750 matches
-
ne facă nouă loc. Romanele de doi bani ale Lindei sînt așezate stivă pe raftul de cărți, pantofii ei sînt aliniați pe podea, iar pe spătarul fotoliului din colț sînt drapate cîteva șaluri de cașmir. Cu toate astea, deschid ușile șifonierului și, așa după cum mă așteptam, e plin pînă la refuz cu hainele celor doi. — Rahat! șuier eu, așezîndu-mă pe pat, În timp ce Dan pare Îngrijorat. — Îmi pare rău, oftează el, cuprinzîndu-mă cu un braț. Știu că erai nerăbdătoare să stai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
minuscul cu vedere deasupra unui acoperiș cu țigle roșii, dedesubtul căruia se Întinde o livadă de măslini. O masă de fier, care cam stă să cadă, și două scaune sînt așezate pe balcon și, de Îndată ce am azvîrlit totul Într-un șifonier uriaș din lemn de cireș, Înghesuit Într-un colț al camerei, Îl ducem pe Tom afară și ne așezăm puțin, sorbind din priviri soarele și priveliștea. — Haide, zice Dan În cele din urmă. Ce-ar fi să-l culcăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
prieteni, și poate că nici Maja. Vei fi singur. Nici măcar nu se putea gândi la asta. Dădu pătura la o parte și se ridică pe marginea patului. Mobilierul camerei sale - din lemn de nuc Întunecat, aproape negru - Îi părea amenințător. Șifonierul masiv părea că stă gata să cadă peste el, zdrobindu-l. Perdelele din brocart verde nu lăsau să treacă nici o rază de lumină. Ecranul televizorului afișa ora 2.07. Dac-ar fi trezit-o la ora asta, Maja nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Fluxul gândirii mi se oprește brusc. Soții Geiger. E ceva legat de ei. Ceva ce nu-mi amintesc... ceva ce face să-nceapă să-mi sune ușor alarma... Mă întorc și îmi opresc privirea asupra unei rochii albastre de pe ușa șifonierului. Un fel de uniformă cu vipușcă. De ce-ar fi o... Alarma sună și mai tare. Începe să țiuie dement. Îmi amintesc ca într-un vis îngrozitor, de după beție. M-am angajat menajeră ? O clipă nu sunt în stare nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o Înțeleg deloc. — Ce-i asta ? zic, În timp ce scrie răspunsul. Un rebus din 1993 ? — Ha ha, spune absentă. Ce faci În seara asta ? — M-am gîndit să rămîn cuminte acasă, zic, răsfoind rapid revista. Poate-mi fac puțină ordine În șifonier, adaug, În clipa În care Îmi cad ochii pe un articol intitulat „Cum să-ții Întreții garderoba“. — Ce să faci ? — M-am gîndit să mă uit să văd dacă Îmi lipsește vreun nasture, dacă mi s-a desfăcut vreun tiv, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
indescifrabil. Odaia pensionarului e la fel de indescrifrabilă ca trupul său adormit. Și-a îngrămădit toată mobila în ea, pe lângă televizor și fotoliul oranj, recamierul, o masă lăcuită de sufragerie care se ține în trei picioare și o coadă de mătură, un șifonier cu cheie de care atârnă ciucuri croșetați, un corp de bibiliotecă pe rafturile căruia se ferfenițesc colecțiile Enigma și Urzica scrupulos complete cu almanahuri cu tot, o măsuță de telefon, două taburete de răchită. Toată această mobilă nu e dispusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai apucă. Persiana îi făcea semne din ușa casei. Alergase și ea după fata veterinarei, apoi se oprise, când aceea tocmai încerca să sară gardul dinspre poștă. Își adusese brusc aminte că ea ascunsese playerul în cutia de pantofi din șifonier, când plecaseră cu mortul spre biserică. - L-am găsit, Emilian! flutura femeia voioasă din mâini. Eu îl ascunsesem să nu-l fure nenorociții ăștia și de emoționarea cu cimitiru’ am uitat. Abia acușica mi-am amintit, când fugeam după zăluda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-i face, cum îl tratează, că zece zile, da zece zile numărate, e pe bune. Apoi în a unșpicea, iar îl apucă. Are o chestie, așa, că vrea să stea numa’ sus, cocoțat, la înălțime, ca să fiu mai explicit. Pe șifonier, pe dulapul din bucătărie, unde-i vine. Șo pă balcon, că au un dulap și acolo. Și țipă, că ăla a venit să semneze. Vă dați seama, câte mistere mai sunt pe lumea asta?“ Nu-i răspunse aceluia. N-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
