504 matches
-
cinci evrei au fost omorâți. În 1839 populația totală a orașului era estimată la vreo 10,000. Odată cu căderea administrației lui Ibrahim pașa în 1841, șeful local Abd ar-Rahman Amr a reluat în mâinile sale frânele puterii în oraș ca șeic al Hebronului. Din cauza taxelor exorbitante în bani peșin pcare le-a impus, majoritatea evreilor din Hebron au părăsit localitatea si s-au stabilit la Ierusalim. În 1846 guvernatorul otoman (serasker) al Ierusalimului, Kıbrıslı Mehmed Emin Pasha, a organizat o campanie
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
Din cauza taxelor exorbitante în bani peșin pcare le-a impus, majoritatea evreilor din Hebron au părăsit localitatea si s-au stabilit la Ierusalim. În 1846 guvernatorul otoman (serasker) al Ierusalimului, Kıbrıslı Mehmed Emin Pasha, a organizat o campanie militară împotriva șeicilor rebeli ai Hebronului. Soldații săi au primit permisiunea să jefuiască și ei orașul. Se zvonea ca de fapt, el l-ar fi protejat în taină pe Abd ar-Rahman. Totuși, acesta din urmă, împreună cu alți conducători locali (ca de exemplu Muslih
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
În a doua jumatate a secolului al XIX-lea orașul era împărțit în patru cartiere:Cartierul vechi (Harat al-Kadim), in preajma Pesterii Macpela,la sud de el Cartierul negustorilor de mătase (Harat al-Kazaz), locuit de evrei, apoi la nord-vest Cartierul Șeicului (Harat ash Ash-Sheikh) iar mai departe, la nord Cartierul cel dens (Harat al-Harba).Wilson a menționat o altă distribuție de cartiere:Cartierul Porții Mănăstirii (Harat Bab al-Zawiye), Cartierul Sanctuarului (Harat al-Haram) la sud-est. În 1855 noul guvernator otoman al sangeacului
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
nu-și poate dovedi identitatea reală. Cu prilejul unei plimbări la sanctuarul de la Daphne, Iuda află că Messala va participa la o cursă de care ce urma să aibă loc în curând. Dornic să se răzbune, el își oferă serviciile șeicului Ilderim pentru a-i conduce carul la cursa următoare. În oaza unde se aflau corturile șeicului, Iuda îl întâlnește pe bătrânul mag Baltazar, care îi relatează povestea întâlnirii magilor și îi spune că misiunea divină a Mântuitorului, profețită de scripturi
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
că Messala va participa la o cursă de care ce urma să aibă loc în curând. Dornic să se răzbune, el își oferă serviciile șeicului Ilderim pentru a-i conduce carul la cursa următoare. În oaza unde se aflau corturile șeicului, Iuda îl întâlnește pe bătrânul mag Baltazar, care îi relatează povestea întâlnirii magilor și îi spune că misiunea divină a Mântuitorului, profețită de scripturi, este pe cale să înceapă. Iuda Ben Hur este recunoscut de Messala, care-l anunță printr-o
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
a Mântuitorului, profețită de scripturi, este pe cale să înceapă. Iuda Ben Hur este recunoscut de Messala, care-l anunță printr-o scrisoare pe Valerius Gratus, dar și de Simonide, care-i returnează averea familiei sale. Prințul evreu, comerciantul antiohian și șeicul arab convin să pună toți banii la dispoziția viitorului rege al iudeilor, pe care îl cred a fi salvatorul țării de sub dominația romană. Cursa de care organizată în arena din Antiohia este câștigată de Ben Hur, după ce acesta atinge în
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
Berat, Pârga, Gjirokastër, Përmet, Paramythia, , Mărgăriți, Vlorë, Tepelenë și Delvinë. La început, autoritățile otomane au susținut Liga de la Prizren, dar Sublima Poartă a presat delegații să se declare în primul rând otomani și abia apoi albanezi. Unii delegați, în frunte cu șeicul din Kalkandelen, au susținut această poziție și au pus accent pe solidaritatea musulmană și pe apărarea pământurilor musulmane, inclusiv Bosnia și Herțegovina. Această poziție inițială a ligii, bazată pe solidaritatea religioasă a stăpânilor de pământ și a membrilor administrației otomane
