707 matches
-
stânjenit. —De-aia, spuse el, s-ar putea să nu fie o idee bună să apară. Uite ce e, niciodată n-a știut cum să țină un bărbat lângă ea, comentă Nieve. Nu e vina mea. Nu poate să mă învinovățească pentru ceea ce s-a întâmplat. Totuși, cum ți-am mai zis, s-ar putea să mă învinovățească pe mine, observă Aidan. — Suntem cu toții mai maturi și mai înțelepți. Pe vremea aia eram doar niște copii. De atunci ne-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ce e, niciodată n-a știut cum să țină un bărbat lângă ea, comentă Nieve. Nu e vina mea. Nu poate să mă învinovățească pentru ceea ce s-a întâmplat. Totuși, cum ți-am mai zis, s-ar putea să mă învinovățească pe mine, observă Aidan. — Suntem cu toții mai maturi și mai înțelepți. Pe vremea aia eram doar niște copii. De atunci ne-a mai venit mintea la cap. Sper să ai dreptate, zise Stephen. Sincer. Câteva ore mai târziu, stând întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dați-mi voie să fiu la fel de franc. Multe poziții din aparatul birocratic al Reichului sunt sub patronajul meu. Prin urmare, sunt adesea abordat de vreun fost coleg, o cunoștință din lumea afacerilor, să-i fac un mic favor. Nu-i Învinovățesc pe oameni că Încearcă să se descurce. Dacă pot, Îi ajut. Dar desigur că voi cere și eu un favor În schimb. Așa merg lucrurile pe lumea asta. În același timp, mi-am construit un depozit imens de informații. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
bine. Vecinii au clătinat din capete și au sugerat că trebuie să ai o atitudine filosofică În fața unor astfel de lucruri. Otto, admiratorul ei din DAF, a crezut că probabil o să apară nu peste mult timp. Nu puteam să-i Învinovățesc pe nici unul dntre ei. Să-ți pierzi Încă un fir de păr pentru un cap care deja s-a pierdut pare multora deloc potrivit. Împărțindu-mi serile tăcute, singuratice, cu o sticlă prietenoasă, am Încercat adesea să-mi imaginez ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
apropiați, în urma lor bărbații și apoi femeile, după primul tur însă părintele ajunge din urmă coada femeilor care nu se grăbesc, de ce s-ar grăbi?! timpul și-a pierdut în noaptea asta dreapta măsură, numai părintele se grăbește și murmură învinovățind încetineala femeilor, înfrânat în graba lui de a deschide porțile luminii, șirul se destramă, lumea se amestecă, bărbați, femei, copii într-o totală abolire a diferențelor de orice fel, Ne filmează, aud în jurul meu glasuri, Cine?! E Tudor al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
clachează. Acela era genul de lucru pe care ea nu l-ar face niciodată. Bineînțeles, toate astea plecau de la premisa că Ashling va ieși cu Marcus. Poate că nu o va face și, în fond, cine ar putea să o învinovățească? După părerea Lisei, era dezgustător. Pistruii aceia! Nici măcar faptul că putea să facă o sală plină de oameni beți să râdă nu îi anula. —Lisaaa, paaaaa. Ne mai vedem, Lisaaa. Tipii care avuseseră grijă de ea la începutul serii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
drogat, îți dai seama imediat, doar dacă vorbești cu el. Și cum de e pe străzi atunci? Nu am de unde să știu, recunoscu Ashling. I se păruse nepoliticos să întrebe asta. Dar pare foarte drăguț. Chiar normal. Nu l-aș învinovăți, chiar dacă ar bea sau dacă s-ar droga - pare oribil să stai pe străzi. Clodagh scoase malițios buza de jos în afară. — Nu știu unde găsești tu oamenii ăștia. Dar ai grijă, bine? Oricum, vreau să vorbesc cu tine. Am luat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu îmi amintesc mare lucru după aceea. Am un sentiment oribil că am dărâmat băutura cuiva, dar cred că îmi imaginez chestii. Păi, da. Dar e foarte rău că nu îmi amintesc cum am ajuns acasă, reîncepu Clodagh să se învinovățească. Oh, Dumnezeule mare, spuse ea cu o voce cu câteva octave mai joasă, deoarece își amintise ceva oribil. Am o impresie groaznică... a, nu, nu cred că aș fi putut. —Ce? — Fetele acelea cu care vorbeam la baie, una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
