9,251 matches
-
stăpânească pământul, așa cum erau nu o puteau face, de aceea a pus o momeală, mărul. Domnul știa că vor mânca din măr, își dorea chiar, să încalce porunca și să guste din fructul oprit. Șarpele, dracul (întodeauna va exista un șarpe)a îmbiat-o pe Eva, spre bucuria Domnului, aceasta a gustat din măr, apoi a mușcat și Adam. Din această clipă lucrurile se schimbă total, cei doi văd că sunt diferiți, își acoperă goliciunile cu frunze de lipan, se descoperă
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380087_a_381416]
-
adânc săpate în haina lor groasă, mușchiul verde crescut ca barba unui călugăr tânăr, arăta nordul și vârsta înaintată a vajnicilor copaci. Umbra lor deasă răcorea și mai mult pârâul cu apă limpede, ce se scurgea la vale ca un șarpe cu clopoței, ocolind maluri și lăsând în urmă o muzică plăcută din lovirea repezită a apei de pietrele din vaduri, era un clipocit, precum șoaptele îndrăgostiților într-o seară cu lună plină. Grătarele cu focul încă arzând, așteptau jarul pentru
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380087_a_381416]
-
numai lui Dumenzeu, pe atât omul elimina pentru sine și riscul autodistrugerii. Puterea este un foc spiritual greu de mânuit de o ființă creată, de un prometeu înlănțuit. De aceea de atâtea ori puterea omului s-a întors precum un șarpe muscandu-si propria coadă. Dacă există o alegere a unor oameni ai lui Dumnezeu, o “predestinare”, acesta alegere este pentru binele tuturor. Alegerea cuiva nu este numai o binecuvântare, dar și o mare responsabilitate în fața lui Dumnezeu. Referință Bibliografica: TEOLOGUMENA
DESPRE IUBIRE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380154_a_381483]
-
-n rădăcini, să le scriu în amintiri. Tăcerea împrumută vârsta înțeleaptă, mă căptușește pe interior golul, trecutul fuge singur înapoi nimeni nu-l vede, poartă câteva rămășițe sub aripi. Zilele se deapănă într-un singur sens, drumurile-s asemenea unor șerpi obosiți oasele, zăpezi întubate dincolo de ierni, pomi înfloriți pe neașteptate, ochii. Numai în brațe pot strânge norocul, o singură dată și sunt mereu atent să nu mă ocolească. Pe urma urmelor caut, un suport pe care să urc încrederea iar
PE URMA URMELOR CAUT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380173_a_381502]
-
mai 2016 Toate Articolele Autorului Ajunsesem într-un câmp de lavandă și mă opream să privesc luna... atât de aproape, dacă întindeam mâna, o culegeam ca dintr-un pom, roade bogate. Liniștea îmi picura ceară în sânge și ca un șarpe galben mă încolăcea, un copil se auzea în mine cum plânge și l-am strigat îndată, dar nu mă auzea. Ajunsesem într-un câmp de lavandă și nu știam dacă îl mai văzusem vreodată pe pământ, aveam aripi de dor
AJUNSESEM ÎNTR-UN CÂMP DE LAVANDĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380179_a_381508]
-
e adevărat că-l țineai închis pe Traian? Că l-ați găsit mort în dulap? Drăguță și finuță cum este, se făcu hipoacuzică la gluma-mi grosieră și se precipită: -Vino să ne iei, te rog! Nicole se perpelește ca șarpele pe uscat. Nu știu ce are de vreo două zile. Lixandra zice că i se trage de la un telefon primit târziu, noaptea, când, fără intenție, a auzit-o că se minuna de ceva, că mulțumea repetat cuiva, care să fi fost acela
SENECA PREGĂTEŞTE CEVA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380149_a_381478]
-
coji, pe care le așeză pe taburetul adus odată cu ele, lângă Vadim. - Uite; păcat că nu sunt și calde, dar merg și așa. Se așeză și el și pescuind repede țigara de pe marginea scrumierei, reîncepu să fumeze. - Fumezi ca un șarpe, de-asta ești așa de slab - spuse Vadim aruncându-i o privire și după ce ronțăi câteva semințe, mai dădu pe gât o jumătate de pahar, strâmbându-se din nou, dar fără a mai adăuga nimic. Continuară să spargă tăcuți semințele
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
doi bărbați) ne pune în gardă că nu este un novice în domeniul scrisului. O face - în paragraful pe care îl vom cita mai jos - cu o anume sagacitate, mizând pe o frază în perioade lungi, ca un piton ori șarpe Boa fascinant, însă iminent devorator. Este o frază în interiorul căreia apasă tot mai tare pe accelerator, prin verbul ,,am scris” (de două ori) și prin reluarea, de patru ori, a indicativului prezent SCRIU: ,, Am scris, de-a lungul timpului, poezii
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
această liniște relevantă. În primul rând, Parlamentul nu mai poate, iată, să se dea victimă a atacurilor Președinției. Pe vremea când era mustrat de trei ori pe săptămână de la Cotroceni, forul reprezentativ suprem al democrației țipa ca din gură de șarpe că este atacată fix... democrația. Azi nu-i mai atacă nimeni pe aleși și, ca la un semn, toți au treabă. Nu că au mai tăiat din bani sau vacanțele prlungite, nici vorbă, dar mai trec pe la serviciu, că e
