860 matches
-
scoțând un șervetînvîrtit ca un sul. - Ce? se informă Hagienuș, curios și lacom ca un copil.- Șampanie, tată! clamă Petrișor. Hagienuș râmase cu gura căscată. - Da, scumpe tată! Vezi cât de mult te iubim noi? Și Petrișor manevră sticla cu șervetul deasupra spre a-i scoate dopul, în vreme ce Hagienuș, în panică, aștepta fenomenul destupării. -- Bum! făcu Petrișor formidabil din gură, imitând explozia, care nu se produse în realitate, din cauză că șampania nu era suficient de gazoasă și pentru că dopul fusese tras treptat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
într-o etuvă, și chiar apropierea fierbinte a Ioanei îl irită. Se sculă mai de dimineață și trecând în sala cea mare inspiră cu sete aerul proaspăt lângă o fereastră deschisă. Al doilea simptom de blazare se ivi în legătură cu strângerea șervetelor de la masă. Ca să lichideze mai repede operația, Ioana împăturea șervetele și fața de masă după terminarea prânzului sau a cinei. Însă le îndoia așa de inegal, încît le transforma într-un morman de cârpe informe, pe care le arunca apoi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
irită. Se sculă mai de dimineață și trecând în sala cea mare inspiră cu sete aerul proaspăt lângă o fereastră deschisă. Al doilea simptom de blazare se ivi în legătură cu strângerea șervetelor de la masă. Ca să lichideze mai repede operația, Ioana împăturea șervetele și fața de masă după terminarea prânzului sau a cinei. Însă le îndoia așa de inegal, încît le transforma într-un morman de cârpe informe, pe care le arunca apoi la o parte. Pe Ioanide afacerea asta îl supăra afară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unui pachet exact patrulater. Asta constituia o necesitate imperioasă pentru liniștea ochilor săi, de aceea, de câte ori vedea pe cineva maltratând geometria, se repezea și-i lua din mână pătura, pânza și o strângea el însuși. La fel făcu și cu șervetele Indolentei. Ioanide fu departe de a-și manifesta pe față nemulțumirea lui arhitectonică, ba chiar râse la ideea de a explica Indolentei pretențiile sale, nu mai puțin se înfioră de temperamentul unei femei pentru care liniile drepte nu spun nimic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fenomenul nu se observa, asta se explica prin caniția lui. Când stomacul îi fu mai calmat, Conțescu obținu învoirea de a mânca și începu cu o supă de pasăre, fortificată cu țelină și conopidă și îngroșată cu tapiocă. Cu un șervet legat în jurul gâtului, puțin ridicat pe perne, geograful sorbea supa din lingura pe care însuși Gonzalv i-o întindea periodic. După un astfel de prânz, Conțescu, vrând să-și încerce foițele, se așeză pe marginea patului și încercă să se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
scutura din cap. Voia să zică: Am răbdare, cum să nu?!" Starea lui Conțescu nu se agrava și bolnavul părea a-și fi găsit un echilibru în infirmitate. Era hrănit în pat de altcineva, cu lingura, șters la gură cu șervetul, numai ca să nu obosească, pentru că de altfel mâna dreaptă îi era slobodă. Câteodată, în scopul de a nu pierde uzul mișcărilor, Conțescu lua singur lingura în mână. Mânca câte puțin și des și avea apetit și, ciudat, toate celelalte turburări
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
jos și albastru și covoare albastre. La mese nu era nimeni, iar fețele de masă fuseseră luate, cu excepția unei mese din colțul îndepărtat al încăperii, unde stătea Ozenfant. Era îmbrăcat într-un costum gri-deschis cu cravată și vestă galbene; colțul șervetului alb era vîrît între doi nasturi ai vestei. Tăia o bucățică de pe farfurie cu o plăcere vădită, dar își ridică privirea și-i făcu semn lui Lanark. Locul era luminat de două lumînări puse pe masa lui și din arcadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