-o aproape total pe tânăra fată. Nu, Rhyme, nu ai dreptate, există și morți de care nu poți scăpa. Această tragedie o va urmări pentru totdeauna. Apoi se gândi că va avea tot timpul din lume să jelească, să se învinovățească și să caute consecințele celor întâmplate. Acum trebuia să înceapă să gândească în calitate de polițist. Magicianul e undeva aproape. Și nu trebuie să scape sub nicio formă. Ești la locul unei crime și știi ce ai de făcut. Primul pas. Izolarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de balamaua ușii unde o împingea trupul. Am întins o mână spre ea și i-am zâmbit din nou. —Stacey, am zis blând. Trebuie să mă lași să te ajut. Ben —B en, în nici un caz nu trebuie să te învinovățești. E prea demodat. Doar pentru că părinții tăi au fost toată viața atât de prostește de apropiați suporți așa greu. Vezi tu, cei mai mulți dintre noi iau chestia asta ca pe ceva normal. Așteaptă - o să se-ntoarcă. Și-apoi o să-ți dorești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la facultate. Nu văd nimic greșit În asta. Ai fost doar puțin naivă, atâta tot. —Puțin? Asta e-un eufemism. — Hai, mă, ai făcut o greșeală și tu. Una destul de mare, trebuie să recunosc, dar trebuie să nu te mai Învinovățești atâta pentru ea. O Întrebă pe Ruby dacă se mai gândise la cum să-i dea de gol pe Hardacre și pe Jill. Hannah părea foarte mulțumită s-o lase pe Ruby să ia toate deciziile. Îi era clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
umerii acoperiți de o cămașă de poplin. — Imediat ce am ajuns aici, am căpătat un tremur al mâinilor și picioarelor. Primul doctor la care m-am dus a zis că dezvoltasem un caz de instituționită. —Poftim? Firește, doctore, că nu te învinovățesc. Individul era un prost, dar mă dusesem la el pentru că avea un nume bun. Toată lumea de la Marseilles știa cât de mult ura Europa. „Cimitirul evreilor“ o numea. Un om ca el nu putea trimite pe cineva înapoi, nici măcar pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a spus el o jumătate de oră mai târziu, pe când stăteam la o masă unsuroasă într-un restaurant non-stop. În lumina lămpilor de deasupra, falca lui nerasă părea lăsată și ochii aveau o expresie preocupată. Cine l-ar fi putut învinovăți? Un bărbat nu renunță la jumătate din visul său fără să aibă remușcări. Dar îi explicasem planul de câteva ori și nu reușise să îi găsească nici o fisură. —Cu ce să te păcălesc? l-am întrebat. Că un mucea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
poți simți vinovat prin asociere. Știți pe cine învinuiesc pentru afacerea Rosenberg, totuși? Pe Julius și pe Ethel. Nu pentru spionaj. Nu pot să spun dacă au făcut-o sau nu. Îi învinuiesc pentru că au murit pe scaunul electric. Îi învinovățesc că i-au lăsat orfani pe acei doi băieței. Încă le văd poza din ziar, în jachetele lor cadrilate, cu șepcile cu cozoroc. Michael și Robert. Nume americane adevărate. Michael și Robert Rosenberg zâmbesc în poză. Avocatul apărării îi conduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
salvatoare. Nu are importanță ce au scris ziarele - că părinții au mers la moarte cu o demnitate tăcută. Ce știu ziarele despre astfel de lucruri? Acei doi băieței vor auzi strigătele părinților lor pentru tot restul vieții. De asta îi învinovățesc pe Julius și pe Ethel Rosenberg. Ar fi putut să oprească execuția în orice moment. O linie telefonică spre Washington a fost deschisă până în ultima clipă. Tot ce trebuiau să facă era să mărturisească, și sentințele lor ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ascunsese cu el în Prinsengracht 263, a fost în spitalul de la Auschwitz. Amintirea era extrem de dureroasă pentru domnul Frank. Îl rugase pe băiat să rămână. Băiatul spusese că își va încerca norocul în timpul marșului forțat. Domnul Frank încă se mai învinovățea pentru că nu reușise să îl convingă pe băiat, care îi fusese ca un fiu, să rămână cu el. Mai era un paragraf. Orice altă viitoare încercare de a-l hărțui pe domnul Otto Frank sau de a mă da drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lui Pfeffer, el nu era cu adevărat soțul ei. Tata îi făcea mamei semn să tacă de fiecare dată când aducea vorba despre asta. Doar legile rasiale îl împiedicaseră pe Pfeffer să se însoare cu Charlotte. Nu puteai