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
Mălik ibn Anas ibn Mălik ibn Abī 'Amir al-Asbahī (Arabic: مالك بن أنس; 711-795 CE / 93-179 AH) este cunoscut drept „imamul Malik”, „Șeicul Islamului”, fiind unul dintre cei mai respectați învățați ai jurisprudenței islamice sunite. Shafi`i a fost unul dintre discipolii lui Malik timp de nouă ani spunea că “atunci cand învățații sunt amintiți, Malik este steaua”. Școală malekită, care a fost numită
Malik ibn Anas () [Corola-website/Science/333568_a_334897]
-
hanende" (cântăreți ai litaniei). Scopul principal era obținerea unei stări extatice. Sama a fost practicată în săli rituale numite "samahane "(în principiu de formă octogonală, jucând și rolul de moscheie - cuprinzând "mihrab" (desemnând direcția către Mecca) și "minbar" de unde imamul/ șeicul putea ține cuvântări membrilor), în acord cu un ritual simbolic precis stabilit, cu dervișii rotindu-se într-un cerc în jurul maestrului (șeic, pir), care supraveghează discipolii și este singurul care se rotește în jurul axei sale. Lângă mihrab se află o
Ordinul Mevlevi () [Corola-website/Science/333579_a_334908]
-
de formă octogonală, jucând și rolul de moscheie - cuprinzând "mihrab" (desemnând direcția către Mecca) și "minbar" de unde imamul/ șeicul putea ține cuvântări membrilor), în acord cu un ritual simbolic precis stabilit, cu dervișii rotindu-se într-un cerc în jurul maestrului (șeic, pir), care supraveghează discipolii și este singurul care se rotește în jurul axei sale. Lângă mihrab se află o blană de oaie vopsită în roșu, unde șeicul se instalează pe perioada ceremoniei. Culoarea simbolizează cerul la asfințit, la momentul morții lui
Ordinul Mevlevi () [Corola-website/Science/333579_a_334908]
-
un ritual simbolic precis stabilit, cu dervișii rotindu-se într-un cerc în jurul maestrului (șeic, pir), care supraveghează discipolii și este singurul care se rotește în jurul axei sale. Lângă mihrab se află o blană de oaie vopsită în roșu, unde șeicul se instalează pe perioada ceremoniei. Culoarea simbolizează cerul la asfințit, la momentul morții lui Rūmī. Sama este realizată prin rotirea în jurul piciorului stâng. Dervișii poartă o ținută de culoare albă, simbol al morții, o mantie largă de culoare neagră ("hırka
Ordinul Mevlevi () [Corola-website/Science/333579_a_334908]
-
divin prezent în fiecare. După ce toți dervișii fac acest lucru, îngenunchează și își scot mantiile negre. Cele patru stări de pace (salam)/ Cele patru saluturi - Acestea reprezintă partea centrală a sama-ei. Dervișii rotitori simbolizează Luna și se rotesc în jurul maestrului (șeic, pir) care simbolizează Soarele. Așa cum s-a mai menționat, ei se rotesc pe piciorul stâng și suplimentar ridică brațele în lateral, dreapta cu palma în sus spre cer, cealaltă, stânga, este îndreptată cu fața către pamânt. Cele patru stări de
Ordinul Mevlevi () [Corola-website/Science/333579_a_334908]
-
stări) sunt reprezentări ale călătoriei spirituale prin care orice credincios trece. Prima este reprezentarea recunoașterii lui Dumnezeu, a doua este recunoașterea existenței în uniune, a treia reprezintă extazul pe care cineva îl trăiește în totală abandonare și a patra, unde Șeicul participă în dans,este simbolul stării de pace a inimii datorate uniunii divine. După cele patru saluturi, această parte a ceremoniei se încheie cu un alt solo improvizat ("taksim"). Rugăciunea de încheiere - Cea de a patra parte a ceremoniei este
Ordinul Mevlevi () [Corola-website/Science/333579_a_334908]
-
