6,670 matches
-
oameni..." "Și gagici, și oameni", îl ironizează ea cu finețe, întrerupîndu-l. "Așa. Lasă, spune mai departe!", se arată, totuși, duduia interesată. "Da", survolează cetățeanul întreruperea. "Și acolo, pe o măsuță, ziare și reviste, să-i mai treacă clientului timpu' cât șade și așteaptă să-i vină rându'. Bărbații mai o gazetă de sport, mai un Financiaru' sau un Capital, da' tipesele toate erau chitite pe Style and life. Înțelegi? Cam așa ceva trebuie să scoatem noi. Adică să o ia și alea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ai auzit că Șefu' mi-a dat numele Țonți? Ia te poftesc!" Hopa! Parafrazându-l pe Lenin: iată, tovarăși, cum se trezește conștiința pentru sine a individei. Și încă rău de tot. Dorinel se cam blocase dinaintea replicii ei. Iarăși ședea și cugeta. Rezultatul acestei acțiuni temerare se concretiză în ironicul: "Ete scârț!" Dar Țonți avea personalitate și ținea să și-o afirme cât mai tranșant: "Niciun "ete scârț". Mai subțire, da? De acu' vorbești cu Țonți, nu cu un gândac
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aia am trecut și pe la voi. Îmi ziceam că o ști ceva de el domnișoara Milena..." "Aia nu știe nici de capu' ei, da' de nebunu' ăstălalat. Ți-ai găsit și tu pe cin' să întrebi. Uneori, când văd cum șade așa, cu capu' între urechi, îmi vin dracii pe ea... Știi, în general, mai ales la vârsta ei, hormonu' bate neuronu', da' la ea-i exact invers." Iritantă creatură, madam Săvulescu! Mai ceva că moluștele alea din mările tropicale. Comentariile
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
poftim, cum m-am scos, cum am și venit la marele fix", explică vecinul. După o scurtă pauză, îl zorește: "Hai, scoate alea să le suim iute-n benă, că timpu' fuge dă zici că nu-i adevărat și nu șade Mirel dupe noi! Ăla s-a făcut șase, poc-poc, a și pus lacătu' pă ușa la depozit". Nea Vasile nu trebuia îndemnat de două ori în sensul ăsta. Coborî la subsol, făcându-i semn amicului să-l urmeze. O luară
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lăsat nimica pentru mine?" Nu mi-a lăsat, măi, băiatule, da' a zis că vorbește cu tine după slujba dă utrenie." "Și io până atunci ce fac? Stau și mă uit după stele? Că mă repezeam acu' după materiale, nu ședeam ca proasta-n târg." " Da' ce dom'ne, te grăbești?" "Și normal că mă grăbesc! Auzi vorbă la el! Matale nu te-ai grăbi dac-ai fi dă servici' dă ieri după-amiaz' până acu'? Și cu toate controalile dă la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ce-o să sară dumnealui dă cur în sus că are și el dreptu' lui la găleată. Așa o jigodie dă om apucător n-am mai văzut." Tăsică râse icnit: "Ce să să bage, tată, ce să să bage? Că acu' șade cu perfuziili în venă la spital și-i galben ca lămâia, vorba cântecului." "Ete, na!", se înveseli Petrică. "Bravo, nene, poate o să-i bem și cân' i-o face dă șase săptămâni! Da' cum s-a întâmplat, c-ai fi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Păi, dar!", făcu evaziv, dar orgolios portarul. Insistă ospitalier și familiar: "Hai, intră, intră, nu mai stetea în prag!" Ridică brusc glasul, făcându-se auzit clar pe toată casa scării: Intră că babile astea răpănoase numa' cu ochiu' pă vizor șade și cu urechea pîlnie. O bășină nu mai poți să tragi că, gata, să și repede ele s-o miroasă, 'le muma-n cur!" Musafirul îi ascultă îndemnul și se opri în sufragerie, nu înainte de a se descălța frumușel pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
normal! Crezi că sunt tac'tu, să mă duc cu izmenele scorojite-n cur și cu jegu' sclivisit între deș'te?" Ia nu te mai lua dă tăticu, știi? Că lui, cân' i-a venit rău, muncea la solar, nu ședea-n vârfu' patului, da?" "Muncea la o sticlă dă secărică, la mat, dacă t-enteresează. Știu io mai bine, că io am ajuns primu' la el. Tu erai în schimbu' doi, și până te-a învoit scrofelnița aia dă șefă-ta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de forță, dacă-i așa nervos. Ia uite, dom'ne, o să tremur de frica unui rahat de pacient acuma!" Brunetul se apropie de medic și-i zice cu un calm rău-prevestitor: "Spune-i lu' dom' doctor