1,193 matches
-
tineri gladiatori înarmați cu bastoane, bice și scuturi mici. — Paegniarii, în față! îi cheamă. Voi intrați primii, imediat după ce se termină pauza. Nici vorbă! se opune Rufus cu hotărâre. Rolul lor este să facă măscări cu lupte simulate și să înveselească oamenii între două măceluri sângeroase. Așa e mai palpitant. — Bine, încuviințează Vittelius cu jumătate de gură. Nu-i face plăcere să fie contrazis în public. — Mă las pe mâna ta, adaugă moale, ca să arate că nu e convins de justețea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
botine lejere. Parcă ar dansa. De ce ține mâna dreaptă ridicată? Aha! Are un rython în formă de câine. Captivat, se apropie cu un pas și o înghesuie fără să vrea pe Antonia de perete. Lăbuțele din față ale patrupedului îl înveselesc peste măsură. Antonia îl înghiontește ușor să-și facă loc. Clipește a scuză și se dă mai la o parte. Larul însă îl atrage ca un magnet. Ai zice că cel care l-a meșterit i-a insuflat viață. Piruetează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai întâi cu Theogenes. Oamenii veniți să-l consulte sunt chemați după o rânduială cunoscută numai de el. Îi șoptește la ureche: Bănuiesc că nu vrea puhoi de lume adunată în fața porții lui care să atragă atenția autorităților... — Chiar! se înveselește Germanicus. Riscă să dea nas în nas dușmani care-l roagă să-i scape unul de altul... Pare că a scăpat de angoase. — Nu uita de ce am vorbit! îi amintește Iulius Herodes îna inte de a se despărți de el
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
paragon de perfecțiune umană n-are cum să fie ușor. Și nici plăcut. Noaptea cu siguranță, când se strecoară în pat lângă ea, o aude șoptindu-i: „Hai să ne facem datoria față de imperiu și de bunicu’!“ Imaginea plăsmuită îl înveselește peste măsură, pentru ca imediat să se încordeze din tot trupul, străfulgerat de o bănuială. Copila de lângă Agrippina n-are cum să fie a ei. Este fetița cea mică a Vipsaniei! Timpul se oprește în loc. Se află deci aici! Își rotește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aud cu ochii și urechile proprii. Velleius Paterculus i se destăinuie brusc: — O minune presupune întotdeauna o greșeală. Grozavă descoperire! se strâmbă Tiberius. Zâmbește în silă: — Numai că vinovatul nu se cunoaște. Velleius îl privește reprobator. Se căznește să-l înveselească: — Stai liniștit! O să le oferim zeilor întruna sacrificii, până le va trece supărarea. Întrebarea îl macină însă și pe el. Unde e greșeala? Unde e greșeala? Inspiră și expiră adânc. Nimeni nu se ostenește să cerceteze care este voia zeilor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vociferează ea. — Ba da! se împotrivește cu încăpățânare bătrânul, dar fără prea multă vlagă. Bombăne ceva ursuz, însă nu îndrăznește să i se împotrivească pe față. O fi conștient că Marcia este de neam mai ales ca al său? se înveselește Tiberius. Unde mai pui că e și augustul ei unchi de față! — Frumoasă mai e la chip! se extaziază tainic Velleius Patercu lus, urmărind-o galeș pe flaminică. Până acum n-a văzut-o decât de departe, la ceremonii. Tiberius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
doar și să mă gândesc unica noapte perfectă din toată viața mea, la viitorul pe care l-aș fi putut avea dacă Ben m-ar fi sunat. Dar ea nu mă lasă deloc singură, și știu că încearcă să mă înveselească, dar uneori glumele ei sunt un pic cam seci, atâta tot. Și apoi, e prea mult. Trebuie să vorbesc cu cineva care îl știe pe Ben. Cineva care-mi poate spune ce să fac. Cineva care ar putea, care poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
bărbătești silințe, în eroice fapte. În acest moment voi repeta ceea ce am spus totdeauna, că voința națională a fost pururea călăuza Domniei Mele. De 15 ani sunt Domnul înconjurat de dragostea și încrederea națiunii; aceste sentimente, zilele bune le-au înveselit, zilele gele le-au întărit între noi. Mândru dar am fost ca Domn, scump Mie acest nume pe care s-au revărsat în trecut raze de glorie și de mărire; pentru viitor, însă, România a crezut că este necesar și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
