1,136 matches
-
nevoită să mă întind și să risc să mai lovesc pe cineva. Dacă ai nevoie de ceva, cere, OK? zice sarcastic. Fără mișcări bruște! Îmi pare rău și... mulțumesc! Agitația se potolește. Davey își trage scaunul lângă mine și pune șervețele pe tejghea să o usuce. Ce s-a întâmplat? mă abordează în șoaptă. Voiam să ajung la sosul de soia... —Dar erai complet șocată. Am crezut că te-ai tăiat. Nici măcar nu ne-ai ajutat să ștergem. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
el, doar când m-am întors am avut impresia că e el și am fost așa de fericită... O, Doamne, i-am dat drumul! Ridic ochii și lacrimile aproape că îmi șiroiesc pe obraji. Davey preia conducerea. Îmi dă un șervețel și șoptește discret. —Du-te afară. Rezolv eu aici. Du-te și stai pe o bancă în Clerkenwell Green. Vin în zece minute. Mă târăsc afară din bar și merg în josul străzii cu fața îngropată în batistă. Oamenii se dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de lacrimi, mângâi mâna lui Davey așezată pe umărul meu până când, în sfârșit, reușesc să-mi revin. Nu credeam că e tot așa grav! afirmă Davey. —O, chiar nu este, spun, în timp ce îmi îndrept spatele și-mi șterg ochii. Câte șervețele am udat astăzi? Apa vărsată în bar pare să aibă deodată un sens simbolic - lacrimi deviate. Dar am sfârșit plângând, oricum. Pare destul de grav, continuă Davey, fără să renunțe. —A fost doar un șoc, am susținut încercând să-i abat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o gură. Acum, pe lângă resturile de ou, s-a adăugat și o scursură roșie. E de-a dreptul dezgustător. —Și ei fac la fel, încerc eu să-i atrag atenția, rezistând cu greu tentației de a nu-i întinde un șervețel. Numai că ei par niște puștani încăpățânați, care nu pot hotărî al cărui castel de nisip e mai important, spune Davey. Asta-i diferența! —Finn era să-mi dea cu ceva-n cap de dimineață, când l-am întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
partea bună a situației. Vijay își îndeasă în gură ultima bucată de sandvici. O altă dâră de gălbenuș se alătură celorlalte deja uscate. Trebuie să stau cu mâinile sub mine pentru a mă putea abține să nu-i întind un șervețel. Nu sunt maică-sa. Chiar dacă barba lui arată ca după o strașnică bătălie într-o fabrică de ouă, nu e de datoria mea să fac curățenie. —Veej, zice Davey, spre ușurarea mea, ai un pic de ou... aici... Îi arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ca după o strașnică bătălie într-o fabrică de ouă, nu e de datoria mea să fac curățenie. —Veej, zice Davey, spre ușurarea mea, ai un pic de ou... aici... Îi arată unde. A, da? Mulțumesc, amice! Vijay ia un șervețel și-și șterge cu delicatețe colțurile gurii, îndepărtând o firimitură de ou. Barba lui arată insuportabil. Mă uit la Davey cum se frământă: „Să-i spun să se șteargă ca oamenii ori să-l las să meargă așa din bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-te. Parcă tocmai ți s-ar fi ouat o găină pe bărbie. —Ce sărbătorim? întreb, dar Barney a plecat deja. —Vreun nou contract? sugerează Davey. Nu a avut nici o întâlnire dimineață, deși... —Frate, bombăne Vijay, uitându-se la resturile de pe șervețel. Nu pot să cred că nu mi-ați spus că eram murdar ca dracu’. Lui Davey i s-a părut amuzant! comentez. — Iar Rebecca nu ți-a spus deoarece urăște să facă pe mămica. Rânjim unul la altul. Se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
face o mutră așa de vinovată de parcă el i-ar fi fostul soț. Jennifer e cea care se ridică, o îmbrățișează și continuă să îi șoptească ceva, până când Charlotte se oprește, își drege glasul și își șterge lacrimile cu un șervețel. Se scuză apoi pentru că a provocat o asemenea scenă. —Charlotte, de aceea suntem aici, intervine Jennifer. Toți plângem. Mă rog, aproape toți. Eu, una, am făcut-o deja. — Și eu, o completează Ben repede, ca să se simtă mai puțin vinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mai calmi oameni pe care-i cunosc. Nu-și trece mâna prin păr, nu-și răsucește inelele, nu rearanjează tacâmurile. E pur și simplu imperturbabil, în timp ce eu, prin comparație, sunt mereu în mișcare, mă joc cu paharul și împăturesc întruna șervețelul din brațe. V-a plăcut mâncarea? ne întreabă chelnerul ocupat