ăsta să nu mai șadă atâta la parlamentări, că dacă nu vine rapid, și-a găsit beleaua cu mine. Îi chem pă băieții mei, facem brigadă și dăm iureș în parcarea dân față, asta dă-i plină numa' dă mașini bengoase. Dă nu v-o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și medicul. "Auziți? Acu' că am rezolvat-o și p-asta vă mulțumesc dân suflet încă o dată! n-ați putea să-mi faceți formele să plec acasă?" Adăugă cu un înalt simț civic și profundă generozitate umană: "E păcat să șadă un pat ocupat cu mine, cân' e atâția oameni la necaz...". Doctorul Gherasim ridică mirat din sprâncene: Da' ce treburi așa importante aveți, domnule Mirică, de vă grăbiți în halul ăsta? Am operat eu și oameni de stat, însă nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Vasile refuzase ferm. Știa el că o dată ajuns în fața blocului ar fi trebuit să-i scape și șoferului măcar o sutică, acolo, de două berici la pet. "Lasă, moșule, că alea două bericioaice e bune și pentru măndel. Ce-mi șade rău suta aia-n buzunar? Oricum am abonament pă toate liniile", își zise el, plin de chibzuință. Ar fi dat o raită până la facultate, să-și lase adeverința de concediu medical la secretariat. Dar era încă devreme, cucoanele abia soseau
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Însemnează că tre' să mai aducă un om, pă tura lu' mata", cugetă cu glas tare Anton. "O trebui, io ce pot să fac în halu' în care sunt? Zi și mata!" "Asta e. Te pui cu necazu'? Mai bine șezi acia pă băncuță." "Mersi, nene, da' m-aș repezi până la gagicele alea, s-o rezolv și p-ormă m-aș duce acasă, că sunt capiu, zău!" "Bine, tată, du-te. Cred c-o fi isprăvit și ele cafelile, așa că-i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o plasă solidă în care băgă cele două faimoase recipiente, rânjind: "Ei, nu-i pentru cin' să pregătește, e pentru cin' să-nnemerește". Clătină din cap ca un om care a ajuns la niște concluzii fundamentale: "Bine că știu acu' cum șade treaba și pă ce picior dansăm. Care va să zică, de-ăștia-mi ești, frătimeagule...". Anton îl privi și mai mirat: "Cu mine vorbești?". Nu, bre, nu cu mata. Vorbesc și io singur ca iepurașu'. Frec pușca și vorbesc prostioare. Da' m-am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și o zaharniță. "Mersi, mersi, și-ți mulțumesc!", mârâi baba, făcându-i semn să le lase pe o măsuță aflată între două fotolii. Adăugă în timp ce se așeza pe unul dintre ele: "Stai, măi, fată, și tu jos, că parcă-mi șezi în cap, zău!". Adulmecă cu o schimă de nemulțumire în colțurile gurii: "Cât zahăr ai pus?", întrebă cu un aer sever. "N-am pus. Nu știam dacă azi vă permite cura..." "Ete, cura!...", dădu a Săvuleasca din mână a lehamite
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că ce mare succes a avut ea la Milano, dă nu mai știa să să ascundă dă paparați. Sanchi! Cred că mai repede o urmărea ăia dă la hotel că fugise cu prosoapele și veioza. Umblă vorba prin târg că șade barmanii și bodigarjii cu ochii pă ea că pă nu știu ce, fi'ncă ciordește scrumierele și cănile dân localuri. Cică are colecție acasă, vai dă capu' ei dă cleptomancă!" "Mai termină-te, mă, odată! Tu chiar nu înțelegi în ce belea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
chirii, decât pământu' a rămas fără să producă. Da' tot nu acoperă paguba." " Vinde și tu un lot dă cinci sute dă metri și ai scăpat..." "Acu'? Piața-i moartă, fug dezvoltatorii pă capete. Cin' să bage lova, când toți șade cu capu' între urechi și-așteaptă la cutie, cu curu' pă bani. Cine are parnosu' nu să mișcă încă, cine nu-l are, nu să riscă să împrumute acuma dân bănci, la ce dobânzi își iau ăia. Să vând un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fapte. Ți-o spun pă șleau, nu mă dau pă după cireș, în situația asta e foarte greu să mai facă un om serios vreo afacere cu tine. Treaba-i oablă ca covrigu'. Cineva-ți poartă sâmbetele și cine-ți șade alături riscă să să murdărească și el dă zoaiele pă care ți le pregătește ăla. N-am niciun chef dă belele, mai ales în perioada asta, cân' să schimbă caii la căruță și-i bătaia peștelui. Peste o săptămână-s
