590 matches
-
Nu prea am ce să-ți spun. Mamele noastre au început pregătirile de nuntă, dar noi încercăm să nu ne implicăm. Clar că e o decizie bună, murmură Emmy. O deranja faptul că tipul își aruncase portofelul și prosopul pe șezlongul de alături și începuse să-și scoată cămașa. Din moment ce nu era absolut nimeni la piscină, de ce a trebuit să vină chiar lângă ea? — Mda, nu prea mă interesează. Acum am destule pe cap la serviciu și tocmai am aflat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
împrejmuiau zona acoperită de un covor de iarbă verde ademenitoare, dar nu prea îngrijită. O mică piscină din gunite — atât de mică încât puteai numai să stai în ea ca într-un bazin cu apă caldă — era flancată de două șezlonguri și o masă cu scaune și părea să se piardă în fundal, lăsându-ți atenția să se concentreze asupra adevăratului loc de atracție: un mic iaz minunat, poate de șase pe nouă metri, cu un doc plutitor și o barcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mi-a împrumutat mie pentru această seară tortițele ei cu diamant. De asemenea, a convocat în apartamentul ei întreaga echipă a stilistelor de la Bergdorf, să ne coafeze și să ne machieze. Când am ajuns la ea, Julie stătea într-un șezlong în camera de zi. Este un salon elegant, zugrăvit în culoarea oului de rață, cu ferestre înalte, stucatură bogată și un nud scandalos semnat Guy Bourdin, atârnat deasupra șemineului doar ca să te zăpăcească și mai tare. Toată mobila lui Julie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
o soră medicală frumușică, îmbrăcată în ținută sport din velur alb, m-a condus în sala de tratamente. Era ceva nou: nu tu canapea veche, din piele, nu tu cărți de psihanaliză pe rafturi, doar o lumină puternică și un șezlong înalt, exact ca alea de pe marginea piscinei de la hotelul Mondrian din LA. M-am așezat și am așteptat. Eram puțin emoționată. Oricine a avut parte de psihoterapie știe cât de dureros e să dezvălui totul despre tine unui străin, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mod regulat. Să știi că e genul de lucruri la care sunt foarte atentă. — Sigur. Încuviințez iar din cap, amuzată. — Să intrăm aici. Mă conduce printr-o altă încăpere uriașă și spațioasă într-o seră imensă de sticlă mobilată cu șezlonguri opulente de tek, cu plante bogate și o tavă bine garnisită cu băuturi. — Eddie ! Vino puțin ! Bate în fereastră și, când mă uit, văd un bărbat în pantaloni de golf traversând peluza bine îngrijită. E bronzat și arată ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ar fi sărutat-o probabil pe obraz și ar fi umplut-o de rămășițele festinului său. După cum văd, n-a reușit totuși să-și salveze mâna, căci, câteva secunde mai târziu, am surprins-o ștergându-și discret palma de perna șezlongului. —Casa asta e fantastică! zice Stewart. Noi doi avem o cameră cât un teren de fotbal, care are lambriuri peste tot. —Știu, zic eu, observând că toți vorbim în șoaptă când facem referiri de genul ăsta. Nu suntem obișnuiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
chip de Mioara, cu mustăți în furculiță ca-n poza în sepia de la sfârșit de secol al XIX-lea, iar pe sofale, pe dulapuri, în profil sau culcate, pozând în picioare cu umbrele de soare ușor înclinate, șezând într-un șezlong sau pe brațul unui fotoliu de răchită, Mioare nu sculptate, ci vii, pentru că respirau, zâmbeau, aveau luciu în priviri, încălțări prăfuite sau lucioase, stropite sau rupte în funcție de locurile dincotro veniseră și împrejurările în care fuseseră surprinse. Trecu pe lângă ele fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Continental", Biblioteca Județeană, Casa Tineretului, Farmacia "Iris", Banca "Transilvania" și Agenția Loto-Prono. 2. A învățat plăpumi la Fabrica de anvelope București (ucenicie 5 ani), Întreprinderea Negru de Fum, Chitila, cu detașare pe 5 ani la Fabrica de mezeluri, covoare și șezlonguri Orăștie, specializată apoi la Centrala Nuclearo-Electrică Cernavodă, cursul de maiștri, de la primul cutremur din 1940 până la următorul seism în care și-a pierdut îndemânarea, 1977. 