4,923 matches
-
fără siguranță, către femeie: Didină, aista-i Costăchel! Doamne! a apucat să rosteacă femeia, ducându-și mâna la gură. În clipa următoare, Petrache a sărit din căruță și s-a aruncat de gâtul lui Costăchel. Costăcheleee! Te-ai întors? Ai înviat? Noi nu mai știam nimic de tine. Credeam că ai murit! Doamne, ferește! De unde vii, măi omule? Vorbește! Spune ceva! Cu mâinile căzute pe lângă trup, Costăchel privea nedumerit, când la Petrache, când la Didina, străduindu-se să priceapă cine sunt
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-s acasă. Vorba ceea: „Vino la ora două, că eu la ora douăsprezece plec de acasă”. Auzi-l cum bârfește pe la colțuri - a vorbit învățătorul, deschizându-le ușa. Ce să facem și noi, nașule. Trăncănim, să treacă vremea. Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat! Intrați repede că se crapă mălaiul - i-a îndemnat pe același ton de șagă învățătoarea. Noi ne așteptam la o fripturică de miel și la cozonaci, udate cu vinișor de anțărț și când colo, matale, nașă, ne
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ceea: „Vino la ora două, că eu la ora douăsprezece plec de acasă”. Auzi-l cum bârfește pe la colțuri - a vorbit învățătorul, deschizându-le ușa. Ce să facem și noi, nașule. Trăncănim, să treacă vremea. Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat! Intrați repede că se crapă mălaiul - i-a îndemnat pe același ton de șagă învățătoarea. Noi ne așteptam la o fripturică de miel și la cozonaci, udate cu vinișor de anțărț și când colo, matale, nașă, ne primești cu mălai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mormânt, Simona nici nu observă prezența echipajului aflat în preajma sa. Medicul din salvare căută cu vorbe calde, meșteșugite, s-o liniștească, spunându-i că nu se mai poate face nimic, copilul ei este mort, nimeni și nimic nu-l poate învia. Îi explică Simonei că ceea ce face ea în acel moment e o profanare și că trebuie să înțeleagă acest lucru. Cum adică, copilul meu să rămână aici, îngropat în pământ, departe de mine? Atunci, în clipa aceea, cei de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a văzut-o plângând pe văduva din Nain, care-și ducea la groapă pe unicul său fiu, I s-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu plânge!”. De ce nu i-a zis mai întâi „Eu îl pot învia!”?, dar i-a zis „Nu plânge!”? Eu cred că s-a întâmplat anume așa, pentru că sentimentul de milă și de compătimire pe care îl simți față de femeia ce plângea, era mai presus de toate. Dacă ar fi fost invers, s-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
când frații se întorceau, părinții lor aveau deja pregătit un vas cu apă în care lăsau un ou vopsit și altul nevopsit, niște bănuți, cu care se spălau pe față toți copiii, gustau din cele sfințite zicându-și „Hristos a Înviat!” și apoi se așezau la masa de sărbătoare. Momentele plăcute și bucuriile copiilor urmau încă. După masă, Alexandra și cu surioarele ei, ca toți copiii satului, îmbrăcați în hăinuțe de sărbătoare, se porniră cu „Hristos a Înviat!” pe la vecini și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-și „Hristos a Înviat!” și apoi se așezau la masa de sărbătoare. Momentele plăcute și bucuriile copiilor urmau încă. După masă, Alexandra și cu surioarele ei, ca toți copiii satului, îmbrăcați în hăinuțe de sărbătoare, se porniră cu „Hristos a Înviat!” pe la vecini și rude. După amiază, urmau jocurile copiilor ce se adunau în uliță, schimbul de cozonac (fiecare considera că al lor era cel mai gustos), poveștile de bucurie a multora și așa trecu ziua de repede că nici nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la școală, în clasă avea multe prietene, cu care se juca și se împăca bine. Era în clasa a treia. Când ajunse la școală, exact la ușa de la intrare, Alexandra se întâlni cu directorul școlii. Salutându-l cu „Hristos a Înviat!”, copila se feri frumos într-o parte, așteptând ca acesta să treacă. Directorul o privi, fără să-i răspundă la salutare, și o întrebă cum o cheamă și din ce clasă era. Copila îi spuse numele și clasa și intră
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