constate o senzație de căldură prietenească. Se simțea relaxat, și totuși capabil de acțiuni în forță. Mai mîncă o felie și mirosul se înrăutăți. Puse cuțitul și furculița jos și zise: — Nu mai pot mînca. Ozeanfant își tamponă buzele cu șervetul. — N-are importanță. O singură înghițitură îți dă toată hrana de care ai nevoie. Pe măsură ce vei învăța să apreciezi aroma, o să ajungi să mănînci mai mult, iar în cîțiva ani vei mînca mai mult decît trebuie, ca noi toți. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pregătesc eu un biberon. Lanark cutreieră bucătăria șoptindu-i tot felul de absurdități lui Alexander, pentru că simțea o durere înfiorătoare în piept și nu dorea să vorbească deloc cu adulții. Frankie îi întinse un biberon cu suzetă înfășurat într-un șervet alb. El bîigui cîteva cuvinte de mulțumire și se întoarse în dormitor. Se așeză pe pat și duse suzeta la gura lui Alexander, dar băiatul se răsuci, urlînd: — NununununuMamimamimami! — O să vină repede, Sandy. — NunununununununuMamimamimamimami! Alexander continua să urle și Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să fiu mai bun. Scaunul de lîngă pat era mic, dar confortabil. Lîngă el apăruse o masă cu farfurii acoperite pe o tavă. Lanark se simțea mai degrabă epuizat decît înfometat, dar după ce stătu o vreme, dădu la o parte șervetul din curiozitate. Sub el era un bol cu supă roșie din coadă de bou, așa că luă o lingură și începu să mănînce. Indexul nostru începe cu trei cuvinte de care nimeni n-are nevoie — Voi începe, spuse iluzionistul, prin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vânzare sunt: 38 țoale, 1 vacă, 2 cămăși bărbătești, 3 cămăși femeiești, 3 scurteici femeiești, 2 fețe de ghete, 8 așternuturi, 1 iapă, 3 scoarțe de lână, 3 perne, 95 pogoane porumb a se arenda, 8 flanele, 4 rochii, 1 șervet, 49 pogoane fân a se arenda, 3 zăbune femeiești, 1 zăbun bărbătesc, 3 vase deșerte pentru vin, 2 pieptare de postav, 1 pereche pantaloni femeiești, 4 1/ 2 pogoane pârloagă, a se vinde rodul, 2 brâie roșie, 1 pereche cioareci
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ocultez și mai mult înfloriturile amețitoare, mi-am continuat lucrul, refăcând în sens invers manevrele tehno- j logice ale lui Herman. Am săpunit țeasta și, cu briciul, am îndepărtat și ultimele urme ale străvechii păduri. Am șters țeasta cu un șervet până când a-nceput să lucească mat, bilă de fildeș în comparație cu care fața Ancăi părea cărnoasă și vulgară ca un flasc organ sexual atârnând spre podea. Țâțele ei, pântecul ei suplu de adolescentă, șoldurile și picioarele ei învelite în cașmir albastru-electric
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
flacăra ce ardea în cazanul de cărbuni de lângă el. în vreme ce mirosul cărnii fripte se ridica în aer, se spălă în ligheanul pe care-l ținea tânărul servitor - singurul pe care-l avea - ce-l însoțise și se șterse apoi cu șervetul pe care acesta îl ținea pe umăr; după aceea, dezlegându-și de pe frunte panglica albă pe care o purtase în timpul ritului, o fixă încruntat pe Hippolita, care îl privea întrebătoare și îngrijorată: — Drept e să-ți spun, domina, că răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
într-o gazetă de aceste rime sunătoare și le-am citit de vreo câteva ori dupăolaltă. Ei bine, versurile acestea m-au luat cu totul în posesiune. În timpul dejunului îmi valsau prin crieri; și, când am început a-mi împătura șervetul, nu mai știam de am mâncat ceva sau nu. Din ajun încă [î]mi croisem cu multă îngrijire planul activității mele de peste zi - - o tragedie cutremurătoare în romanul pe care-l scriam. Mă dusei la biurou, pentru a începe sângeroasa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tot, poate fi bucuros că a scăpat doar cu atît, se gîndește privind la pata de sînge uscată de pe mînecă. Barmanul îi aduce paharul cu rachiu pe o tavă ovală și, înainte de a-l servi, șterge în grabă masa cu șervetul pe care îl are înfășurat pe antebraț. Roja îi mulțumește scurt și trage o înghițitură mică strîmbîndu-se, uite că cel puțin eu nu m-am schimbat așa peste noapte cum au făcut-o alții, își continuă dialogul său la distanță
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dar sunt mulți În poliția secretă, cum e și Rienacker, care Îmi sunt Încă loiali mie, nu lui Himmler. — Foarte mulți, Întări cu devotament Rienacker. — Care mă țin la curent cu ce face Gestapoul. După ce se șterse delicat cu un șervet la gura lui mare, continuă: — Ei bine, Rienacker mi-a spus că după-amiază ați apărut la apartamentul meu din Derfflingerstrasse. După cum probabil v-a spus el deja, e un apartament pe care l-am pus la dispoziția unui bărbat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a zis: — Să ai grijă, te rog. M-am aplecat și am sărutat-o pe obraz: — Ca și cum aș merge pe o frânghie. Ocupantul solitar din fundul separeului avea oarecum aerul lui Arbuckle Grăsanu’. Gâtul lui gros se sprijinea pe două șervete rulate, cât două gogoși, strâns lipite de gulerul de la cămașa lui de seară. Fața Îi era la fel de roșie precum un jambon fiert și m-am Întrebat dacă asta era explicația care stătea În spatele poreclei lui. Gura lui Dieter Helfferich Roșcovanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