al îchipuirii, nu era doar beție a simțurilor? Dacă miracolul era chiar în ea, în tot trupul ei, nu venea de niciunde și nu era închipuire, nu era părere și nu era nicidecum răsfăț. Zvâcni din pat și deschise ușile șifonierului. Oglinda dublă îi arătă noua ei înfățișare. Un mesteacăn alb, înalt, vibrând ușor în adierea brizei venind dinspre balcon. Se studie îndelumg, răsucindu-se pe toate părțile, mișcându-se când mai aproape de oglindă, când spre televizorul din capătul celălalt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ar fi vrut să dea replay, să pună din nou cântecul. Se opri însă pe pervazul ferestrei. Desfăcându-și larg mâinile, într-un gest suprem, mai strigă: - Eternă-i iubirea, madam! Și dispăru. Se pomeni resfirând teancul de rochii din șifonier. Nu știa pe care să o aleagă. Se anunța o zi caniculară, de sfârșit de august. Și-ar fi luat una de voal oranj. Nu o mai purtase din vara trecută, când fusese la Șoptireanca, la inaugurarea struțăriei de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
comercială, profilată pe achiziționat struți de montă. Sună telefonul. Unduind, ca și cum ar mai fi dansat la pieptul părosului necunoscut, Valentina se îndreptă spre sufragerie. Își aminti că i-ar fi trebuit și o pălărioară.Cotrobăi în rafturile de sus ale șifonierului și o alese, în cele din urmă, pe aceea crem, din ațică, cu o pamblică lată, roz. Și-o potrivi, strângându-și mlădițele din vârf într-un coc înălțat. Nu-i stătea rău, chiar așa, în pielea goală, numai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
bătu de zece ori. Mai avea deci jumătate de oră până să iasă. Opera era la o aruncătură de băț. Nu făcea, pe jos, mai mult de un sfert de oră până acolo. Se mai privi încă odată în oglinda șifonierului și iarăși se plăcu. Dădu să închidă ușile. Porni, dar piciorul nu se desprinse de dușumea. Încercă să-l urnească pe celălalt, dar tot nu reuși. Se sforță, și tot în zadar. Ceva greu o țintuia locului. Nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se mai putea desprinde. Încercă să se aplece, să vadă ce s-a întâmplat cu picioarele ei, dar nu reuși decât să se îndoaie puțin. Crengile din vârf foșniră speriate, ca bătute de un început de vijelie, atingând cutiile de pe șifonier. Se ridică un norișor de praf. Se privi iar în oglinda șifonierului. Mlădiul trunchi de până mai adineauri prinsese să se îngroașe. Blugii pocniră, sfâșiați. Bluza crăpă și ea. Atârna ca o zdreanță pe o creangă întinsă în gol. - Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a întâmplat cu picioarele ei, dar nu reuși decât să se îndoaie puțin. Crengile din vârf foșniră speriate, ca bătute de un început de vijelie, atingând cutiile de pe șifonier. Se ridică un norișor de praf. Se privi iar în oglinda șifonierului. Mlădiul trunchi de până mai adineauri prinsese să se îngroașe. Blugii pocniră, sfâșiați. Bluza crăpă și ea. Atârna ca o zdreanță pe o creangă întinsă în gol. - Doamne, ce se întâmplă, se gândi îngrozită. Ce m-a apucat? Simți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Am venit eu la tine, mai devreme, strigă Adina din hol, chinuindu-se să scoată cheia din ială. Milică l-a chemat urgent la Prefectură și mai întârzie. Telefonăm maestrului Pârțângău de la tine că... O găsi în dormitor, chircită lângă șifonierul cu ușile larg deschise. Goală, strângea la piept o pălărie crem din ațică. Câteva furnici alergau pe pamblica lată, rozulie. Parcă rătăciseră drumul și zoreau în neștire spre niciunde. Cu bidineaua Ramurile, dese, ale castanilor înalți, dinspre bisericuța de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-o pe Andreea întinsă pe pat cu spatele la mine, îmbrățișând perna. Spatele i se ridica și îi cobora regulat, iar sunetul ieșirii aerului începea să se transforme în sforăit. Am închis cu grijă ușa la loc. În cealaltă cameră, am deschis șifonierul și am ales întâi o pereche de boxeri negri și mulați pe care scria MAN, apoi am căutat niște ciorapi albi, dar n-am găsit nicăieri, așa că am hotărât să încalț pantofii noi, cumpărați alaltăieri pentru cununia civilă, direct pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sună, anunțând sosirea șalupei de poliție. Aruncă o privire la ceasul de la mână. Șase fără opt minute. Probabil că era Bonsuan; nimeni altcineva nu era În stare să aducă atât de repede o barcă. Înșfăcă o jachetă de lână din șifonierul de lângă ușa de la intrare. Diminețile de septembrie puteau fi friguroase, iar la