cu debarasarea. — Foarte bună, mulțumim, îi răspundem la unison. —Doriți și desert? Îi sunt recunoscătoare că a cerut meniul, pentru că mie mi-e jenă s-o fac, mai ales când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să plâng; fără sughițuri, fără ca vreun mușchi de pe față să mi se miște; lacrimile îmi șiroiesc pe obraji, ca și cum corpul meu elimină în acest mod ciudat o otravă. Daisy a amuțit. Se duce la baie, îmi aduce un pachet cu șervețele și le pune pe măsuță în fața mea. Apoi deschide televizorul și dă pe un canal unde e o emisiune cu nu știu ce joc stupid. Reușește să se prefacă foarte interesată de program, până când, în final, găsesc forța necesară pentru a întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vécé o cafea fierbinte. Monitorul deja pornit. Tot ce avea de făcut era să dea un clic pe History, apoi pe Sluts, Interracial, Up-skirts, Dirty Teens, Cumshots, Gangbang etc. Optă totuși pentru Dad and Daughter și Horny Moms. Repede scoase șervețelele, ceasul, apoi trase de curea, descheie șlițul. Voia să scoată un timp mai bun decât data trecută. în mod straniu, monitorul se albi. Niște litere de culoarea pielii se așternură într-o frază. Începu să citească: Știți care e diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Apoi s-a întâmplat ceva al naibii de ciudat. Oamenii de pe scaunele din jurul meu au început să se frece la ochi. Aveau cristalinul înroșit și păreau nedumeriți. Până la Televiziune, unde am coborât, toată lumea din vagon se ștergea la ochi cu batiste și șervețele. Scara rulantă m-a urcat la nivelul superior. De acolo am ieșit la suprafață șchiopătând ușor. Am prins un autobuz 301 și am intrat în ultima fază a călătoriei spre Băneasa. Străzile de lângă Herăstrău și Arcul de Triumf erau liniștite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
i se trăgeau toate. Gândindu-mă la toate astea și mușcându-mi buzele să nu râd, am realizat că șoferul își udase cămașa cu lacrimi, iar eu, intoxicat până-n măduva oaselor, nu aveam nici pe dracu’. Repede-am scos un șervețel de hârtie și am început să-mi șterg și eu ochii. Prea târziu! Omul mă privea bănuitor cu coada ochiului. Brusc, a încetat cu văicăreala. Ne apropiam de gară într-o tăcere încordată. Cum naiba putea fi așa de puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
rămas doar o pornire compulsivă de a „pune masa” ori de cîte ori se întîmplă să mai apucăm să luăm masa împreună în familie sau dacă se ivește, din întîmplare, un musafir. O măslină și o bucată de brînză, un șervețel și o floare, și brusc masa devine o sărbătoare. Adică tot un fel de piua, căci spațiul sărbătorescului este, prin definiție, în afara cotidianului și ferit de acesta. Cu un gest aproape fanatic oficiez astfel adăpostirea întru sărbătoare, căutînd febril un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
bufet, am adus paharele care erau îngrozitor de pline de praf, și așa mi-am dat seama că nimeni nu le călca pragul. De când se mutaseră aici, n-avuseseră probabil nicio ocazie să le mai scoată... Le-am șters cu niște șervețele, îngălbenite, și cu greu am înghițit o bucățică de rahat întărit... Mă dureau dinții... Ea s-a grăbit să se scuze, când m-a tratat, că nu-mi poate ține companie, pentru că n-are deloc poftă de mâncare... Știam de la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fiecare dată cînd te uiți la ea. Așa miroseau toate diminețile noastre atunci. Lapte ars și salam, pe pîine proaspătă cu unt. Ăsta a fost mirosul primilor patru ani de școală, pachețelul din ghiozdan, untul se topea și trecea prin șervețel, iar mărul ajungea unsuros... și merele erau roșii și zemoase, miroseau puternic... și mirosul de vanilie al ruladelor de la chioșcul școlar și de esență de rom al ciocolatei cu rom tot de-acolo... Toate acele mirosuri pe care le scoate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
central și se apropie glonț de băieți. Băieții intră în alertă. Chelnerul a trecut pe lângă domnul Panciu și nici nu l-a băgat în seamă. Aici, lângă stâlpul cu lambriu are o măsuță de serviciu cu pahare, veselă, tacâmuri și șervețele. Plus alte flecuștețe pentru servit clientela. Profesorul își aprinde o țigară. Chelnerul a luat un pahar mare cu picior și altul mic, tot cu picior, și se duce să le pună pe masă înaintea profesorului. Nu schimbă cu el nicio
