822 matches
-
în continuare, spre Ospedaletti, Bordighera și Ventimiglia merg pe trotuarul de lângă Via Aurelia. Privesc spre mare, între stradă și plajă, o zonă în care sunt numeroase case de vacanță foarte frumoase și cred că și bine păzite. Mergând mai mult șchiopătând, ajung la Ospedaletti, unde la primărie o doamnă foarte amabilă îmi pune o ștampilă în pașaport și-mi oferă și un mic ghid pliant al drumului. Vecina ei remarcă la gâtul meu crucea sf. Francisc și-mi spune zâmbind că
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Vecina ei remarcă la gâtul meu crucea sf. Francisc și-mi spune zâmbind că și ea are această cruce. Mă bucur împreună cu ea și adaug că noi trebuie să purtăm crucea în inimă. Ies și-mi reiau drumul pe trotuar, șchiopătând ușor, în zgomotul mașinilor pe care-l suport totuși fără mare dificultate. Cu greu ajung la Ventimiglia, unde catedrala este închisă, fiind timpul amiezii. Mai am 12 km până la frontieră. In câteva ore voi ieși din Italia, după 210
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sora i-a așezat merindele în sac. La plecare, i-a șoptit: „Drum bun, Toadere, și să te faci sănătos cât mai repede!” Apoi, cu pas grăbit, a dispărut dincolo de ușa salonului. Toaibă a coborât încet treptele, pornind spre poartă șchiopătând. Când și-a întors privirea spre ferestrele salonului de unde tocmai plecase, la una din ele o mână flutura abia perceptibil și un chip îl privea trist și resemnat... Aceasta era imaginea care fără voia lui îi stăruia în minte. Și-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mă prezint? Păiii... o zis să vii amu’ odată cu mine, de nu trimite milițianul după matale... Uite și dumneata! Nu ai voie să înghiți măcar o lingură de mâncare după o zi de trudă. Scurtă vreme după aceea, Toaibă călca șchiopătând alături de goarză. Știi cumva de ce mă caută? Dacă aș ști, cu dragă inimă ți-aș spune, bade Toadere. Da’ nu știu... Răspunsul țâfnos de dincolo de ușa în care a bătut Toaibă l-a pus în gardă. Bună ziua! Anchetatorul l-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
s a furișat o lumină roșcată pâlpâind nefiresc... Și-a ridicat 142 privirea... La casa Dochiței - moașa satului - se ridicau vâlvătăi de flăcări vânzolite de furtună în toate părțile... „Ce înseamnă asta? O luat foc casa Dochiței?” - s-a întrebat. Șchiopătând amarnic, a început să alerge într-acolo. Când a ajuns la poarta ei, și-a dat seama însă că ardea o căpiță de paie din afara curții. În jur nu se vedea nici o mișcare. „Doamne! Focul poate ajunge la casă!” - i-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fi ostenit venind încoace. Mărunțică, cu o legăturică de buruieni în pestelcă, a pornit cu pas grăbit spre casa lui Toaibă... Îndată a înghițit-o întunerecul. „De-ar ajunge la vreme! Oare Maranda mai poate de durere?” - gândea în timp ce pășea șchiopătând pe ulița întunecoasă. Un gând fugar i-a străbătut mintea: „Numai pe front umblam așa prin beznă. Aici de bine de rău cunosc drumul, dar acolo la fiecare pas te putea aștepta o groapă, un șanț, un gard de sârmă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
că-și doreau prepusul Cu mult mai virulent. Publicul însă dădu același preț Pe orizontul roz, cât pe-un trecut semeț; Până la urmă păreau indiferenți, Iar scorul îl dictară arbitrii asistenți. Calcule subiective Pe o răbdătoare coală de hârtie dansau șchiopătând niște cifre; se așezau într-un anume fel încât era de presupus că însemnau niște calcule. Asta se întâmpla într-o noapte, o noapte fără de sfârșit, în care derapajele scrierii sugerau o nestăpânită emoție nu doar pentru grafolog. Probabil omul
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
părinților, prietenilor - eventual la un pahar de...ceva). Ci lui Dumnezeu. Deoarece El este Cel care a permis să trecem prin încercările respective; acele încercări nu au alt rost decât de a ne ajuta să înțelegem că viața noastră duhovnicească șchiopătează, că noi greșim undeva. Un părinte spunea: “Dumnezeu le dă oamenilor necazurile pentru ca noi, oamenii Bisericii, să putem semăna sămânța cea bună a credinței”. Dumnezeu nu se bucură atunci când noi suferim, dar îngăduie ca noi să suferim, pentru ca sufletele noastre
