545 matches
-
târziu Françoise Dolto, ei se simt ca niște homari în perioada de năpârlire, fragili și vulnerabili. Nu mai au carapacea copilăriei, dar nu o au încă nici pe cea a vârstei adulte. Părăsesc universul ocrotit și lipsit de griji, "paradisul înverzit al iubirilor copilărești", fără să fi dobândit încă siguranța liniștită a "celor mari". Pentru ei, adolescența se dovedește a fi mai curând "vârsta nătângă", decât "vârsta fragedă" sau "vârsta ingrată". Deoarece păstrează în minte scenele toride și obligatoriu perfecte ale
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
copacilor dacă s-au ridicat sau nu toporașii, cu gândul să-i pregătesc o surpriză mamei care se bucura ca un copil când îi înmânam o floare, un dar. Mă uitam în toate părțile, când, lateral, într-o poieniță, deja înverzită, sper să găsesc toporașii pe care îi căutam. Îmi trag trăistuța din spate în față și... înainte! Înainte în poieniță, cu gândul să găsesc toporași. Dar, toporașii, din păcate, nu ieșiseră încă. Mă plec, mă uit mai bine și zăresc
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ceilalți arestați de la 15 martie să fie eliberați din Văcărești. De îndată ce s-a răspândit știrea liberării, grupuri de oameni din toate stările sociale au început să pornească, care pe sus, care pe jos, spre Văcărești. Ziua era frumoasă și câmpul înverzit. Întovărășit de mai mulți camarazi și ziariști, am mers pe jos până la poalele dealului. Preumblare plăcută și înveselită prin foarte numeroasele trăsuri, cabriolete și căruțe care treceau către închisoare. După o destul de lungă așteptare - până ce au fost îndeplinite toate formalitățile
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
și, deci, e și mai rău. Iași-ul era parcă o altă lume. Comunică-i lui Luca (Pițu n. red.), prin urmare, că ar fi mai bine să mai amîne venirea încoace, mai ales că unii versanți nici nu-s înverziți. Și promenadele pe o asemenea vreme sînt excluse. Oricum, e bine-venit oricînd! Va face cum crede de cuviință, dar e bine să știe cît de cît pulsul muntelui acum. E exagerat de rece! Radu a plecat în seara aceasta spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
primii care cobora la gârlă. Treceam primul "braț" al râului pe o punte improvizată dintr-un buștean prăvălit peste maluri și lunca ne aparținea. Întâi ne îndreptam spre sălciile pletoase, ce păreau că plâng deasupra albiei. Ce minunate erau ramurile înverzite! Mâțișori pufoși ne îndemnau să ne apropiem. Fiecare, ne-am luat câteva crenguțe și nu ne săturam să-i privim și să i mângâiem. Erau atât de firavi... de nevinovați. I-am luat cu grijă, fără să stricăm aspectul sălciei
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a florilor de cireși. Aici, la templul „Ryuko-ji”, am ascultat legenda călugărului „Nichiren”, fondatorul unicei secte budiste japoneze. „Nichiren” a petrecut peste 20 de ani în Kamakura, unde a propovăduit budismul, subliniind importanța „Sutrei Lotusului”. Oceanul de culoarea safirului, dealurile înverzite cât și munții cu păduri în culoarea smaraldului, te atrag precum un magnet. Curioși, ne-am aventurat pe cărări de munte unde am avut posibilitatea să admirăm splendidul peisaj ce ni se înfățișa ochilor: oceanul albastru, cartierul de case japoneze
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
fi și alte mări... și e lacul de care povestea Hermann... și episcopul acela care clădește o biserică mare, mare de tot... și orașul de pe malul lacului...“ * * * Câte nu văzuse, câte nu auzise de când plecase În lungul Danubiului, prin lunci Înverzite și poiene cu flori. Își spusese că va pune distanță Între el și durerea lui teribilă, dar pe măsură ce se Îndepărta, jalea devenea din ce În ce mai clară, prindea contururi și rădăcini pe care nimic nu le putea smulge. Înțelese că va trebui să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
simți liber, cu adevărat integrat în peisaj. La dreapta, printre copacii înalți, apăru intersecția spre mănăstirea Neamțului, însă conform traseului stabilit de unchiul meu - cunoscător și apropiat al clerului - am mers înainte, pe lângă pâlcurile de copaci seculari crescuți pe pajiști înverzite, spre Secu. M-am abătut de la drumul principal care se continua spre Poiana Largului, ajungând pe unul îngust, apoi la un altul pietruit și cu bălți mari. La câțiva kilometri înainte de mănăstire, oportun și mulțumitor, zării un chioșc datorită căruia
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