amanți Și râul repetă ca cântul de îngeri În repede danț: "De-aș fi, mândră, râușorul, Care dorul Și-l confie câmpului, Ți-aș spăla c-o sărutare, Murmurare, Crinii albi ai sînului! ". {EminescuOpI 6} DIN STRĂINĂTATE Când tot se-nveselește, când toți aci se-ncîntă, Când toți își au plăcerea și zile fără nori, Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă L-a patriei dulci plaiuri, la cîmpii-i râzători. Și inima aceea, ce geme de durere, Și sufletul acela, ce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
brațele prezentatoarei regizoare sau ale regizoarei-prezentatoare, „cântăreața”, pe care „publicul” o aplaudă entuziast, din toată inima. -”Vine, vine primăvara, Se așterne-n toată țara, Floricele pe câmpii, Hai să le-adunăm copii”... În continuare - anunță Sorina - lupul Lică ne va înveseli cu câteva glume”: -”Am acasă, în balcon, O minune de avion! -Și de ce nu l-ai luat? -Păi, e numai desenat!”... Spectatorii râd cu poftă și aplaudă. Emoțiile lui Lică dispar cu totul. -”Știu eu un băiat, doar unul, Care
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
a Îmbolnăvit? — Domnul Moff și fiul său. Domnul Bennie și domnișoara Marlena. Dar fiica ei este bine, nu are absolut nimic. Marlena! Biata, nu-i de mirare că l-a repezit. Se simțea oribil. Totul e bine, așadar! Explicația Îl Înveseli. Relația dintre ei doi nu mergea așa de rău cum crezuse el. Deci, ce putea să facă pentru a se simți mai bine? Toate metodele obișnuite: flori, hortensii mari și frumoase, ingrediente pentru o baie cu spumă, erau În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ar avantaja pe prietenii lui o asemenea comparație. Cu imaginea sânilor tăiați În minte, Își reluă urcușul, acum mai puțin Înflăcărat, mai puțin sigur. Într-un final ajunse și În vârf, la o pagodă din sticlă albastră și argintie. Se Înveseli văzându-i pe cei doi câini. Apropiindu-se, o văzu și pe Saskia. Stătea pe un scaun dintr-un rând de taburete Înalte așezate cu fața spre o panoramă a Împrejurimilor. Nu zâmbea, remarcă el și-l trecură fiori reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că-mi pierd cunoștința. Am sunat-o pe mama și mi-a spus: «Întoarce-te imediat!» Cu toate că m-am întors în Fukui, nu m-am vindecat. Un fel de traumă care a rămas întipărită în inima mea. Nimic nu mă înveselea. O lună după ce m-am întors nu am muncit, am lenevit în casă. În cele din urmă yuta m-a scos din starea asta. Adevărul e că am citit cartea lui Lyall Watson, Călătoriile unui om în Africa, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
omer de sămînță nu va da decît o efă. 11. Vai de cei ce dis de dimineață aleargă după băuturi amețitoare, și șed pînă tîrziu noaptea și se înfierbîntă de vin! 12. Arfa și alăuta, timpana, flautul și vinul le înveselesc ospețele; dar nu iau seama la lucrarea Domnului, și nu văd lucrul mîinilor Lui. 13. De aceea, poporul meu va fi dus pe neașteptate în robie; boierimea lui va muri de foame, și gloata lui se va usca de sete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
mic diamant, care-ți fura pentru o clipă privirea când sclipea în soare. Printr-o pâlnie de tablă, cât îl țineau bojocii, împroșca sătenii cu vorbe meșteșugite: În premieră absolută! Faraonoaica cu coadă de pește, care cu amabilitate vorbește, vă înveselește și cu apă vă stropește ! Poate s-o pipăie cine plătește! înghițitorul de săbii încovoiate și de șerpi veninoși, care în drum spre țarigrad a rămas anume pentru această reprezentație! Piticuța fără mâini, care cu picioarele tricotează, desenează și cântă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
trebuie să recunosc, nu la nemurirea sufletului, ci la nemurirea ploșnițelor și a căpușelor cele grase, ajunse la guvernarea României. Aș fi dat orice, ca să găsesc și eu în noianul acesta de melancolie aproape suicidară, un subiect care să mă înveselească. Țuica și vinul, ar face probabil ceva în privința asta, dar după părerea și punga mea, au un cusur insurmontabil, costă bani, și de când cu accizele acestea care cresc mereu, precum Făt Frumos din poveste, prefer să mă uit doar la
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
întrebat:- "Domnul acela care stă în fund, ar putea să-mi răspundă?" întreabă Moreira. Toată sala întoarce ironic privirile către necunoscut; de data aceasta, cel puțin, va fi amuzant; tânărul "din fund" fără îndoială că va spune destule prostii ca să înveselească seminarul și să descrețească fruntea lui Moreira. Dar Salazar se ridica și începe să vorbească, măsurat, fără grabă, fără emoție, fără nici cea mai mică lucire de triumf în privirile sale - și vorbește destul de mult, precum și cu o uimitoare știință