să o învinovățești pe Lotte pentru asta. Tatăl meu o plăcuse întotdeauna pe Charlotte. Și cine putea să îl învinovățească pe Pfeffer? Lotte arăta ca Jean Harlow. Cred că avea cam treizeci de ani când o întâlnisem de câteva ori, înainte să dispărem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fiecare dată când aducea vorba despre asta. Doar legile rasiale îl împiedicaseră pe Pfeffer să se însoare cu Charlotte. Nu puteai să o învinovățești pe Lotte pentru asta. Tatăl meu o plăcuse întotdeauna pe Charlotte. Și cine putea să îl învinovățească pe Pfeffer? Lotte arăta ca Jean Harlow. Cred că avea cam treizeci de ani când o întâlnisem de câteva ori, înainte să dispărem, dar noaptea, sub cearșafuri mirosind a acru și a transpirație - chiar și atunci când făceam rost de săpun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nu un hoț; că mă rușinam cu mama - dar care băiat nu se rușinează -, însă o iubeam și aș fi dat orice să nu mă fi certat cu ea în noaptea de dinaintea venirii Poliției Verzi; că uneori încă îl mai învinovățeam pe tata că nu ne-a scos de acolo la timp și că mă uram pentru că în cele din urmă scăpasem. Copiii mei ar fi dus-o poate mai bine dacă le-aș fi spus adevărul. Poate Madeleine nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ceea ce ascundeam eu nu era ceva mai grav. Nu am întrebat-o ce voia să spună cu asta. Aveam o idee mai clară decât ea despre crime pe care aș fi putut să le comit. Nici copiii nu m-au învinovățit. Spre deosebire de mama lor, totuși, nu își puteau imagina de ce am tăcut toți acești ani. Poate că am reușit până la urmă să îi protejez. Copiii și-au asumat noul lor trecut, dorind să plătească înapoi cu aceeași monedă. Abigail avu primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a speriat și a fugit după ei. Într-un sfârșit i-a găsit ascunși În parcarea de sub clădire, acolo era un robinet și ei apucaseră să se spele de sânge, dar lui nu i-au dat voie și l-au Învinovățit că din cauza lui Winston nu era nici viu, nici mort, că dovedea cruzime față de animale, că din cauza lui s-a rupt cuțitul pe care Ronen l-a adus de acasă, și au zis că precis Îi va turna, doar Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Pa. Mi s-a părut mie sau am simțit o lipsă de compasiune în vocea ei? Părea mai preocupată de ziua lui Phil decât de tragedia mea - vreau să spun întâmplarea nefericită - deși poate că nu aveam motive s-o învinovățesc pentru asta. La urma urmelor, ea avea copii, ce-i păsa? Am reușit să adorm după ce am terminat o sticlă de vin și ultima sticlă mare de cidru din ultima noastră excursie în Devon. Ca să mă asigur că voi cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să zâmbească din nou. Stătea în ușă neștiind cum să mă salute. Îi înțelegeam jena. Să-l pup pe obraz? Să-i fac cu mâna veselă? Să dăm mâna? Poate că voia să-mi dea o palmă. Și nu-l învinovățesc. E totul în regulă? mă întrebă imediat. —Porți haine noi, nu m-am putut abține eu. Tu urăști hainele noi. Amândoi le urâm. Le uram. Le urâm. Vreau să zic că amândoi le urâm, probabil, numai că nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pentru că-mi pusesem pantofi cu șireturi - asta va îngreuna o eventuală ieșire în fugă. —Așa, asta să-mi fie de învățătură de minte pentru că i-am cerut părerea unei prietene care-și alege hainele pentru alinare, izbucni Lisa. N-o învinovăți pe Jenny pentru că a fost sinceră. Kieran se simți obligat să mă apere la rândul său. —Trebuie să plec, am strigat eu însuflețită. Mulțumesc pentru vin. La revedere. Anunțul meu abrupt a scuturat-o pe Lisa de norul de resentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Kieran, chiar Tally sau Phil? Nu aș fi putut spune nimănui ce s-a întâmplat. Probabil că m-ar judeca toți, și pe bună dreptate, dar nu aș putea face față la așa ceva, cel puțin nu din moment ce oricum mă voi învinovăți singură pentru tot restul vieții. Eram, în același timp, suficient de stăpână pe mine ca să-mi dau seama că trebuia să rămână un secret, altfel ar fi distrus tot ce mai rămăsese din viața mea, asta în plus față de fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]