685 matches
-
ruinele fortificațiilor ridicate de cavalerii ioaniți și, mai ales, despre Marea Egee, unde odinioară se scăldau nimfele. ― În Rodos, a adăugat visător doctorul, am înțeles că sirenele nu sunt o glumă a mitologiei. I-a vorbit despre pământul bolovănos al insulei, înverzit de ierburi țepoase, despre marile păduri de pini, chiparoși și stejari, după care i-a explicat că acolo a debarcat Richard Inimă de Leu ca să angajeze marinari pentru a treia cruciadă și că în Rodos însuși peisajul, scăldat într-o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de astrele din univers?!? Ascult muzică de Chopin și de Bach, eliberându-mă de al întrebărilor greu; pe-a vieții noastre tablă de șah mută piesele doar Dumnezeu. Această convingere mă liniștește și ntinerește cu toate comorile în câmpul care-nverzește, și leagă rodu-n livezi și leagănă florile. Îmi vine să scriu fără oprire un imn de laudă Celui de Sus alungând răul din amintire suntem mai aproape cu toți de Iisus. Aprind candela, îmi fac rugăciunile, de mulțumirea din sufletul
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
vale pentru că arborii nu-i mai țin în rădăcinile lor, dacă ierburile și florile, păsările și oamenii își pierd culorile, își pierd sănătatea și viața... Nu-i bine deloc. Ridică-te Măria ta și vino, oprește puhoaiele, învie și înverzește pădurile! Chiar așa, ce-ar fi să te dai jos din pat? Eu te ajut și vom putea merge. Ar fi bine să ne grăbim. Mă tem că mi se termină vraja și învie zmeoaica, pe care am reușit s-
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
în sfârșit cu o voce calmă, dar tranșantă: - Și acum, ai vrea să-mi explici cum ai intrat în contact cu Discipolul? N-a fost vreodată om mai surprins ca Yanar. Acuză o reacție emotivă de neprevizibil, absolut totală. Se înverzi. Fluxul emanat de sistemul său nervos se blocă, o luă iar din loc, se blocă și porni iarăși. - Ce vrei să spui? reuși el să murmure. Întrebare pur teoretică. Astfel Gosseyn n-o repetă pe a lui. Îl fulgeră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să ne jucăm...“. „Prietenul tău, pe dracu’“, am izbutit eu să mormăi pe când el își reluă dansul în jurul copilului. Îi vedeam și îi auzeam pe amândoi ca dintr-un cub de ceață, mâinile puștiului luceau, dar fața nu i se înverzise încă, îmi era atât de somn, încât m-aș fi aruncat de pe scaun direct în așternut, ca într-o apă; m-am târât cu greu până la sofa, m-am poticnit de câteva ori și m-am întins acolo cât eram
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
din ce se spune numai la ureche, se mulțumesc să clatine din cap, senini, afectuoși... „Dacă ai chef să plângi pe umărul meu“, i-am spus, „vezi să nu-mi uzi cămașa“. Pielea de pe față și de pe mâini i se înverzise. Un verde sumbru, bătând în albastru, ca al pădurilor văzute de departe. „Te crezi mare deștept !“, a bombănit el. Nu mă credeam deștept. Culpabilitatea inteligenței mă îndemna, încă de pe atunci, să prefer inocența tâmpeniei. „Hai să vorbim despre altceva“, am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în sfârșit cu o voce calmă, dar tranșantă: - Și acum, ai vrea să-mi explici cum ai intrat în contact cu Discipolul? N-a fost vreodată om mai surprins ca Yanar. Acuză o reacție emotivă de neprevizibil, absolut totală. Se înverzi. Fluxul emanat de sistemul său nervos se blocă, o luă iar din loc, se blocă și porni iarăși. - Ce vrei să spui? reuși el să murmure. Întrebare pur teoretică. Astfel Gosseyn n-o repetă pe a lui. Îl fulgeră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
dimineața, până în linia orizontului, la coamele înțepate de ulmi, de mesteceni și de tufe sălbatice, împletite ca niște cuiburi. Cumpărase totul încet. Cât prindeai cu privirea era un regat doar al lui și al ciorilor, toamna, ori al graurilor, când înverzea. Omar recunoscu: rareori mai văzuse o asemenea oază de singurătate și de blândețe, darămite să locuiască în ea! Respiră îndelung, să își umple plămânii. Aerul era plin de ace și promoroacă. Heleșteul dormea ca un ochi sub o pleoapă și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Trec departe de pământ Cu-a lor pânze atârnate Mii corăbii încărcate. Iar privind spre miază-zi Dunărea el o zări Într-un arc spre mare - ntoarsă Și pe șapte guri se varsă. l05 {EminescuOpVI 106} Văi coboară fumegând, Dealuri mândre înverzind, Vede codrii cum coboară, Deal cu deal, scară cu