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Să mă deranjezi? Ce vorbă e asta? Intre noi menajamentele de acest fel sânt fără sens. De ce n-ai chemat-o pe Alexa? ― N-a putut veni... M-am descurcat și singură după cum vezi. Am ajutat-o să urce scările, șchiopăta destul de rău; aș fi luat-o pe sus, în brațe, dar nu m-a lăsat. Cum ajunse în apartament dădu o raită prin odăi. Cred că nu i-a displăcut inspecția sumară, toate erau în ordine, așa cum le lăsase. Pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Astarteei, care mănîncă la masa Izabelei." 20. Ahab a trimis soli la toți copiii lui Israel, și a strîns pe prooroci la muntele Carmel. 21. Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul, și a zis: "Pînă cînd vreți să șchiopătați de amîndouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după El; iar dacă este Baal, mergeți după Baal!" Poporul nu i-a răspuns nimic. 22. Și Ilie a zis poporului: "Eu singur am rămas din proorocii Domnului, pe cînd prooroci ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
lui Iuju Șafer era înfloritor. Gălăgioase și pline de pretenții, niște țărănci ciocăneau vasele de lut, încercând să rupă prețul. O doamnă cu voaletă intră la „Mobila”. Gras și alb, domnu David, negustorul, își scoase cu familiaritate pălăria, retrăgându-se șchiopătând în umbra ușii. - Am primit chiar ieri comanda din Viana, se făli el cu glas astmatic. Știm noi ce-i place lú domnu’ avocat, coniță. Cucoana voalată privi însă la marfă cu dispreț. - Să mai vedem, să mai vdem, domnu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cu goarna în mână și să anunțe ce trebuia adus la cunoștința tuturor. El ținea loc de ziar, de aparat de radio, de Monitor oficial. Colinda, conștiincios, toate ulițele cu mersul lui stânjenit de un defect care-l făcea să șchiopăteze și, la fiecare răspântie, se oprea, ducea goarna la gură, scoțând niște zbierete metalice, după care trăgea aer în piept, se proptea mai bine pe picioare și începea, plin de importanță: "Oameni buni, se aduce la cunoștință că..." Slujbașul primăriei
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
zi, reîncepea spectacolul. Pe cerul neverosimil de limpede, apăreau iar, argintii, cârduri de bombardiere. Tunurile antiaeriene trăgeau, din nou, cu ghemotoace de câlți, fără să producă nici o pierdere inamicului. Spre seară, își făcea apariția pe ulițe "omul cu goarna". Înainta șchiopătând și anunța că trebuiau să se prezinte la primărie cei care aveau diverse misiuni legate de eventuala prăbușire a vreunui bombardier. Și, pe urmă, e chiar rău când înțelegi mai multe despre viață și moarte, trăind (cît se poate!) detașat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
privea. Doar vorbea. O italiană rece, de bandă înregistrată. După câteva minute a tăcut brusc și-a ieșit dintre copii. Am privit-o levitând, singură, pe culoar până la următorul expo nat. Nici mersul ei nu era cel al speciei noastre. Șchiopăta cu un picior, iar cu celălalt se-mpingea în podea ca să zboare. Nu privea nimic, mergea ghidată parcă de un simț misterios. S-a oprit la fel de brusc în fața altei vitrine și, făcând mișcări fine și de neîn țeles cu bărbia
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și-l trase înapoi pe șosea, spre mașină. Daniel, clătină ea din cap, tu n-ai știi să joci așa ceva nici dacă te-ar ține legat într-o mașină de curse și ar bloca pedala de accelerație. Mark tot mai șchiopăta și avea încă fața brăzdată de contuzii, dar altfel părea aproape vindecat. La două luni după accident, unor străini le-ar fi părut un pic cam greoi și înclinat spre teorii ciudate, dar nimic care să iasă din norma locală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mi-am ridicat piciorul și l-am răsucit, am văzut o deltă de sînge roșu strălucitor împrăștiindu-se foarte repede pe solul palid. Nu durea. Mi-am cufundat piciorul în apă, după care am privit fascinat cum scena se repeta. Șchiopătînd, cu pantofii în mînă și îmbrăcîndu-mă în vreme ce mergeam, m-am reîntors pe țărm. Mama se încălzise mai tare. Puteam mirosi asta. M-a tras înspre ea, bombănind blînd, și m-a împins deoparte, din nou, ca să se uite la rană
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