3. Regăsită după Revoluția culturală din China și 4. Licențiată în plăpumărie cu grad de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de beton, până când simți că sparge cu capul o pojghiță de gheață neagră și se trezi amețit din leșin în fața unei carafe cu vin, cu Any Palade. Alături, părinții lui, profesorul de matematică, Moș Eveniment și, râzând gros pe un șezlong, Hugo, pictorul mânjit cu vopsele. O mână ușoară pe umăr și din spate o voce reținută de a nu se dezlănțui în râs: Amice, ai căzut în cap din partitură. Ai intrat în simfonie, boule! Râsul general era mai rațional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se deschise și intră cea mai frumoasă femeie pe care o văzuse, în viața lui. Era personificarea eleganței: cam treizeci de ani, înaltă, zveltă, îmbrăcăminte europeană, tocuri nu prea înalte. Sexy, dar stăpână pe sine. Brad se aplecă în față șezlong și își trecu mâna peste barbă, pe care o simți aspră. Îmi pare rău, zise el. Nu așteptam vizitatori ... — Sunt trimisă de unchiul dumneavoastră, dl. Watson, spuse femeia, îndreptându-se direct spre el. Brad se ridică repede. — Mă numesc Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
până unde voi reuși să ajung astăzi. Imi propun să ajung la Noli, adică vreo 30 de km. Mă simt minunat la începutul acestei noi zile, admir din tren marea în dreapta mea, plajele încă lipsite de persoane, dar pline de șezlonguri și umbrele, iar în stânga localitățile cu blocuri de câteva etaje, într-un ambient pietros, nu prea înalt și plin de verdeață; ieri am inspirat din plin parfumul florilor de oleandru. Mă întreb acum, așa cum m-am întrebat de multe ori
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
dacă eu aș avea răbdarea pe care mai ales mamele o au cu acești copii zbenguiți sau cu diferite mofturi și capricii. Ii văd apoi cum se joacă pe plajă, în nisip, cu jucăriile lor, iar părinții stau întinși pe șezlonguri, sub umbrele, sau sunt în apa atât de curată de culoare albastru-verzui. Până pe la 9.30, plajele sunt goale, apoi în scurt timp se umplu și devin foarte animate. Apreciez și faptul că nicăieri nu aud muzică ce te asurzește
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
m-am așezat pe o bancă pentru a savura roșiile lui Nando. Sunt foarte gustoase, cu pâine proaspătă. Soarele dimineții îmi scaldă fața, oglindindu-se în apa ce se zbate neîncetat cu malul. Tinerii angajați de pe plajă fac curățenie, iar șezlongurile și umbrelele îi așteaptă pe vechii sau abia sosiții ”clienți”. In spatele meu este strada deja zgomotoasă și plină de mașini. Începe o nouă zi. Sunt în suflet cu cuvintele lui Nando despre rolul și importanța bisericii, scăldat de soare
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
vedeam pe goeleta pe care muncea îmbrăcat doar cu o pereche de pantaloni de doc. Iar noaptea, când corabia înainta lin, mânată de o briză ușoară, iar matrozii se strângeau pe puntea superioară în timp ce căpitanul și călătorii se lăfăiau în șezlonguri fumându-și pipele, parcă-l vedeam dansând cu alți tineri, dansând nebunește în sunetele gâjâite ale armonicii. Deasupra erau cerul azuriu și stelele, iar de jur împrejur deșertul Oceanului Pacific. Mi-a venit pe limbă un citat din Biblie, dar mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
strivim, fie eu, fie dumneata, din greșeală. Dar, dacă m-ai pune să strivesc păianjenul, căci altfel dumneata vei răsturna vaza, n-ai decât să o răstorni cât poftești. Apoi mi-a povestit despre covorul numit Grădina de trandafiri, de pe șezlongul pe care stăteam. — Azi n-a mai rămas decât unul, cu toate că au fost făcute două. Dar nici asta nu-i adevărat. N-au fost făcute două. Perechea ăstuia n-a fost decât imaginea lui în oglindă. Sau acesta este imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ci și copilăria umanității. Natura, codrul, marea, muntele restituie măcar temporar, măcar pe durată de ore sau clipe, celor ce știu să li se integreze, condiția umană primordială, paradiziacă. În imaginația tinerei olandeze care, în Albatroșii Danzantes, visează într-un șezlong, pe puntea unei bărci, că redobândirea acestei condiții ar fi posibilă printr-un iubit ideal, și aceasta ar putea să-i devină tânărul marinar Santiago, contopit în imaginația ei cu pescarul omonim din "Bătrânul și Marea", povestirea lui Hemingway. Tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a mea. Oamenii purtau costume de baie de epocă cu maieuri decoltate peste pantalonii largi ce atârnau până la jumătatea femurului, femeile aveau capetele acoperite cu cele mai ciudate pălării. Umbrele cu striațiuni alb-negru parcelau toată felia de plajă; sub ele, șezlonguri de lemn îmbrăcate în rafie, mingi cu buline mari zburau în toate direcțiile. Nisipul avea aici un