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94066_a_95358]
-
emigranți, unul dintre cei 43.000 de taximetriști ai marelui oraș. Times Square, buricul New York-ului este descris ca un furnicar de oameni și limuzine, inundat de beția luminilor multicolore și de imensele reclame, străbătut fără-ncetare de un uriaș șarpe galben format din mulțimea taxiurilor. „America e formadabilă - notează MMI -, dar nu e o poezie decât în filme și în week-end-uri dacă ai money... Altfel, viața e dură, [...] un lung chin mai ales pentru întâia generație, ba chiar și a
MĂRTURIA UNEI EXISTENȚE REMARCABILE [Corola-blog/BlogPost/94099_a_95391]
-
prin mișcări ale mâinilor și ochilor, Damru: un dans care reprezintă religia hindusa, prin îmbinarea ritmurilor diverse ale lumii, Tillana: dans al mișcărilor ritmice rapide ale picioarelor, Kirtanam - Bhukhana Bhujanga: dans realizat că omagiu pentru frumusețea costumului, acesta simbolizând mișcarea șarpelui și a tigrului. Dansatoarele au în jurul gâtului un instrument muzical specific. Nu va lipsi nici Ramayana - povestea adevărului și a idealului în viață; dânsul valorifica principii sfinte în viață: respectul față de mama, cultul partenerului, iubirea de frate, iertarea și Supda
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94240_a_95532]
-
de mâine, si vai nouă celor de azi, că suntem vrăjmașii copiilor noștri, suntem vrăjmașii strămoșilor noștri, vrăjmașii mântuirii neamului românesc, vrăjmașii lui Hristos cel răstignit și Înviat, Care ne mustra cu cuvintele acestea: Dar voi întreceți măsură părinților voștri! Șerpi, pui de vipere, cum veți scăpa de osânda gheenei ?” (Evanghelia după Sfanțul Apostol Matei - 23, 32-33) Să ne rugăm noi înșine mai mult și să-i îndemnam și pe alții că toate acestea să nu se întâmple! Rugăciunile noastre să
Puterea rugăciunii în fenomenul vindecării [Corola-blog/BlogPost/94202_a_95494]
-
Măștile curg cenușiu pe sub chip... Lebădă mea, să dansăm pe asfalt Dânsul confuz, de plictis și amar Cearnă pe noi glodul vieții de jar Ziare în vânt și ninsori de cobalt Patimă mea, ne tot țesem din mit Scorburi de șerpi tot zidim din povești Bate un vânt cu scrisori fără vești Tu mi te-ascunzi că un verb într-un ... Citește mai mult Lame subțiri taie umbre feliiScrâșnet de roți, vechi oraș îmbâcsitTu mi te-ascunzi că un verb într-
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
fumuriuBate un vânt de sfârșit vișiniuMăștile curg cenușiu pe sub chip...Lebădă mea, să dansăm pe asfaltDansul confuz, de plictis și amarCearnă pe noi glodul vieții de jarZiare în vânt și ninsori de cobaltPatima mea, ne tot țesem din mitScorburi de șerpi tot zidim din poveștiBate un vânt cu scrisori fără veștiTu mi te-ascunzi că un verb într-un ... X. FĂ-MĂ IUBIRE, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1655 din 13 iulie 2015. Mi-a mai rămas un cântec
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
decembrie din care nu se mai pleacă. Se vindecă timpul. Timpul mă va face atât de frumoasă că nu vei avea vreme să stai limpede, nici neînvins că speranța, nici prea departe de candele, dragul meu. Foșnește alunul e vremea șerpilor, picura dragostea ca ceară, că ploile veștede. Cum de nu am știut mai demult cum de nu am înțeles că nimic nu e pururea? Nimic, nici aceasta dovadă că suntem, nici numele pe care ni-l șterge nisipul, apa mării
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
învăluindu-mă mult,ca un decembriedin care nu se mai pleacă. Se vindecătimpul. Timpul mă va face atât de frumoasăcă nu vei avea vreme să stailimpede,nici neînvins că speranța,nici prea departe de candele,dragul meu.Foșnește alunule vremea șerpilor,picura dragosteaca ceară, că ploile veștede.Cum de nu am știut mai demultcum de nu am înțeles că nimic nu e pururea? Nimic, nici aceasta dovadă că suntem,nici numele pe care ni-l șterge nisipul,apa mării, sareaspălându-ne.Dumnezeu
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
rouă poartă ie câmpenească)/ și îi ia urma/ doar vânătorul priceput s-o ademenească’’ - pentru a se încheia, de asemenea, cu o deschidere întru nemărginire: ,,(prin tunelul lumii întunecoase/ eu asmut câinii conștiinței dureroare)// doar timpul se subțiază ca un șarpe’’. Sunt versuri în care auzim, parcă, un ecou vag din filosofia aceluiași Martin Heidegger, care, la Freiburg, susținea că viața se cuvine abordată la nivel ,,factic’’, nicidecum ca o idee pură, ruptă de temporalitatea sa istorică, smulsă din lumea care
