erau bulgari, 156 români, 154 turci și 65 ruși1018. Comuna Malcoci era așezată pe brațul Sfântul Gheorghe, la 7 km spre est de orașul Tulcea. Se învecina spre nord cu localitatea Satul Nou, spre vest cu orașul Tulcea, spre sud cu Agighiol și Sarighiol, iar spre est cu satul Pârlita, aparținând comunei Beș-Tepe. Această localitate a fost "întemeiată pe la începutul veacului al XIX-lea de o colonie

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
așezată pe valea Taița, la 90 de km nord-vest de orașul Tulcea și la 35 km sud de orașul Isaccea și cuprindea un singur sat care "a fost totdeauna un sat eminamente românesc, chiar sub dominațiunea turcilor"1029. Aceasta se învecina spre nord cu localitatea Niculițel, la est cu Telița, spre sud cu localitatea Alibeikioi, iar spre vest cu localitatea Balabancea. În comună exista o biserică ortodoxă având hramul "Sf. Voievozi" ce a fost construită de către locuitori în anul 1844. Serviciul

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
de satul Morughiol. De asemenea, aparțineau și cherhanalele "de pe brațul Sfântul Gheorghe, de la Caciatna, și alte două fără nume, apoi una pe țărmul lacului Dranov, doue pe țărmul lacului Razelm, la gura Dranovului și gura Dunavățului"1035. Localitatea Morughiol se învecina spre nord-vest cu orașul Mahmudia, spre vest cu Sarinasuf, spre est cu localitatea Caraorman, iar spre sud cu localitatea Sfântul Gheorghe. În comună existau 4 biserici, câte una în satele Morughiol și Dunavățul de Sus și două în satul Dunavățul

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
2 fântâni 1038. Populația comunei, în aceeași perioadă, era de 1 574 de locuitori, din care: 1 309 erau ruși, 168 români, 78 tătari, 11 greci și 8 bulgari 1039. Comuna Niculițel era situată în apropierea orașului Isaccea și se învecina spre vest cu comuna Balabancea, spre sud cu Meidankioi, iar spre est cu localitățile Parkeș și Telița. În perioada 1878-1900 satul Niculițel era cunoscut și sub denumirile de "Fântâna Nedelea" sau "Satul Mănăstirii" datorită faptului că se afla în apropierea

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]