divine. După cele patru saluturi, această parte a ceremoniei se încheie cu un alt solo improvizat ("taksim"). Rugăciunea de încheiere - Cea de a patra parte a ceremoniei este formată dintr-o recitare din Qu'ran și o rugăciune realizată de Șeic, apoi sama este încheiată. Până în secolul XV, ordinul și-a stabilit ritualuri acoperind toate aspectele comunității și o îmbrăcăminte distinctă bazată pe alegerile personale ale lui Rumi, devenind astfel standard pentru toți membrii. Această îmbrăcăminte era diferențiată prin accesorii și
Ordinul Mevlevi () [Corola-website/Science/333579_a_334908]
-
distinctă bazată pe alegerile personale ale lui Rumi, devenind astfel standard pentru toți membrii. Această îmbrăcăminte era diferențiată prin accesorii și stil, pentru a distinge diferitele grade ale dervișilor. Aceste grade erau: "muhip" (simpatizant), "derviș" („căutător al porților”), "dede" (vârstnic), "șeic" (conducător al unei confrerii anume -"tekke"), "halife" (succesor al șeicului) și "Çelebi" (cel mai mare grad Mevlevi, descendentul lui Rūmī). Inițierea ("Çile") însemna parcurgerea unui proces prin catre neofitul (muhip) trebuia (doar după îmăplinirea 18 ani) să demonstreze suficientă cunoaștere
Ordinul Mevlevi () [Corola-website/Science/333579_a_334908]
-
standard pentru toți membrii. Această îmbrăcăminte era diferențiată prin accesorii și stil, pentru a distinge diferitele grade ale dervișilor. Aceste grade erau: "muhip" (simpatizant), "derviș" („căutător al porților”), "dede" (vârstnic), "șeic" (conducător al unei confrerii anume -"tekke"), "halife" (succesor al șeicului) și "Çelebi" (cel mai mare grad Mevlevi, descendentul lui Rūmī). Inițierea ("Çile") însemna parcurgerea unui proces prin catre neofitul (muhip) trebuia (doar după îmăplinirea 18 ani) să demonstreze suficientă cunoaștere, inteligență și ambiție pentru a fi acceptat în Ordin. Dacă
Ordinul Mevlevi () [Corola-website/Science/333579_a_334908]
-
inteligență și ambiție pentru a fi acceptat în Ordin. Dacă era găsit potrivit, în urma unei verificări ale profilului, educației, reputației și familiei din care făcea parte, aspirantul era invitat să participe. După această etapă preliminară, învățăcelul primea clopul maroniu de la șeic în urma unor acte rituale, semn că a fost admis în Ordin. Participarea în continuare putea fi ca extern (putea pleca și reveni doar pentru ritualuri) sau intern, ceea ce însemna parcurgerea unui drum mult mai profund de inițiere. Ordinul Mevlevi a
Ordinul Mevlevi () [Corola-website/Science/333579_a_334908]
-
lucrării "Description de l'Égypte". "L’" conserva și documente administrative care datau din epoca prezenței franceze, afișe, diferite lucrări savante și povestiri ale călătorilor olandezi și englezi. Emiratele Arabe Unite au anunțat că vor participa la costurile de restaurare ale obiectelor salvate. Șeicul Sultan Al-Qasimi, guvernator al Emiratului Sharjah, a promis să plătească pentru reconstrucția clădirii și să doneze o parte din propriile sale cărți rare pentru completarea bibliotecii. Alte lucrări care ar putea fi puse la dispoziție includ diferite exemplare ale "Description
Institut d'Égypte () [Corola-website/Science/333314_a_334643]
-
un echipaj format din 80 de soldați. În august 1505 portughezii au sosit la Mombasa,un oraș de coastă situat mai spre nord. Așezarea, cu o populație de circa 10000 locuitori, a fost cucerită după o luptă violentă cu armata șeicului local. Orașul a fost jefuit și incendiat. Portughezii au fost ajutați în cursul acestui atac de un inamic al celor din Mombasa, sultanul din Melinde. În aceeași lună, o caravelă din flota lui Almeida, condusă de Joăo Homere, a cucerit
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