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
de tine’’ și, mai ales, cel din urmă: ,,Necunoscuta misterioasă...’’, care poate a fi chiar Moașa nașterii ființei întru Domnul (Moartea): ,,chipul ei avea o transparență infinită,/ semăna cu o tuberoză care-și schimbă/ necontenit culoarea împrumutând noi culori/ de la șarpele curcubeului,/ de la vipera luminii,/ (...)/ și, totuși, cineva o zărise, poate, poetul/ peste a cărui tristețe princiară/ (...)/ cobora amintirea aievea,/ și fața fără de cuprindere a lui Dumnezeu, / doar el ajunsese până la esențe/ (...)/ doar lui îi vorbea în șoaptă/ pom înflorind noaptea
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
descălțat arbori de culoare și-am încălțat suflete în cuvinte din mine însumi (mai) pot ieși oare bat clopotele pentru tine ține minte înserarea nu poate însera decât într-o stea fară nume fără o mie de răsărituri pielea de șarpe îmi strânge dramul de noroc curcubeul din perna ta răsucește axul lumii ca la un joc de-a dura de-a v-ați de-a poezia mirosul de silabe frânte îmi adoarme insomnia ce lume! între noi și al lunii
SUFLET (DE)COLORAT de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377089_a_378418]
-
în pumnii strânși nu știu cum am ajuns să le gust acidul cum mai sunt acum după ce timpul li s-a scurs au rămas aceleași sânziene cu parfumul subtil perceput când pe văile de munte le amușinam înnebunită prezența sau au devenit șerpi cu capetele mereu mușcate într-un ciclu firesc al cunoașterii necunoașterii unde să caut unde să aflu ce cum și mai ales când se produce transcenderea lor în cenușa imperiului iluziilor le ating și acum mușcăturile vin când și când
LA ADĂPOSTUL NAŞTERII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377191_a_378520]
-
buclucașul nostru Papa! remarcă Patriarhul. Te pomenești că te regăsești în postura mofturosului. În timp ce Papa, reînviat, dădea replici usturătoare Patriarhului și celor care-i țineau isonul, Flower-Power finaliză jucăriile din fructe. Pentru Doc încropi din smochine unite prin scobitori un șarpe. Când acesta ceru lămuriri, Miramoț sări în ajutor: bastonul lui Esculap, Doc! Flower-Power, puțin în pană de idei, întoarse privirea spre Miramoț cu întrebarea nerostită Ce să mai fac? Miramoț, pe fază, îi trimise un SMS rapid. -E ca și cum ați
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
NUMĂRARE ALINIERE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1528 din 08 martie 2015 Toate Articolele Autorului Sulamith Wülfing (1901 -1989) http://www.flickr.com/.../icschm/439.../in/set-72157623090572417 numără-mă acum numără-mă mâine aliniază-mă pe trupul șarpelui când atinge umbrele tale machiate atent migala ta inutilă mă lasă să absorb iluzia unei fericiri în care te arunci vrând mai mult decât nevrând numără-mă acum numără-mă mâine aliniază-mă unde vrei dar lasă-mi liber cerul
NUMĂRARE ALINIERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377254_a_378583]
-
a apărut încă. Am s-o văd într-o zi, undeva, prin centrul Bucureștilor, poate îmbătrânită, poate nu, privind absentă, de ce singură? Acum ea este Cresus, este bogată în succese, viață familială, ș.a., dar singurătatea nu ne ocolește, este un șarpe, același care a oferit mărul, el împarte destinele. Este mai mult decât un șerpișor viclean. El oferă cunoașterea, suferința, nicicând fericire, șarpele tace. De ce să-l imităm? Eu sunt mai tare decât șarpele. Nu spun de ce. Enter a world of
GÂNDURI DIN JURNAL (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377245_a_378574]
-
Acum ea este Cresus, este bogată în succese, viață familială, ș.a., dar singurătatea nu ne ocolește, este un șarpe, același care a oferit mărul, el împarte destinele. Este mai mult decât un șerpișor viclean. El oferă cunoașterea, suferința, nicicând fericire, șarpele tace. De ce să-l imităm? Eu sunt mai tare decât șarpele. Nu spun de ce. Enter a world of surprise. Noaptea am visat un cutremur. Nu muream, visam, vedeam, plafoane, praf, totul cade în tăcere, apoi în vuiet, nu sunt speriat
GÂNDURI DIN JURNAL (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377245_a_378574]
-
dar singurătatea nu ne ocolește, este un șarpe, același care a oferit mărul, el împarte destinele. Este mai mult decât un șerpișor viclean. El oferă cunoașterea, suferința, nicicând fericire, șarpele tace. De ce să-l imităm? Eu sunt mai tare decât șarpele. Nu spun de ce. Enter a world of surprise. Noaptea am visat un cutremur. Nu muream, visam, vedeam, plafoane, praf, totul cade în tăcere, apoi în vuiet, nu sunt speriat, chiar bucuros, a venit un final, va veni un început. De
GÂNDURI DIN JURNAL (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377245_a_378574]