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
licărirea pierdută înăuntru. De fapt, cele două, făptura actriței și cea a personajului, în mintea mea, începeau din nou, extrem de repede, să fuzioneze. Astfel că soția directorului Sima nu era pentru mine, numai contesă de Bethlen, iar contesa trăia aievea, ședea lângă mine și îmi scria la mașină textul. Mai era îmbrăcămintea. Cu puțină imaginație, o îmbrăcam rapid și imaginar, pe Iozefina în hainele contesei, chiar și când aceasta apărea numai în blugi sau cel mult îmbrăcată așa cum erau îmbrăcate la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
propusesem ca, dacă Puiu nu va apărea într-un sfert de oră, voi ieși din bazin și voi povesti cu el. În bazin nu prea stăteam eu în primul rând comod, adică stăteam mai mult aplecat. N-aveam pe ce ședea și, mai mult decât atâta, nici nu aveam geaca pe mine, fapt care mă făcuse într un timp, să tremur de frig. Stând așa și așteptând a pagubă, se aude din nou cheia în portiță. Întredeschid capacul bazinului ca să văd
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
imediat. Așa! Ei, acuma vreau să văd un sărut ca-n filmele lui Sergiu Nicolaescu. Chiar și cu lacrimi... Iozefina se înalță pe vârfurile picioarelor și mă sărută fugitiv. Nu așa. Ăsta e sărut de grădiniță, măi fraților. Parcă ați ședea fiecare, ca bebelușii, pe olița lui. Atunci Iozefina își încolăcește mâinile pe după capul meu cuibărindu-mi-se la piept. Ne sărutam cu adevărat pentru prima oară, din toate balamalele corpului. Pe moment, de emoție, nu conștientizam că, în sfârșit, sânii
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
veniți pe strada Coșbuc, nr 1. Arde! Așa, băiatule. Acuma îmi placi. Adu apă să stingem focul. Nu este apă - i-o reteză Gerard. Au luat-o și pe asta escrocii ăștia? Culcați-vă, Karin - tante. Uite aici stau, în șezută până vin pompierii. Sau te pomenești că mint și ăștia. Dar ce? În lumea asta toți mint? Și cine mai minte, Karin-tante? Tu cu tot neamul tău cel adormit și cu două frunze veștede, una pentru Epa și alta pentru
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
eu? Piei drace! Plata are s-o facă finul. La asta mă gândeam și eu, dar am vrut să te necăjesc doar. Dinspre partea asta nu-i bai, Pâcule... În zori, carele erau deja încărcate. Ca de fiecare dată, în fața cărăușilor ședea Vasile Hliboceanu, ca un haiduc în fruntea cetei sale... La drum, băieți! - a strigat, pocnind din bici... Când soarele s-a oprit în vârful bolții, șirul de care a ajuns la Fântâna cu răchiți. Hliboceanu a cerut să se adape
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mergeau bine până ce se nimerea să tragă o ploaie răzbită sau o ninsoare din cele uitate de Dumnezeu. Atunci trebuia să se lupte cu fiecare povârniș pentru a putea trece mai departe carul sau sania. Și câte râpi nu le ședeau în cale! Acum însă firea era de partea lor și cărăușii mergeau fără griji pe lângă boi, vorbindule părintește... Din când în când, se întrolocau câte doi-trei ca să mai schimbe o vorbă acolo... după care fiecare se ducea la carul lui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
supărare, eu zic să-l lăsăm pe Hliboceanu să-și aleagă ajutorul - a propus moș Dumitru. La auzul acestor cuvinte, toți ochii s-au îndreptat spre Hliboceanu. Acesta, fără alte cuvinte, a pus mâna pe umărul lui Mitruță Ogaș, care ședea lângă el. A privit apoi la moș Dumitru și, Pâcu și a spus cu glas moale: Păi, cine îi mai săritor ca Mitruță? Mitruță a făcut ochii mari, afișând o mutră speriată. Știam noi că pe el îl vei alege
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
bun de cinste. Am zis eu nu? Atunci, ia comanda și la treabă! - a vorbit Pâcu, jumătate serios, jumătate în glumă. Nici o grijă, moș Pâcule. Spunând acestea, s-a ridicat. Cu o figură zâmbitoare, s-a dus la Costache, care ședea - ca întotdeauna - lângă hornoaică. Care-i porunca, boierule - l-a întâmpinat crâșmarul. Apoi n-ar fi mare lucru. Încă un rând de rachiu și apoi vin cât or vrea să bea oamenii. Și ai grijă de moș Pâcu, că altfel
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]