594 matches
-
cere o limbă proaspătă de dragon adolescent. tu știi că aceia ce sunt avuți trebuie să dea din avuția lor, dar nu poți să tai din carnea ta, nu poți lipsi de limbă un dragon tânăr adolescent, și îi dăruiești șireată conducătorului vremelnic o lampă de aur aprinsă cu focul limbii unui dragon adolescent. nouă în al patrulea loc: numele tău este rostit împrejurul focurilor de seară ale ținuturilor acestora, lumea te laudă pentru vrednicia și înțelepciunea ta, tu nu te
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a explicat îndată, cu expresiile lui proprii, de care nu se putea dezbăra nici când era grav: - Știi, Suzanne "a filat". Formidabil! Suzanne, pe care mi-o prezentase la Operă, era o brună delici oasă, surâzătoare, cu fața mică și șireată de șoricel. - Cu maître Jack. Imaginez-vous! M-am dus ca de obicei azidimineață s-o iau la Bois. Făcusem rost de doi cai pur-sang. Și ea plecase. Concierge-ul mi-a râs în nas. C'est, en verité, formidable! Și începeam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mi se vorbise mult timp de ea. Fusesem cu câțiva ani mai înainte, ca student la cursurile de vară din Dijon, și acolo, printre alți români, se găsea și Arabella. Apăruse zglobie, vorbăreață, ironică, amuzantă, având corpul bine împlinit, ochii șireți, obrazul roz, nasul în vânt, ciripind tot timpul franțuzește, cu rochie de voal rose cu buline negre. Prea de aproape n-am cunoscut-o, dar am păstrat o impresie de primăvară și o revedeam acum galbenă, ofilită, pământie, neglijentă în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Madame Pitpalac s-a înființat cea dinții, și chiar ne-a ajutat la împachetat. Domnul Jianu asista și el mai la o parte cu un zâmbet plin de încurajare. Am descoperit lipsa lui Hacik, dar madame Pitpalac, cu o privire șireată, ne-a spus misterios: Lasați-l în pace, s-a dus la Ada. Vine el îndărăt." De ce să vie îndărăt? Din cauza Mașinkei sau pentru că-l expediază Ada? În schimb, Mihali, cafegiul, personagiu ursuz, s-a prezentat și a dorit toată sănătatea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
parcurs-o până în ziua de azi și cum de a putut s-o facă atât de repede? Atât de mult să fi dormit? Atât de adânc să-mi fost somnul, încât să nu-mi fi dat seama de netrebnicia lui șireată, cu care a înghițit miliardele de clipe scurse?... În timp ce eu mă chinui inutil cu astfel de întrebări, lumina pe care am întrezărit-o izbucnind în negura cosmică de-afară pare să crească în intensitate pe minut ce trece, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
electronice sau târându-și săculețul albastru pentru rufe la spălătoria automată. Nu pot să cred că scriitorii pot să câștige atât de mult, nu-i așa? ... Se oprește și se holbează la mine. Are o față mică și neîncrezătoare, totodată șireată, cu aerul unei trufașe conveniențe în zâmbetu-i viclean. Mi se face pielea de găină. „Vrei să mai facem o dată cunoștință?“ i-am strigat eu mai de mult de vizavi, după care i-am făcut semnul V cu degetele și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ce era mai rău. — Alec e în pușcărie. La Brixton, în arest preventiv. A dat de dracu’. El a vrut să-ți spun. Veste proastă? Proastă? Nu, e o veste excelentă care mi se cuvine de drept. Înainte ca figura șireată a Selinei să-mi fi invadat ecranul minții, am sorbit cu nesaț din plăcerea inocentă și pură oferită de știrea că unul dintre cei mai buni și vechi amici ai mei intrase într-un asemenea bucluc. Mmmm, e atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să le văd chiar acum, răspunse el. Coborî, cu pasul său tineresc și iute, iar cei doi se grăbiră să-l urmeze, bătrânul Imhotep cuprins de emoție și de teamă, iar Euthymius, ars de soarele din Misenum, cu un zâmbet șiret, ca și cum urma să-i joace un renghi. La capătul aleii, printre ierburi, se afla ceva din care soarele smulgea reflexe de aur. În răstimpuri, scânteierile deveneau orbitoare, fiindcă Euthymius alesese anume locul și ora, după o îndelungată analiză. În fața bazinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mașinii sport o transformase într-o creatură cu o sexualitate liberă și perversă, eliberându-i în bordul contorsionat și freonul scurs toate posibilitățile sexuale deviante. Coapsele sale paralizate și mușchii acum inutili ai gambelor erau modele pentru fascinante perversități. Ochii șireți, care se uitau prin geam la aparatul foto al lui Vaughan, exprimau o clară conștientizare a adevăratului interes al acestuia față de ea. Poziția mâinilor sale pe volan și pe maneta de accelerație, degetele deformate întoarse în spate către sâni, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