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
luminau vesele, ziua și noaptea pe stradă, cu lumina lor portocalie... Că acuma nu mai aveau culoarea albă, ci portocalie, pe care o furaseră. Dar ziua no vedea nimeni, lumina asta, din cauza luminii puternice galbene a Soarelui, iar noaptea îi înveselea numai pe câini. Câinii bagabonzi care n-aveau somn ieșeau la plimbare și citeau cu nasul ce au scris alți câini pe stâlpii cu becuri. Și când nimeni nu mai credea că se poate face ceva pentru a lua înapoi
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
îl scormonesc dup - o comoară. Când aduni pământul străbun Și-un pumn dacă-l ai este bun, Are inimă și vântul când bate Pământul îl simte ca pe frate. Soarele ca o mamă îl încălzește Ploaia - l adapă și-l înveselește Vântul ca frate îl răcorește, Pământul pe toți ne hrănește. Până când cu toții murim Trăind îl tot scormonim Dacă în viață ne-îmbrățișează La final, în mormânt ne așează! CUCUL SINGURATIC Toată iarna-am așteptat Am tot stat și-am tot
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
mic diamant, care-ți fura pentru o clipă privirea când sclipea în soare. Printr-o pâlnie de tablă, cât îl țineau bojocii, împroșca sătenii cu vorbe meșteșugite: În premieră absolută! Faraonoaica cu coadă de pește, care cu amabilitate vorbește, vă înveselește și cu apă vă stropește ! Poate s-o pipăie cine plătește! înghițitorul de săbii încovoiate și de șerpi veninoși, care în drum spre țarigrad a rămas anume pentru această reprezentație! Piticuța fără mâini, care cu picioarele tricotează, desenează și cântă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
desfăcut mâinile a neputință. — Iepuraș, eu stau practic pe aripă. Și atunci, doamna de onoare și-a întors privirea, cu un amestec de curiozitate și dezaprobare, spre celălalt vecin de banchetă care, de parcă s-ar fi străduit inconștient să mă înveselească, ocupa mult mai mult spațiu decât îi era necesar. Între șoldul lui drept și rezemătoarea de braț rămăseseră câțiva centimetri. De bună seamă, doamna de onoare observase acest lucru, dar, cu tot oțelul din vocea ei, nu avea curajul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
lui Seymour și să-i spună să-și scoată puloverul: „Hei, Seymour, scoate-ți puloverul! E cald în casă.“ Și lui Seymour îi plăceau zeflemelile astea venite de la copii. Și eu îl ironizam din când în când. Iar el se înveselea invariabil. Îi priau, prospera pe seama tuturor observațiilor lipsite de tact și de considerație făcute de cei mici din familie. Acum, în 1951, când aud unele vești iritante în legătură cu isprăvile fraților și surorilor mele mai mici, îi iert gândindu-mă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
dea târcoale nevestelor tinere ai căror bărbați plecaseră să-și facă stagiul militar, ba, mai mult, nu lăsa În pace nici fetele ce se pregăteau la Începutul sărbătorilor de iarnă să-și pună pirostriile. Acum, iată, făcea pe saltimbancul și Înveselea lumea ca la circ. Dar unde era, bată-l Dumnezeu să-l bată, vecinul lor Pancratie, cel care pe față te ungea cu lapte și miere și prin spate era mai parșiv ca un diavol!? Oare n-o schingiuise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
laudă cu ceea ce au fost, dar când Îi scuturi bine, vezi că nu-i nimic de capul lor, oftă femeia. Le Întinzi un deget și Îți apucă toată mâna... - Am glumit, replică vizitatorul. Am vrut, pur și simplu, să te-nveselesc... - Ce mai glumă, răspunse bosumflată Mașa. Mă prăpădesc de râs... „Nu mi-a fost de ajuns unul, mă pricopsesc acum și cu un altul, care s-ar putea să fie la fel de breaz. Vorba aceea: «Scapi de dracu și dai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce te râcâie la suflet. Până și buretele cu care ștergi se Îmbină de sunete și vaiete și sânge. E ca un vârtej, ca un infern... - Nu puneți chiar totul la suflet și mai serviți un păhărel, ca să vă mai Înveseliți un pic, Îl Îndemnă gazda. Pesemne drumul v-a obosit peste măsură, adăugă ea. - Am să servesc, cum să nu, spuse oaspetele. În sine, drumul e un fleac. Abia ai ațipit acolo și te trezești aici. Totul trece cât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]