pe care vocalele o fac mai suplă. Nordul câmpenesc și sudul cu aspect de deșert. Hristos n-a vrut să arunce prima piatră. El venea dintr-o Galilee radioasă și curățată de pietre, unde ploile abundă și colinele sunt mereu înverzite, și nu din Iudeea zgrunțuroasă, stâncoasă, cu ceva aspru și sălbatic în firea ei. Ceva neobișnuit: izolat la jumătatea colinei, în plin spațiul sacru evreiesc, silueta subțiratică a unui chiparos face notă discordantă printre morminte. O literă scrisă parcă de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
desfundat acum țelină, prin cioate de copaci dați jos nu de mult de barda oamenilor din acele părți; oameni ciudați cari dorm ziua pe semne în vizunii, sub pământ, căci mai mult de jumătate de drum cât trecem prin acele înverzite pustietăți, peste patruzeci de dealuri și peste patruzeci de văi, nu dăm peste nici o ființă care să ne poată spune o vorbă, să ne poată da o îndreptare. Numai într-un colț de pădure, din desișuri, se arată un cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se sălta, a tresări”. Captarea energiilor vitale în acest ceremonial cere efort și virtuozitate, dar feciorul călare este deja cunoscător al ritmurilor materiei. Perechea cal - călăreț poate să provoace, dar și să grăbească evoluția naturii: „Cal bun sare în crâng înverzit,/ Crâng înverzit și odrăslit,/ Mari boieri caii-și pășteau,/ Tot lui... (cutare) îi mulțumea” sau să revigoreze doar prin privire, care amintește de motivul concepției imaculate din basme: „Câmp pârlit, când l-au văzut,/ Mai frumos că mi-anverzit”. Sintaxa versurilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a tresări”. Captarea energiilor vitale în acest ceremonial cere efort și virtuozitate, dar feciorul călare este deja cunoscător al ritmurilor materiei. Perechea cal - călăreț poate să provoace, dar și să grăbească evoluția naturii: „Cal bun sare în crâng înverzit,/ Crâng înverzit și odrăslit,/ Mari boieri caii-și pășteau,/ Tot lui... (cutare) îi mulțumea” sau să revigoreze doar prin privire, care amintește de motivul concepției imaculate din basme: „Câmp pârlit, când l-au văzut,/ Mai frumos că mi-anverzit”. Sintaxa versurilor valorifică dinamismul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
având poziții intermediare. Schema ce a rezultat în urma acestei poziționări muzicale a accentelor arată un perfect acord între realitatea semantică și structura fonetică a semnificantului. Cele patru elemente-cheie ale saltului revigorant al armăsarului și finalitatea lui sunt crângul uscat, crângul înverzit, piatra și podul de aramă. Profilul de ansamblu arată prin vocalele accentuate ale acestor cuvinte un traseu ascendent: î (crâng), a (uscat), i (înverzit), în prima parte, corespunzând capacităților fertilizatoare ale perechii, pentru ca mai apoi să se revină simetric la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
semnificantului. Cele patru elemente-cheie ale saltului revigorant al armăsarului și finalitatea lui sunt crângul uscat, crângul înverzit, piatra și podul de aramă. Profilul de ansamblu arată prin vocalele accentuate ale acestor cuvinte un traseu ascendent: î (crâng), a (uscat), i (înverzit), în prima parte, corespunzând capacităților fertilizatoare ale perechii, pentru ca mai apoi să se revină simetric la a (piatră) și să se intre în planul de jos, posibil corespondent al sferei sociale, printr-o coborâre finală la o (pod). Punctul terminus
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Odată găsită veriga slăbită a vieții, săritura se repetă pentru a asigura regenerarea materiei și aici contribuie alternanța vocalică crescătoare și descrescătoare: crâng - uscăt - crâng - uscătfrunza - dat. Sacadarea se reia prin repetarea similară a cuvintelor din fiecare secvență: săre - crâng - înverzit, săre - piătră - seăcă, sărepod - arămă. Esențial apare faptul că după a patra înfăptuire a gestului magic, în urma căruia nu se generează viață, ci doar un sunet asurzitor cu rol apotropaic, vocala finală este u, și nu a, precum în precedentele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
au o evoluție aproape identică, atât prin faptul că obiectul transformării este același, crângul, cât și datorită repetării formulelor lingvistice. Diferența rezidă doar în creșterea tonalității de la a la i, și de la u la o, prin cuvintele crâng uscat - crâng înverzit, frunza - odrăslit. Linia ascendentă a evenimentelor coboară apoi în celelalte două secvențe, de asemenea similare între ele ca alternanță vocalică. Această creștere și revenire în contingent poate fi apropiată de mișcarea soarelui pe care îl întruchipează eroul. Sugestia directă dată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
victimă prin care se întemeiază tânăra familie”, de o intensitate sporită în cazul acestor texte. Important apare decorul în care se găsește turma de ciute: „Pe munți de piatră,/ De piatră crăpată/ (...) Pasc și mi s-adapă,/ Că-i iarba-nverzită,/ Apa limpezită,/ Valea răcorită” (Călărași-București), „Roua ce-a picat/ Ruptu-mi-s-a, faptu-mi-s-a/ Di-un lac iezărel./ Ce-m creștea în el-u?/ Răchită înflorită/ Trestie măruntă.” (PogoneștiVaslui). Este o natură edenică, regenerată, ce amintește de „perfecțiunea începuturilor”, în termenii lui Mircea Eliade