așteptă și gustă iar. După un oarecare timp,îi vine să facă pipi. Om cu multă rușine față de lume, și cu foarte mult bun simț, se ridică în picioare, se întoarce cu spatele, la cărarea pe care urmau a veni șiretele și face ce avea a face. Numai, ce, iaca, mare hărcăteală, chiar la doi pași de el. Două vulpi, sosite, una dintr-o parte a pădurii și alta din cealaltă parte, ajungând la ultima bucățică de peștișor, sar, una la
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
care văzând limitele lui fără să-și bată capul, îl catalogau întotdeauna cu o notă de trecere. Era cuminte, așa că nu avea probleme. Întotdeauna a stat în banca lui, a treia! La rusă domnul profesor Moroianu cu ochii mici, albaștrii, șireți câteodată avea obiceiul să-i pună să scrie lecția de mai multe ori când nu știau ceva sau, dacă făceau vreo năzdrăvănie. Le punea o întrebare și cum de obicei nu cunoșteau răspunsul, aplica tratamentul. El, se pregătise cu multe
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
intrusului. Un tovarăș italian! îi lămuri șeful partidului. Faceți cunoștință!... Nando Rossi își declină identitatea și dădu pe rând mâna cu fiecare. Drăghici îi răspunse cu reținere, Constantinescu flegmatic, Ceaușescu afabil în aparență, dar cântărindu-l cu o privire iscoditoare, șireată. Convivial și bine dispus, Maurer destupă cu dibăcie o sticlă cu vin roșu de Cotnari, le turnă la toți în pahare și le ură noroc, apoi se porni o discuție în legătură cu justețea politicii de condamnare a regimului din Iugoslavia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Pădurea La izvorul cristalin, Care curge prin pădure, Multe animale vin, La apă și după mure. Căprioare, dar și cerbi, Se adapă de aici, Vin singure, câteodată, Dar, vin și cu puii mici. Vulpea vine din poiată, Încet, că este șireată, Să pândească păsărele, Din desele rămurele. Zboară sturzul pe crenguțe, Să mai caute grăunțe, Să mănânce a lui pui, Ca să fie toți sătui. Uliul de sus privește, Cu privirea ageră, Ca să prindă rozătoare, Să aibă un festin mare. Veverița prin
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
latini. — Nu. Poate că părinții săi ei erau niște greci din Bizanț. Sau evrei. Sau sclavi capturați În Anatolia. Nici ea nu știe, ori nu vrea să spună. — Ei bine, messer Alighieri, interveni Bruno Ammannati, fixându-l cu o privire șireată, ca și când ar fi voit să Îl stârnească. Nu răsare și În domnia ta dorința de te apropia de aula noastră de Învățătură? Dante era sigur că, dincolo de aparenta lor detașare, cu toții așteptau răspunsul lui cu sufletul la gură. — Aula voastră pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din viața lui? Celălalt păru să nu surprindă tonul său zeflemitor. Se apropiase de fereastră, parcă În căutare de aer. Apoi se răsuci, cu o scăpărare de răutate În ochi. După ce renunțase la masca sa curială, acum părea un negustor șiret, gata să vândă și să cumpere. De ce ar trebui să se teamă Sfânta Biserică de moartea unui biet artizan? Sau de viața lui? Nu un simplu artizan, ci un mare maestru al artelor. Un meșter din Como. Pe deasupra, de credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
parte pentru a-l lăsa să intre. Întrucât Împrejurările deciseseră În locul lui, acum avea să o interogheze pe femeie. Își roti cu repeziciune privirile În jur, căutând-o. — Unde e... — Antilia? Pe ea o cauți? Întrebă Teofilo pe un ton șiret. A fost pe aici nu demult. — Unde a plecat? Întrebă Dante Încurcat. Era sigur că nu o văzuse ieșind. Dar, În confuzia produsă de bătaie, ieșirea din prăvălie Îi scăpase din vedere. — A plecat, n-ai văzut-o? Am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ai aflat? Îl Întrebă cu o nuanță de neliniște În glas. Ceea ce știam deja. Pentagrama e vizibilă În mod limpede. Iar mesajul ei e fără echivoc. — Crezi că intrigantul acela i-a Înțeles semnificația? Noffo scutură din cap. — Omul e șiret și inteligent. Dar știe Încă prea puține. Încă. Pronunțase ultimul cuvânt pe un