scară, Resfirîndu-se pe șes Unde râurile es, Și pe vârfuri de păduri Mânăstiri cu - ntărituri; Vede târguri, vaduri, sate Pe câmpie presărate, Vede mândrele cetăți Stăpânind pustietăți, Vede turmele de oi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în ochi De mă tem să n-o deochi. Noaptea când te - nchipuesc Îmi vine să - nnebunesc, Iară ziua aș lua Lumea-n cap de jelea ta. Norilor, o, norilor, Unde-i țara florilor? Unde ea acum trăiește, Iară câmpul înverzește Și codrul văzînd-o crește; Și când trece prin grădină Toți copacii i se - nchină Și încep să înflorească Pe ea s-o împodobească - Căci văzînd-o toată țara Crede că e primăvara. {EminescuOpVI 120} DRAGOSTE ADEVĂRATĂ Dragoste adevărată De fecioară prea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de nu rămâneau decât oasele, că, inundată de o manta argintie, apuca și ea calea luminoasă ce ducea în lună. Se ducea în turburea împărăție a umbrelor, de unde venise pe pământ, momită de vrăjile babei. Apoi pelița ochilor lui se înverzi... se înegri - și nu mai văzu nimica. Când deschise ochii, soarele era sus de tot. Fata lipsea și aievea. Dar în pustiul arid nechezea calul frumos, strălucit, îmbătat de lumina aurită a soarelui, pe care el acu o vedea pentru-ntîia
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
undelor, culcată pe un mormânt de prund. Dar cum auzi vuietul venirei lui, fața ei se-nsenină; ea luă o mână de lacrimi din bae și stropi grădina. Ca prin farmec foile galbene ale aleilor de arbori și ale straturilor se-nverziră ca smarandul. Florile triste și turburi se-nălbiră ca mărgăritarul cel strălucit - și din botezul de lacrimi luară numele lăcrămioare. Împărăteasa cea oarbă și albă umblă încet prin straturi și culese în poale o mulțime de lăcrimioare, pe care apoi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-mi pun la încercare bietele mele cunoștințe, de care eram foarte mândru. La numele complicate, mă împiedicam. Nu reușeam să le pronunț. Renunțam și treceam mai departe, căutând altele mai simple. Pietrele funerare erau în general modeste; cele mai multe, putrezite sau înverzite de licheni. La un moment dat am ajuns însă în dreptul unui mormânt frumos, bine întreținut, plin de flori și cu o cruce mică de marmură neagră, având un medalion de porțelan cu imaginea unui copil bucălat și surâzător. Poate că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zărit nimeni. Își făcuse, se vorbea, un sălaș în bălării. În aceeași noapte, plimbîndu-mă, fiindcă nu puteam să adorm după cele întîmplate, am nimerit, în spatele azilului, puțin mai departe, dincolo de o magazie veche de lemn, peste niște ziduri dărăpănate și înverzite de licheni care nu susțineau nici un acoperiș. Am crezut că era un WC și am intrat. După câțiva pași, am încremenit. Eram într-un fel de morgă! Pe o masă de piatră se afla întins un mort. Un bărbat gol
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din cauza lor, dragă. Scăpăm noi de ei! Claude o să fie prea ocupat să-ți aranjeze casa. O să aibă destul de lucru ca să prefacă odaia lui Ignatius într-un cuib de porumbei. Izbucni în hohote înfundate de râs. — Domnișoara Annie o să se-nverzească văzând casa asta reparată. — Păi să-i zici așa: „Mai ieși și tu și fâțâie-te puțin! Numa’ așa o să te-alegi cu casa reparată.“ Santa hohoti din nou. Ș-acu’, pune jos telefonu’ și vino aici. Sun la Caritas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-mi pun la încercare bietele mele cunoștințe, de care eram foarte mândru. La numele complicate, mă împiedicam. Nu reușeam să le pronunț. Renunțam și treceam mai departe, căutând altele mai simple. Pietrele funerare erau în general modeste; cele mai multe, putrezite sau înverzite de licheni. La un moment dat am ajuns însă în dreptul unui mormânt frumos, bine întreținut, plin de flori și cu o cruce mică de marmură neagră, având un medalion de porțelan cu imaginea unui copil bucălat și surâzător. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nimeni. Își făcuse, se vorbea, un sălaș în bălării. În aceeași noapte, plimbându-mă, fiindcă nu puteam să adorm după cele întâmplate, am nimerit, în spatele azilului, puțin mai departe, dincolo de o magazie veche de lemn, peste niște ziduri dărăpănate și înverzite de licheni care nu susțineau nici un acoperiș. Am crezut că era un WC și am intrat. După câțiva pași, am încremenit. Eram într-un fel de morgă! Pe o masă de piatră se afla întins un mort. Un bărbat gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