părinților despre cele petrecute la școală, mulți dintre copii nu le spuneau nimic de frică să nu fie mai tare pedepsiți. După această întâmplare, mulți ani, Alexandra și alți colegi de ai săi, s-au temut să spună „Hristos a Înviat!” persoanelor străine. Nu spuneau, doar, decât rudelor mai apropiate. Când crescuse mare, Alexandra, în fiecare an, de sărbătoarea Învierii, își amintea de acea Înviere din copilărie... L-o fi iertat demult pe învățătorul ei... Poate chiar și se mai roagă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Merseră toți la cimitir la mormintele buneilor și a unui frate care murise. Înainte de a se face pomenirea tuturor celor trecuți la viața veșnică, un grup de cântăreți, cu preotul în frunte, înconjurau cimitirul de trei ori, cântând: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând...”. Printre cântăreți, Alexandra îl văzu și pe primul ei învățător. Purta un steag în mâini și cânta din toată inima și din tot sufletul „Hristos a Înviat!”. Îl întrebă pe taică-său despre
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de trei ori, cântând: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând...”. Printre cântăreți, Alexandra îl văzu și pe primul ei învățător. Purta un steag în mâini și cânta din toată inima și din tot sufletul „Hristos a Înviat!”. Îl întrebă pe taică-său despre acesta și află că, între timp, primul ei învățător se făcuse cel mai bun cântăreț la biserica din sat. Se bucură mult, iar când i se potrivi o ocazie se apropie de el și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-său despre acesta și află că, între timp, primul ei învățător se făcuse cel mai bun cântăreț la biserica din sat. Se bucură mult, iar când i se potrivi o ocazie se apropie de el și îi zise: - Hristos a Înviat! El îi răspunse: „Adevărat a Înviat, Alexandra!” Vocea lui tremura. Nici el, nici ea nu ziseră nimic mai mult, dar era sigur că ambii se gândeau la același lucru. Casa părintească Așteptase mult acea zi pentru a se revedea cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
între timp, primul ei învățător se făcuse cel mai bun cântăreț la biserica din sat. Se bucură mult, iar când i se potrivi o ocazie se apropie de el și îi zise: - Hristos a Înviat! El îi răspunse: „Adevărat a Înviat, Alexandra!” Vocea lui tremura. Nici el, nici ea nu ziseră nimic mai mult, dar era sigur că ambii se gândeau la același lucru. Casa părintească Așteptase mult acea zi pentru a se revedea cu nepoții săi. Era o adevărată bucurie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dacă „nu cumva bătrîneii ne-au mîngîiat pe căpșor pentru ca din scînteile poeziei noastre să-și țeasă o cingătoare electrică pentru a vorbi cu muzele?”. Amuzant, nu? Altfel, e greu de crezut că mult hulitul Pușkin a avut norocul ...să Învie ( deși există un precedent!), spre-a se umple de talentul incontestabil al necunoscutului Igor Severianin (unul dintre semnatarii de clarației). Sau, dacă ne referim la manifestul lui Marinetti din 1913, și reținem cu amuzament necesar unele propuneri ( cum ar fi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
porțelan”, din Scrisorile unui egoist, a lui I.L.Caragiale, găsim un fel de reluare în jurnalul următorului deceniu, al nouălea, a Mâncătorilor de etichete, jurnal scris de Gerard, prin 1977. Capitolul I. Mitul Contesei de Bethlen 1. “Întrebarea cum vor învia la A doua Venire cei înmormântați fără cap, și mai ales dacă vor învia, la care nu puteau răspunde nici măcar cei mai versați teologi, chiar până și cei necontaminați fie de materialismul dialectic și istoric la modă, fie de teoria
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în jurnalul următorului deceniu, al nouălea, a Mâncătorilor de etichete, jurnal scris de Gerard, prin 1977. Capitolul I. Mitul Contesei de Bethlen 1. “Întrebarea cum vor învia la A doua Venire cei înmormântați fără cap, și mai ales dacă vor învia, la care nu puteau răspunde nici măcar cei mai versați teologi, chiar până și cei necontaminați fie de materialismul dialectic și istoric la modă, fie de teoria cărții lui Erich von Daniken, Amintiri despre viitor-era un lucru care dădea localnicilor, prin