asigurându-mă că fiecare este rumenită cum trebuie. El zace în pat, fumând cu ochii fixați în tavan. Cina e gata, îi strig. Se dă jos din pat și vine la masă. Îl servesc, îi pun în față bețișoarele, un șervet și un mic bol cu oțet. El împinge la o parte farfuriile și începe să vorbească cu o voce ciudată. Să tânjești după celebritate este dușmanul fericirii. Nu există ceva mai rău. Îți pierzi cele mai bune calități. Ești influențată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
stă treaba, tata se făcea roșu ca racul îndată ce-l auzea pe tovarășul. Când începea emisiunea politică, încremeneam toți pe unde ne găseam în clipa aceea: tata cu puloverul tras peste cap, mama cu o farfurie în mână și cu șervetul de vase în cealaltă, iar eu pe colac la closet. Rămâneam pe el uneori și o jumătate de oră, pentru că ușa băii scârțâia ascuțit și, dacă smuceam de lanț, apa din rezervor gâlgâia, făcând prea mult zgomot, încă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
emoționat cu cravata. —Am zis că poate o să avem ceva de sărbătorit. Aveam nevoie de mâncare înainte să mă ocup de asta. I-am făcut semn chelnerului care se pare că uitase că sunt o nesimțită și ne-a adus șervete curate, deși nu-mi suflasem nasul în primul. Îmi puteți aduce un mic dejun englezesc, vă rog? Cu de toate? Plus ceai, suc de portocale și multă pâine prăjită. Chelnerul radia, dându-mi de înțeles că apetitul meu compensa nesimțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ciocănind într-un anume fel în poarta grea din lemn de stejar. În zori plecă singur călare până la Mogoșoaia. Acolo îl aștepta careta cu șase telegari gata înhămați și cu merindea de drum pregătită într-un coș acoperit cu un șervet alb. Prințul doar descălecă, schimbă câteva vorbe cu căpitanul gărzilor, îi dădu ordine precise ispravnicului în vederea găzduirii doamnei la palat, surugiilor le spuse că nu dorea să meargă în trap nebun, că se simte obosit și ar dori să doarmă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mulțumesc! În primele douăzeci și patru de ore petrecute în Iowa nu răspund decât cu „mulțumesc“ oricui îmi spune vreo vorbă. Ba chiar și obiectelor neînsuflețite. Mă lovesc din greșeală de un scaun și, prompt, îi și spun „mulțumesc“. Scap din mână șervetul, mă aplec roșind să-l ridic de pe jos: — Mulțumesc, mă aud spunându-i șervetului - sau te pomenești că, de fapt, mă adresez dușumelei? Ce mândră ar mai fi mama de micul ei gentleman! E politicos până și cu mobila! Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
oricui îmi spune vreo vorbă. Ba chiar și obiectelor neînsuflețite. Mă lovesc din greșeală de un scaun și, prompt, îi și spun „mulțumesc“. Scap din mână șervetul, mă aplec roșind să-l ridic de pe jos: — Mulțumesc, mă aud spunându-i șervetului - sau te pomenești că, de fapt, mă adresez dușumelei? Ce mândră ar mai fi mama de micul ei gentleman! E politicos până și cu mobila! Există, apoi, în engleză, o expresie, „Bună dimineața“ sau, cel puțin, așa mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
admit nici un refuz! Nu văd cine ar putea să vă refuze pe dumneavoastră. De altfel invitația mă onorează. Pe masa florentină, aflată în salonul mare și luminos, se văd aranjate perfect tacâmuri de argint, veselă fină, pahare elegante din cristal, șervete albe, scrobite și introdu-se în inele speciale. Chiar pe mijloc, un minunat gallé încântă privirile cu imaginea unor garoafe delicate, de seră. O duzină de scaune încăpătoare, capitonate și îmbrăcate în pluș albastru, se rânduiesc în jurul mesei, între ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
piesa s-a bucurat de un succes enorm. Da, este adevărat. Biletele s-au epuizat incredibil de repede. O adevărată nebunie! Cu mare greutate am reușit să procur câteva invitații pentru prietenii apropiați. Bon26, acum vă las, continuă ea depunând șervetul pe fața de masă orbitor de albă. Trebuie să plec, azi am consiliu de administrație și întâlnire cu acționarii. Partenerii noștri germani uită mereu în ultimul timp că afacerile presupun profit pentru ambele părți și cam neglijează să-și achite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]