un ocol îndeajuns de mare un spațiu suficient, și apoi porni spre cămin. Soarele apusese cînd ajunse la drum, dar mai rămăsese crepusculul, un crepuscul amînat de vară, în care pămîntul era întunecat și cerul o explozie de culori. Trecu șchiopătînd de poarta căminului, asfaltul tare rănindu-i picioarele, și se duse spre bungalow-ul administratorului mergînd pe două poteci drepte. Maică-sa stătea într-un șezlong pe pajiște și tricota. Alături, taică-său privea alene, cu o săpăligă, buruienile dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
erau separate prin rețele luminoase, vene colorate în roz și artere purpurii. O sferă rotitoare arunca pete corpusculare, roșii și albe, pe tavan, iar muzica era în surdină, cu sunete prelungi, continue și vibrante, dînd impresia unui gigant care coboară șchiopătînd o scară acoperită cu un covor gros. Ce fel de pilangii sînt aici? zise Macfee. Lanark rămase în picioare și se uită lung. S-ar fi răsucit și ar fi plecat dacă nu ar fi văzut femeile de-acolo. Umpleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Bine. — îmi pare rău că nu poți veni cu mine, dar Horace e uneori idiot. De ce să fie un tînăr gelos pe tine? — Nu știu. Ea rîse, îl sărută pe obraz și plecă. După un timp, se duse din nou șchiopătînd spre spațiul dintre cele două monumente și se mai așeză o dată la marginea blocului de granit. Era obosit, îi era frig, dar era mulțumit să aștepte. Nu era nimeni în jur, dar după o vreme, auzi scîrțîitul de pietriș sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
făcea să mă întreb, vag, de ce mă abătusem din drum, ce căutam pe aleea unui cimitir. Pe strada aceea, mergeam, cu ani în urmă, spre școală. În drum, scoteam limba la oameni, dacă trecea vreun șchiop, i-o luam înainte șchiopătând; acum, după câțiva pași, l-am văzut venind dinspre celălalt capăt al străzii pe unul dintre prietenii mei, îmi făcea semne de departe, părea că vine la o întâlnire dinainte fixată. Prietenul acela, al cărui nume nu l-am știut
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sigur dacă doar ai presimțit aprinderea sau dacă ea s-a produs pur și simplu la atingerea degetului tău. E greu să te obișnuiești cu gândul că ai putea avea un picior mai lung sau mai scurt decât ceilalți, oricum șchiopătezi, iar meschina compensație a singularității nu e o consolare. În asemenea momente Zenobia intra în norul meu, șoptea ceva, nu învăța nimic de la mine și nu mă învăța nimic, eram trăiți fiecare de universul nostru comun, ne înțelegeam firesc, fără
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fi ieșit la suprafață, vidanjorii veniseră - noroc chior - chiar în aceeași zi, așa că i se putea face și percheziție, acum era curat totul, numai cugetul nu i se liniștea și parcă prinsese un miros. Iar calul, Murguțu, a-nceput să șchioapete prin păcătoasa asta de ceață, iar șchiopătatul e fără greș semn rău, fiindcă el îi potcovea cu mare pricepere, știa să-i facă să stea cuminți, uneori nici nu era nevoie ca ajutorul lui să-i apuce de nări cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dus să-l rog pe meșterul cioplitor de cruci să mă primească înapoi. Am rămas mirat găsind poarta încuiată; meșterul n-o încuia niciodată, ca să nu-și alunge clienții grăbiți. Am bătut până a venit o femeie în vârstă care șchiopăta foarte tare. O mai văzusem pe-acolo, dar foarte rar. Era mama lui. Mi-a explicat că meșterul murise, răpus de boala lui de plămâni. "Și atelierul?" am întrebat. "Ce-i cu atelierul?" zise femeia cu voce moale, obosită. Cine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sens, să creeze gogoașa în care moare. Opera lui este chiar mormântul lui. Care artist mai are acest curaj, să facă o singură operă și anume mormântul lui?" Perora mergând, oprindu-se uneori să-și odihnească piciorul bolnav, din pricina căruia șchiopăta. Își relua monologul pe un ton din ce în ce mai patetic: În loc să vă pierdeți timpul prin școli, mai bine ați fi fost atenți la viermii de mătase care își fac opera într-un ritual ca al stelelor, fără vanități și fără zgomot. Acolo
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se varsă în mare, râul se eliberează de tot noroiul pe care l-a cărat până atunci și devine străveziu. Cortina nu cade, ci se ridică. Bătrânul s-a sculat din fotoliu și a început să se învîrtă prin sală șchiopătând. Apoi s-a oprit în fața mea și m-a fixat cu o privire autoritară. ― Ei, ce zici? Eram înfricoșat și vrăjit. În ochii lui exista o nebunie dogoritoare care mă fascina. ― Ce faci, domnule sculptor, mă somă Bătrânul, ai căzut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]