era un bărbat scund și urât. În pauza de prânz, după trei ore de lucru, funcționarii din clădirea Marunouchi se îngrămădeau pe pajiștea verde din fața Palatului Imperial pentru câteva clipe de relaxare. Unii, întinși pe iarba care tocmai începuse să înverzească, răsfoiau niște reviste. Câteva fete jucau volei, fiecare aruncare a mingii fiind însoțită de un chiot vesel; altele priveau. La marginea șanțului, sub sălciile înmugurite, stătea un tânăr cu iubita lui; priveau lebedele care pluteau grațios pe apă, în timp ce el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nimeni? strigă și ea. Am priceput, răspund eu. Oricum, măcar o să-l faci pe socru-meu fericit. Apoi, mormăi către Dan, pe un ton mult mai scăzut: — Dar nu sînt sigură ce-o să spună maică-ta. Probabil că o să se Înverzească de invidie, zice el. Și vreau neapărat numele chirurgului ei. Dan trage două șezlonguri lîngă Gregory și Trish. — OK, spune ea, sculîndu-se În picioare și ferindu-și ochii de soare. Avînd În vedere că sîntem pentru prima dată În prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
el este pentru fapta sa! Soră, Primăvară! Pe cerul senin, soare strălucește, Căldura se simte, din nou pe afară! Dintre vietăți, cine nu o iubește, Pe frumoasa noastră, soră Primăvară? Mii de vietăți, iarăși au ieșit, Câmpiile uscate, iar au înverzit! Căldura naturii, inimi ne-a furat, Dragul nostru codru, iar a înviat! Soră, Primăvară! Bine te-ai întors! Ai învins în luptă! Mulțumim frumos! Mii de păsărele, din nou ne-ai adus, Doamnă Iarnă! Bine că te-ai dus! S-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
coordonator Ciobanu Claudia-Veronica Primul semn Ghioceii tremură, De viață se bucură, De soare și de lumină, Primăvara îi învie Să ne-aducă bucurie. Ei cu gingășia lor, Ne aduc un mărțișor. Primăvara Primăvara a sosit, Copacii au înflorit, Pajiștile-au înverzit, Fluturașii au ieșit, Soarele a răsărit, Și natura s-a trezit! Dimineața Soarele vesel și mândru De trei sulițe se înalță Peste câmpul înverzit, Și cu raze vii sărută, Florile ce-au adormit. Vară Apune soarele-n văpăi Și înserarea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
chibrit și aruncă bățul și cutia în groapă.) BRUNO: Brrr! Ce acritură! GRUBI: Nu-s mai ca alt’ dată. BRUNO: S-au împuțit de tot. (Pauză; cei doi fumează; apare FETIȘCANA CU GĂLEATA CU LĂTURI.) FETIȘCANA: Ha! Vi s-a-nverzit burta! BRUNO (Cu mirare.): Pendefunda! GRUBI (La fel.): Pendefunda! FETIȘCANA: Stați aici și trageți fumul. O să vi se-ncurce mațele. GRUBI: Ce s-aude, Pendefunda? BRUNO: S-a terminat cu bine? FETIȘCANA (Râzând.): Ce vă pasă? GRUBI (Rugător.): Zău... FETIȘCANA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
marginea gropii, cu picioarele în groapă.) Uah! BRUNO: E bine? AL DOILEA BĂRBAT: E excelentă. BRUNO: Am spus eu că intră în normal. (Apare FETIȘCANA CU GĂLEATA CU LĂTURI.) FETIȘCANA: E-he! V-ați pus pe fumat. O să vi se-nverzească burțile. GRUBI: Și ce? N-ai tu treabă. BRUNO: Vaco! PRIMUL BĂRBAT: Huo! GRUBI: Cară-te de aici. Să nu mai calci pe aici! AL DOILEA BĂRBAT: Domnișoară, sunteți cam tâmpită. FETIȘCANA: Sunteți niște bădărani. Nu știți să vă purtați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
FETIȘCANĂ.): Intră, dacă vrei. MAJORDOMUL (Strigă puternic către FETIȘCANĂ.): Da’ să nu se mai întâmple! FETIȘCANA (Scoate capul.): Nu, domnule. Iese de tot și se îndreaptă spre groapă cu găleata cu lături.) Ha! Stați aici și fumați. O să vi se-nverzească burțile. BRUNO și GRUBI (Gest de profundă nemulțumite.): Pfui! GRUBI: Unde vezi tu că fumăm? FETIȘCANA (Palidă, ca după o gafă uriașă.): Păi... GRUBI: Ce trebuia să faci tu aici? (MAJORDOMUL dă din cap mustrător către BRUNO și GRUBI.) FETIȘCANA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
astă dată în fața lor. Făcu o reverență și mai adâncă. Deschise larg brațele, ca și cum ar fi vrut să-i cuprindă. Duse apoi doar vioara la piept. Cu arcușul din cealaltă mână le arătă spre pâlcul de trei sălcii din dreapta lor. Înverziseră toate, cu ramurile atingând luciul apei. Lângă salcia din mijloc se legăna un barcaz mare, bătrân, cu trei perechi de vâsle sângerii la strapazane. Polileu făcu iarăși o plecăciune și, fără să-i mai privească pe cei doi, porni spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]