aspect mâlos, cerul aparent senin era cenușiu și posomorât, fără urmă de soare sau de nor după care să se ascundă. Acea parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prin apa îngrozitor de clară și curată, prin apa irizată de un soare interior, scufundat în adâncuri, apa uimitor de transparentă și pură, păstrată așa de rechinii războinici cu ochii albaștri. Albatroșii "Danzantes" Santiago. "Bătrânul și Marea" Tânăra olandeză stătea pe șezlong pe cea mai de sus punte a bărcii și medita la numele de Santiago. Când era la școală și citise "Bătrânul și Marea" a asociat numele de "Santiago" cu marea. Da, Santiago trebuia să fie un om al mării, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai bine, dacă refacem coperta, a continuat Vivian, frunzărind revistele, până când a ajuns la un alt poster, pe care mi l-a ridicat în fața ochilor ca să-l examinez. Să schimbi coperta la Trage-mi-o era ca și cum ai fi schimbat șezlongurile de pe puntea Titanicului. Am ocolit întrebarea, clătinând din cap și prefăcându-mă că tușesc. — Vivian, am vrut să discut cu tine despre o carte pe care sunt foarte interesată s-o cumpăr, am început eu serioasă. N-am mai citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
depravata lume a filmului. Mi-am păstrat pentru mine urarea, i-am zâmbit la rândul meu, apoi am ieșit. Bill Koenig stătea în picioare pe verandă, cu mâinile încrucișate la spate, iar Donald Leyes și Harold Costa erau trântiți pe șezlonguri, cu privirea buimacă pe care o ai după câteva scatoalce. Nu ei au omorât-o, mă anunță Koenig. Nu zău, Sherlock! Nu mă cheamă Sherlock, replică el. — Nu zău?... — Ce? întrebă Koenig. • • • Întors la secția Hollywood, mi-am exercitat prerogativele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în curtea din spate? Am încuviințat. Jane mă conduse prin casă până pe o verandă umbroasă, cu vedere spre o fâșie întinsă de gazon, care era plină de brazde pe mai bine de jumătate din suprafață. M-am așezat într-un șezlong, iar ea a turnat în pahare ceai cu gheață. — De duminică până acum am făcut tot ce vezi în grădină. Cred că m-a ajutat mai mult decât toate telefoanele de condoleanțe pe care le-am primit. — Te-ai împăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care, după calculele Theodorei, i-ar fi epuizat propriul buget pentru Îmbrăcăminte pe un an Întreg. Purta un parfum greu, pe care Theodora Îl găsi apăsător În camera supraâncălzită, cu ferestrele bine Închise, și ședea pe jumătate Întinsă Într-un șezlong, fumând o țigară turcească dintr-un portțigaret. Theodorei, așezată drept, În cel mai puțin uzat dintre costumele sale taior, cu mâinile Împreunate În poală, Edith Wharton i se păru pe jumătate grande dame, pe jumătate grande courtisane, zvonurile despre neregulile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
putea lăsa ceea ce bătuse Într-o zi pentru ca Henry să citească și să revizuiască seara, pregătind pentru corectura de a doua zi dimineața. Uneori, În timp ce dicta, se plimba În sus și În jos prin birou, alteori stătea Întins, relaxat, În șezlong. Găsea țăcănitul clapelor mai degrabă odihnitor decât supărător, iar MacAlpine era atât de tăcut și de impasibil, Încât aproape uita că este o ființă omenească, cu o conștiință proprie, care Îi nota cuvintele pe hârtie. Era conștient că frazele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
grădinii Într-o parte și deasupra străzii liniștite În cealaltă, cu spațiu pentru două mese mari de scris, una pentru el și una pentru MacAlpine, și cu loc destul pentru plimbat de colo-colo, ca și pentru un fotoliu și un șezlong lângă cămin, unde se putea Întinde și reflecta. Era paradisul! Era impresia copleșitoare, făcută În acea primă după-amiază - că găsise cumva drumul Înapoi spre grădina raiului, dincolo de ușa mare și verde, cu ciocănelul de alamă, din West Street - o senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu voia să rateze ocazia. Zâmbindu-i recepționerului, Alison a luat cheia pe care i-o lăsase Luca și a urcat în camera cu vedere spre piscina din spatele hotelului. Era o zi senină, cu un cer albastru, ca de porțelan. Șezlongurile erau ocupate în totalitate de turiști - unii căpătaseră deja un bronz auriu, alții erau așa de palizi, încât arătau de parcă erau vineți. Diseară, la bar, pe mulți o să-i doară nasurile și umerii de la soare, s-a gândit femeia surâzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]