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
domniei sale, dar și a tuturor oamenilor din munca câmpului. O redau în cele ce urmează, așa cum nu o dată mi-a recitit-o la întâlnirile colegiale și prietenești. D E S P Ă R Ț I R E Adio, câmpuri înverzite Sculptate în sufletu-mi pribeag. Adio lanuri aurite, Din trecutu-mi atât de drag. Îmi zboară gândul meu departe Purtat de un dor aprig și tăcut Prin vii, grădini, livezi încărcate. Adio, întregului trecut. Mângâia-mă vor amintirile duioase Până
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
și de la Preotul Vieru anul 1989. Sunt foarte interesante, transmit mesaje la inimă și Suflet. Se merită scrise și să le știe cât mai mult popor...! Despre Sfârșitul Lumii Din Biserică plecat Iisus pe munți a predicat Stă pe muntele Înverzit Al Măslinilor numit Și venind Ioan, Andrei Petru și alți Învățăcei Lângă „Dânsul“ zis-au Lui Doamne fii bun să ne spui Ce Întâmplări vor da de știre Lumii despre a Ta venire? Despre al veacului sfârșit Iar Iisus a
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
informația prin cuvinte, prin arta cuvântului scris. Mulțumesc în acest sens, soțului meu, Ioan Răzvan C. Botezatu, care a urmărit îndeaproape latura formativă în plan compozistic-literar. Maramureș, plai de vis Maramureșul se bucură de un peisaj unic. Munți înalți, dealuri înverzite, râuri mai largi sau mai înguste, lacuri, păduri, pășuni, toate alcătuiesc una din cele mai frumoase regiuni ale României. Localizat în inima Europei, Maramureșul este un ținut cu biserici de lemn, bogății legendare, peisaje impresionante și tradiții străvechi. Adesea ni
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Piața Romană, Piața Victoriei, Arcul de Triumf și ne îndreptăm spre Băneasa. La ieșirea din București facem o scurtă rugăciune ca Bunul Dumnezeu să ne ajute să călătorim bine. De-a lungul autostrăzii ce duce spre Ploiești, ne întâmpină păduri înverzite, localități cu case cochete, livezi cu pomi înfloriți, șiruri de mașini și biciclete care se îndreaptă spre capitală. Reporterii de la TVR schimbă câteva vorbe cu fiecare dintre noi, înregistrează pe bandă de magnetofon și filmează până dincolo de Ploiești, apoi luându
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și astfel se înfiripă între noi prietenii și discuții amicale din ce în ce mai animate. Timpul se scurge pe nesimțite și iată-ne intrând pe valea Prahovei. Aici privirile ni se odihnesc peste stâncile golașe sau pe culmile împădurite ale Bucegilor, pe pajiștile înverzite, pe Crucea de pe Caraiman, pe turmele de mioare cu miei zglobii, peste pitoreștile localități, Câmpina, Sinaia, Bușteni, Predeal, Timișul de Sus, etc., până la Brașov. În acest minunat cadru natural mintea și inima, fără să vrem ne zboară spre Creatorul universului
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
valuri de lumini coboară, Luminând natura verde, până în amurg de seară Vălul negru al tăcerii în văzduh se risipește Lumea iar pe scen-apare și aleargă nebunește. Lunca fumegă alene rotocoale lucii-albe; Murmurul drăguț al apei, tacticos s-aude-n vale; Din tufișuri înverzite se ivesc pe jumătate Animalele fricoase, ce privesc în gol... departe. Muncitorul pleacă vesel cu uneltele spre holdă Aruncând privirea-n treacăt către azuria boltă Un copil în cămășuță, duce vaca la pășune, Altul merge, cu ghiozdanul să primească-nțelepciune
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pumnalul. El vrea să umple golul pe care-l presimte sub conturul chipului său din apă. Și pînă la urmă Îl umple cu sînge. Chiar sîngele său. Am descoperit În apropiere un lac; năpădit pe maluri de stufăriș, cu apa Înverzită somnoros și mirosind a plantă putredă. O barcă singură cu un pescar se tîrăște În marginea stufărișului; Încolo, Între pereții săi vegetali, lacul pare incinta unui templu ruinat. VÎntul sună uscat printre trestii, dar nu Încrețește apa deloc, contribuind la
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
De la posturile de la Rio și Montevideo am revenit de mai multe ori la Santiago și întotdeauna primul nostru drum era la "Don Augusto"!) Cu cei de la ambasadă mai ieșeam din când în când la un grătar "la munte", pe malurile înverzite ale râului Mapocho, sau la o partidă de pescuit. Deși Santiago era plin de pește oceanic, proaspăt și ieftin, ai noștri tânjeau după pește de apă dulce. Găsiseră cam la 30 de kilometri un lac, Aculeo, și acolo ne exersam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]