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fotografie, tânăr, la braț cu o domnișoară suplă care nu putea fi decât Karin-tante, parcă veghea acum 24 din 24 de ore, ca soția lui să nu ducă lipsă de nimica. Zâmbetul lui, cu toată fața, de bonom, parcă-l învia din morți. Gerard nu se grăbea. De data aceasta nu se grăbea. Era în stare să încondeieze cu privirile toate obiectele din cunoscutul apartament, mai ales mobila stil, vechiul radio, fotografiile de familie prinse elegant în albume valoroase, obiectele de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a văzut pe moș Dumitru și pe Pâcu între cărăuși, a început să râdă și să-și facă cruce cu mâna stângă. Ține-mă, Doamne, să nu cad! Ieri v-ați făcut testamentul - cum s-ar spune - și azi ați înviat. Sau te pomenești că oamenii nu puteau să se descurce fără voi și v-au luat pe sus. Care-i adevărul, fraților? Măi Costache! Ca să nu îmbătrânești neștiutor - ca să nu spun altfel - află tu că cărăușia îi ca și băutura
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o trezit și cere apă! Acum am venit, Puicuță! - i-a răspuns Cotman, alergând spre sania lui Hliboceanu. A urcat în sanie, l-a apucat de mână și cu glas aproape scâncit, l-a întrebat: Te-ai trezit, băiete? Ai înviat, Vasilică tată? Ce dorești? Apăăă! Apăăă! - s-a auzic ca prin vis glasul tremurat al lui Hliboceanu. Nu avem apă, băiatul tatei, dar am să-ți umezesc buzele cu omăt. Pavele! Sări din sanie, adună un bulgăre de omăt curat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cheamă Vasile! De ce? Nu știu. Mi-o spus doar să te chem și atâta. Costache a lăsat treburile baltă și s-a grăbit să ajungă la Hliboceanu. Ce dorești, Vasilică tată? Poate mă bărbierești, căăă... Uite-te la el! O înviat mortul și vrea să arate ca un flăcău! Bine, băiete! Costache și-a adus cele trebuitoare și s-a apucat să-l bărbierească. În timp ce lucra cu mare băgare de seamă, prin minte îi umblau o mulțime de gânduri: „Așa, omule
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
face Hliboceanu? Îi bine, jupâne. S-o pus pe picioare și ca mâinepoimâine îți dă binețe - a răspuns Cotman. Dacă-i așa, apoi bărbat îi aista nu șagă. Auzi dumneata! Să-l pălească cu baltagul în cap și el să învie așa peste noapte! Aiasta-i minune mare, domnule! O fi minune, da’ nici noi nu suntem de ici de colea, jupâne - a replicat Mitruță cu oarecare mândrie. Și dacă tot am ajuns, spune-ne unde descărcăm? - a întrebat Cotman. Aici
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dacă mai avea dreptul la cele patruzeci de fecioare promise. Atrași de zgomotele de pe coridoare, Napoleon și membrii statului său major se năpustiră și ei spre unul dintre balcoane. Când se aplecă peste parapet, Împăratul fu cât pe ce să Învie de bucurie. Nici la Încoronare nu văzuse așa ceva: mulțimea care se afla acum la picioarele lui Întrecea cu mult ca ordin de mărime orice oaste pe care-o putuse strânge vreodată. — Iată armata mea! urlă el. America, ia aminte! Cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
franțuzești, pe unde ar trebui introdus un dispozitiv la mare adâncime de ungere a axei ruginite. „Iar Elveția?!“ protestează membrii conciliului strânși de-a dreapta Lui. „Parcă am stabilit cu bancherii că acolo nu ne băgăm.“ 12 decembrie 2012. Michael Jackson Învie. Pielea galbenă și trăsăturile pronunțat asiatice sunt puse de familia artistului pe seama unei boli rare. Megastarul susține un concert de adio În timpul căruia numeroși martori susțin că pop-starul a mers cu spatele pe apă și a vindecat un ipohondru, ținând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aia! i-am strigat, aruncându-i câteva bancnote mototolite În poală. — Care? a răspuns el flegmatic. Fila de calendar, ziarul sau ambalajul de plăcinte? — Aia mare și albă! am strigat, arătându-i-o din nou. Ca prin minune, Matusalem a Înviat brusc, demarând În trombă. Pentru cursele-n afara orașului, percep tarif dublu, m-a anunțat el. Dacă e urmărire, suma se dublează Încă o dată. Politica firmei. Ambele benzi erau pline de mașini care, simțind apropierea ieșirii din oraș, Începuseră să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vis-a-vis de baia din care se auzea un gâlgâit. Am bătut, apoi am apăsat clanța. Ușa era Încuiată. Am bătut de câteva ori, apoi am sâsâit - drept răspuns, se auzi scârțâitul unui pat ruginit. Tălpi goale pe podea; speriată, cheia Învie În yală. Anton Îmi deschise În lenjerie de corp - din care, partea de jos era cu două mărimi mai mare și necesita o spălare rapidă. — La naiba, Sascha, mă Întâmpină cu farmecul cu care m-am obișnuit, și se băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]