ton Îngrijorat, care nu Îi scăpă prințului Bisericii. — Crezi că se află pe pista cea bună? — Nu. Sunt sigur de asta. E confuz, orbit de perversa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în vreme se afundă. Nu vrea să-mi vândă nicio fărâmă de secundă. Neobosit, le caută pe cele abandonate să le parcurgă când izgonit va fi-n eternitate. Adun petale de crini M-am așezat la marginea unei secunde când, șireata, m-a izbit în hăul alteia. Atunci am început să mă joc cu nuanțe de existență cerându-le crinilor să înflorească doar pentru a-mi goli durerea-n ei. Pe dinafară, în nervuri de emoții, le-a germinat osânda-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
se îmbracă elegant, doar cu țoale făcute la comandă. — Femeia arată trăsnet, recunoaște Patru Ace, dar vreți să vă spun ce mi se pare mie? — Că nu se potrivesc de nici o culoare unul cu celălalt, spune Roja cu o sclipire șireată în ochi. Asta nu e treaba mea, dar cum de le știți dumneavoastră pe toate? — Sînt pățit, zice Roja, privind atent la omul care face cărțile, la cămașa scrobită, care-i vine ca turnată, la vesta de stofă, la papionul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
spun, pentru motive pe care le voi explica ulterior, relația mea cu copacii. Am observat de nenumărate ori cum această afirmație este primită, cu mai multă sau mai puțină politețe, ca un fel de tertip nerelevant, o excentricitate, o eschivare șireată de la ceea ce ar trebui să fie adevărul firesc: influențe literare și teorii ale ficțiunii, precum și toată grămada aceea de gunoi pur intelectual În care găinilor și cocoșilor din poiata facultății le place atât de mult să scurme. Nu Încape discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
cu soțul și cu copiii noștri. - N-o să ne facă nici un rău, spunea ea, în timp ce planul prindea contur în mintea ei. Dacă o să fie în mâinile noastre, idolii nu-l vor mai ajuta pe Laban, spunea ea cu un aer șiret. Bilha și Lea chicoteau la ideea că Laban o să rămână fără idoli. Bătrânul își consulta statuetele pentru fiecare decizie pe care o avea de luat. Sătea ore în șir prostit în fața lor. Să-l lași fără ele era ca și cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cârcotaș dintre ei. Fusese poreclit Mopsul din pricina nasului turtit (amintire a unei căzături) cu care mirosea scandalul de la o poștă și imediat își făcea apariția cu capul lui mare, acoperit de păr aspru, tuns scurt, cu ochii vicleni, inteligenți și șireți. Dar i se zicea și Ulise. După împrejurări. „Mopsule, iar m-ai scuipat”, sărea câte unul. Sau, „Ulise, ce părere ai?” Cam așa mergeau lucrurile. De fapt, numai împreună poreclele i se potriveau, fiindcă natura se distrase punând o inteligență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că Mopsul avea un calcul ascuns care-l determina să relateze o întâmplare nu tocmai avantajoasă - nu era el omul care să recunoască sincer că-i fusese atât de frică - dar n-am izbutit să aflu nimic din ochii lui șireți. „Aici nu te mai doare capul?” l-am întrebat. A râs. „Nu, aici îmi e continuu frică”. Mințea? N-am insistat deoarece a intervenit Călugărul: „Ați auzit? Îi e frică. Dumnezeu să-l binecuvânteze. Amin”. Domnul Andrei mi-a atras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mărturisește, l-am îndemnat ironic. Dar Mopsul era prea inteligent ca să se lase înșelat de lauda mea. Nu, domnule, mi-a replicat el sec. N-am fost altceva. — Ba ai fost, m-am încăpățânat. M-a fixat cu ochii lui șireți. Dar de ce credeți dumneavoastră că am fost mai mult decât spun? — Așa. — Poate aveți dreptate, admise el prefăcut. Și eram gata să jubilez când mi-a scuipat în obraz această ironie: într-o altă viață am fost proprietarul carierei unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se chinuia să-i asculte vorbele spuse pe ocolite. Sănătatea, cum bine știi, rosti solemn morsa, e un lucru ciudat. Al naibii de ciudat. Treaba e să te asiguri că ești tot timpul cu un pas înainte. Mai rapid decât microbul cel șiret, dacă mă-nțelegiă Prinde viermele înainte de a scoate capul, nu? Indienii axona erau obsedați de sănătate și curățenie. Foloseau mai multe metafore derivate din aceste preocupări decât cel mai înrăit ipohondru. — în acest moment își fața Șamanului se transformă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]