Santi Giovanni e Paolo, atât de aproape de apele lagunei, vântul sufla aproape mereu. La capătul celor cinci rânduri de scări, trase de ușa de intrare În clădire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și s-o Întrebe dacă-și făcuse temele de casă. Dacă era Raffaele acasă, nici nu se punea problema să doarmă, iar Întrebarea sa ar fi inutilă. — Ciao, papà, strigă Chiara din camera de zi. El Își puse jacheta În șifonier și merse de-a lungul coridorului spre camera de zi. Chiara stătea tolănită Într-un fotoliu, ridicându-și ochii dintr-o carte ce-i stătea deschisă În poală. Când intră În cameră, aprinse imediat becul veiozei de deasupra ei. — Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o mașină să vă aștepte. — Mulțumesc, maggiore. — Cu plăcere, commissario. Cu plăcere. Abia aștept să vă Întâlnesc. Făcură schimb de reverențe și Brunetti puse receptorul la loc În furcă. Primul lucru pe care-l făcu fu să se ducă la șifonierul de pe peretele Îndepărtat. Îl deschise și Începu să vâneze printre lucrurile stivuite și aruncate pe fundul lui: o pereche de bocanci, trei becuri În cutii separate, un prelungitor, câteva reviste vechi și-o servietă din piele maro. Scoase servieta și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
con zucca, disponibil doar În anotimpul acesta, când dovleceii barucca durdulii și de-un verde-Închis erau aduși din Chiogga, de cealaltă parte a lagunei. Și după aceea? Pulpă de vită? Prăjită cu măsline și vin alb? Își agăță sacoul În șifonier și merse de-a lungul holului spre bucătărie. În Încăpere era mai cald ca de obicei, ceea ce Însemna că era pornit cuptorul. Tigaia cea mare de pe aragaz oferi vederii, când Îi luă capacul, bucăți de zucca de-un portocaliu deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
din cadă. După ce se frecă bine cu prosopul - mare, roz, cu niște romburi albe, cumpărat de Lucia de la un târg, el ar fi vrut albastru, ea avusese câștig de cauză, un conflict incipient fusese stins în fașămerse în dormitor, deschise șifonierul și își alese o pereche de chiloți, albi, scoase dintr-o pungă șosetele, tot albe, apoi aruncă pe el un tricou inscripționat cu sigla celor de la Arizona Cardinals (căutase cu New England Patriots, însă nu avusese succes, iar cei de la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
spre a simți cum vine excitarea întârziată...), pentru a te scoate din viață cu picioarele înainte... - Ce-ați mai văzut? - Nimic, domnule detectiv, pe cuvântul meu de cetățean onorabil (bukake, bukake, nu m-aș mira să ai vreo gonflabilă prin șifonier...) că nu am mai văzut nimic. Fluiera ceaiul pe aragaz și m-am dus să opresc flacăra. Pe urmă l-am turnat în ceașcă, nu mai aveam zahăr cubic și am mers în debara, cu chiu cu vai am mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pregăti pentru vizita pe care avea s-o facă la părinții lui Petre. Se îmbrăcă într-un costum de mohair (fustă și bluză) de culoare roz, împletit chiar de ea și careia îi venea foarte bine, și-a ales din șifonier paltonul de culoare neagră din stofă, cu guler de astrahan și căciulă tot din astrahan, de culoare gri, făcute de comandă la un cojocar. Avea și un cojoc din piei de oaie dar paltonul i se păru mai elegant. Pregăti
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Învăț să fac de mâncare pentru viitorii mei copii, eu preferam să-mi pierd timpul umblând pe coclauri, adunând crengi și cioturi de lemn, sau Închisă În camera mea, scriind tot felul de prostii ori ciopârțind diverse stofe sustrase din șifonierul mamei (ah, nu mai ajungea la croitoreasă !) pen- tru a-mi face zdrențe pe care să le port pe stradă, În locul hainelor de la magazin. Drept pentru care el nu avea să mă Învețe niciodată să cos la mașina de cusut
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
loc numai al meu. E ca o bulă de săpun. Dacă ai coaie, Îți spargi bula de săpun. După trei luni de București mă simt perfect antrenată să trăiesc În afara bulei. Vrei să știi ce se află În camera mea ? Șifonierul mătușă-mii și patul În care dormim eu și verișoară-mea. Atât. la o adică, aș putea să mă mut și În Gara de Nord, am spus eu, umflându-mă În pene. — Și unde ai mai scrie ? Pe genunchi ? — Tocmai, că nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]