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
asta— E delicioasă, Susan, spuse cealaltă Susan, mai ștearsă, dar care Începea să capete strălucire. — E foarte bună, mămico. Aș mai vrea puțin, dar trebuie să plec repede. Are nevoie cineva de Mercury? Bobby o șterse ca din pușcă aruncînd șervețelul. — Să n-o mai ciocnești o dată, fiindcă rămîi cu buzele umflate și pe urmă o să mergi pe jos. Îmi plăcea mai mult tocănița cu ceapă pe care-o făcea Nilda, se trezi spunînd Julius, complet năucit din pricina nenumăratelor ferestre din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Am jucat pe viață și am pierdut. M-a cuprins o stare de nervozitate pe care nu mi-o puteam stăpâni. Am întins mâna mașinal și am apucat între degete un molar dintre aceea, învelindu-l cu grijă într-un șervețel și l-am băgat apoi în buzunarul de sus al cămășii. -Mă prinseseră deja. Eram de-acum al lor. Era absurd și nu suportam ideea de a-mi se restrânge libertatea. -Va trebui să jurați pe steagul țării noastre că
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
putea să nu-i ajungă. Probabil că va fi necesar să-i ajungă, îi spuse managerul. Îi mulțumi, își ceru încă o dată scuze, închise telefonul și se reapucă de curățenie cu mai multă furie. Doar cu detergent de vase și șervețele de hârtie, readuse casa lui Mark la stadiul de locuibilă. Își cercetă propriul chip în oglinda de la baie, în timp ce curăța spuzeala de pete: o lingușitoare profesionistă de treizeci și unu de ani, cu un kilogram și jumătate în plus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vremea prelungului meu concediu de maternitate, mă lovise la un moment dat un dor de studenții mei și de toată efervescența discuțiilor noastre de seminar, a dezbaterilor noastre pe texte, încât Doru mi-a propus, după ce mi-a dat un șervețel să-mi șterg nasul inflamat de plânsul disperat pe această temă, să-mi organizeze el un cenaclu literar acasă. M-am luminat la față și am avut câteva luni un Cenaclu de vineri, printre cutii cu cărți (căci nu ne
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
a permis să dea bani, așa că a lucrat zece ani pe gratis, măturînd, ștergînd praful, lustruind alămurile și trăgînd clopotul pentru slujbă. La turnătorie era plătit tot mai puțin pe măsură ce îmbătrînea, dar mama ajuta familia brodînd fețe de masă și șervețele. Ambiția ei era să strîngă o sută de lire. Era o cusătoreasă pricepută, dar n-a reușit să-și strîngă suta de lire. Se mai îmbolnăvea cîte o vecină și avea nevoie de-o vacanță, sau fiul vreunui prietene avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zice: Nu arăți bine. Pot să te ajut cu ceva? El îi spune ce boală are și adaugă c-o să-i treacă. Și soțul meu suferă de aceeași boală, și se întoarce în mașină. Apoi revine și-i dă un șervețel de hîrtie cu niște pilule albastre și roz în formă de torpedo. încearcă una, sînt noi. înghite una, și peste o clipă, o căldură plăcută i se răspîndește prin trup. Se uită la ea cu dragoste. — Să nu iei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
surâzând. Eu duc grija ta, a băiatului, a biroului de avocatură... Doar pe ea nu se numărase. Grija pentru ea părea ultima, nemărturisită. Într-o după-amiază, când taică-său îl găsise mâncând singur, în sufrageria gătită cu față de masă și șervețele, îl apostrofase cu amărăciune: — Băiete, numai tu știi ce ar trebui să aștepți de la o nevastă! Dar Omar nu știa, nu știuse, n-avusese timp să priceapă nici din casa lor, de când mamă-sa dădea ordine unei slujnice să așeze
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
paznici din Comiteh, care iubeau fotbalul, i-au transmis să se potolească, altfel nu va mai ieși niciodată dintr-o enferadi, unde nu îi vor da nici pâine, nici apă. Atunci Sonia a croit perdele, lenjerie de pat, batistuțe și șervețele de masă, toate verzi însă, culmea, cu figura Învingătorului, așa cum ea o visase: bărbierit și frizat, îmbrăcat ca la carte și cu un trandafir între dinți. Sebas o întâlnise întâmplător, la Tunis, unde își făcea o documentare. Avocata venea din
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]