a fost ales han, acesta a rămas tot în Buhara, noua capitala. O altă contribuție a lui Ubaidullah Han este construirea Medresei Mir-i Arab. Construită între anii 1535-1536 că o instituție de învățământ islamic, medresă a funcționat sub patronajul șeicului Abdullah Yamani venit din Yemen. Acesta a fost mentorul spiritual al lui Ubaidullah Han și al fiului său, Abdul-Aziz Han. Construirea medresei a însemnat ridicarea orașului Buhara la statutul unui centru de învătământ celebru. De asemenea, au fost construite câteva
Moscheea Kalyan () [Corola-website/Science/336034_a_337363]
-
4,5 metri, se întinde pe o lungime de 36 km și are 7 porți fortificate. Construirea lui a fost poruncită de Rana Kumbha, o căpetenie locală, în 1443, pentru a apăra fortul său, situat pe o colină. 7. Moscheea Șeicului Lotfollah, Iran Construit în orașul Isfahan, între anii 1603 și 1619, în cursul domniei Șahului Abbas I, elegantul edificiu a fost numit după socrul șahului, șeicul Lotfollah, un foarte prețuit cărturar al Islamului. Armonioasa construcție, cu minunatele ei decoruri de
Palatul Parlamentului, pe lista celor „7 minuni arhitectonice necunoscute” () [Corola-website/Journalistic/105168_a_106460]
-
locală, în 1443, pentru a apăra fortul său, situat pe o colină. 7. Moscheea Șeicului Lotfollah, Iran Construit în orașul Isfahan, între anii 1603 și 1619, în cursul domniei Șahului Abbas I, elegantul edificiu a fost numit după socrul șahului, șeicul Lotfollah, un foarte prețuit cărturar al Islamului. Armonioasa construcție, cu minunatele ei decoruri de mozaic, este neobișnuită prin faptul că nu are minarete și curte interioară, caracteristice moscheilor, poate pentru că nu a fost menită să fie un edificiu religios de
Palatul Parlamentului, pe lista celor „7 minuni arhitectonice necunoscute” () [Corola-website/Journalistic/105168_a_106460]
-
o expoziție organizată de Reuniunea Muzeelor Naționale-Grand Palais și Muzeul Guimet al artelor asiatice, intitulată De la marii Moguli la maharajahi. Podoabe din colecția Al Thani, prezintă, într-o scenografie futuristă, semnată bGc Studio, somptuoase bijuterii și obiecte de artă ale șeicului Al Thani. Peste 270 de piese extraordinare spun povestea orfevreriei indiene din perioada mogulă până în zilele noastre. O selecție care transportă vizitatorii într-o lume de culori, opulență și lux inimaginabil. Obiect decorativ în formă de pasăre Expoziția reunește inestimabile
Bijuteriile indiene ale șeicului, la Grand Palais by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105438_a_106730]
-
urdu vorbită în nordul Indiei. Apărătoare de muște Povestea colecției Al Thani este prea savuroasă pentru a nu fi spusă. Vizitând la Londra expoziția Maharajaha. The Splendour of India’s Royal Courts, Deschisă la Victoria and Albert Museum în 2009, șeicul Hamad bin Andullah Al Thani a nutrit visul de a strânge cele mai frumoase bijuterii indiene răspândite în lume. Pentru a-și împlini acest proiect ambițios, s-a gândit la singurul om care l-ar putea ajuta: Doctorul Amin Jaffer
Bijuteriile indiene ale șeicului, la Grand Palais by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105438_a_106730]
-
s-a gândit la singurul om care l-ar putea ajuta: Doctorul Amin Jaffer, eminentul istoric de artă, consultant pentru Asia al Casei Christie’s și, pe deasupra, curatorul acelei splendide expoziții. Cu mai puțin de un deceniu mai târziu, dorința șeicului Al Thani a fost împlinită. Colecției deja foarte bogate ale omului de afaceri i s-au adăugat peste 300 de piese realizate de-a lungul a patru secole de bijutierii indieni: smaralde gravate sau diamante excepționale care au aparținut împăraților
Bijuteriile indiene ale șeicului, la Grand Palais by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105438_a_106730]