1,435 matches
-
cel matur. Femeile, așezate în contre-jour, pe câmpul înfrângerii de la Issos, sunt gata să facă o reverență la picioarele învingătorului Alexandru, îmbrăcat ca un băiețandru pregătit pentru carnaval: în tunică roșie, cu paftale de aur, dar cu tălpile goale printre șireturile unor sandale de războinic roman. La stânga și la dreapta lui sunt soldați uimiți pentru o clipă, ca și împăratul, de demnitatea și de splendorile ostaticelor persane, care mătură praful cu marginile brocarturilor pe sub care au îngenuncheat. Pentru Omar, era doar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
l-ar fi plătit pentru ca lui să nu-i vină rândul. În sufletul său de tâmplar, pacifist și obișnuit cu smerenia lemnului, Maradona se-nchipuia un negociator: lega viața de moarte printr-un nod simplu, dar cutremurat de recunoștință, precum șireturile unui pantof. Când ajungea între cei din grup, Veterinara părea schimbată și totdeauna le semăna: era vicleană și cam sărată, la fel cu mezelurile lui Pablo, sfidătoare ca Max dentistul sau, uneori, ascunsă și mută, ca blajinul lor prieten, Godun
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să nu scoți din gură. 130 Vorba-n zadar, pierdere de vreme. 131 Vorba cea mai bună când grăiești cele ce se cuvine și când taci cele ce nu se cuvine a grăi. 132 Vorbă lungă și-n zădar, de șiret și de flecar se-nțelege a fi dar. 133 Vorbă multă în zădar când lucrul e de față. 134 Vorbă de om sărac nimeni n-o ascultă fie cât de scumpă. 135 Când nimeni nimic nu vor vorbi de tine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
gândi Scarlat. Nu izbutea să și-o amintească altfel decât așa cum arăta pe bucata de carton. Îl scoteau din sărite aerele ei puritane, rochiile acelea cafenii lipsite de grație, părul adus după urechi și strâns bine la spate cu un șiret, fața ștearsă, fanată, cu gura mereu strâmbă. Își făcea o virtute din lipsa de farmec, din fustele și jachetele ei imposibile, exclama cu bărbia în vînt: "N-am avut în viața mea o singură cutie de pudră". La 30 de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ieși în hol. Trecu indiferentă pe lângă ușile înalte, cu clanțe de bronz. A Melaniei Lupu era cea mai lustruită. De cheile lăsate totdeauna afară atârnau clopoței albaștri, lucrați cu iglița. Preșul lui Grigore Popa fusese asigurat cu sârmă și două șireturi de piele bătute în ușor. Să nu-l fure cineva... Ușa lui Panaitescu, mută, oarbă, fără cel puțin o carte de vizită, nu lăsa să se ghicească nimic. Dar ea îl cunoștea bine. Pe el și pe nevastă-sa... Doi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
surâsul ei are încă puterea să ucidă. Hm, prea multă cianură pentru un surâs... Oftă și le făcu sul. ― Știu unde le vei ascunde, draga mea. M-am gândit mult. În umbrelă, strâns înfășurate. Trebuie să verifici doar nasturele și șiretul. Să se încheie bine. Nu, n-o să pară ciudat. Afară e ceață, și dacă nu mă înșel, în curând va începe să ningă. De fapt, sper că nu va ninge! O umbrelă închisă când afară ninge e grozav de ridicolă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Poșta a confirmat-o. " Și cu asta basta" răsuflă Azimioară gîndindu-se la o budincă formidabilă și crema de zahăr ars din frigider. Cristescu își întinse mâinile peste masă. ― Unde sânt tablourile, doamnă? ― În umbrelă, chicoti Melania Lupu. Închipuiți-vă! Desfăcu șiretul și scoase pânzele făcute sul: Vi le dau cu inima împăcată. Abia aștept să le văd la galeria națională. ― Nu mă îndoiesc... ― Cum să vă spun... Obrajii proaspeți deveniră roz... Știu că sânt o femeie bătrână și neinteresantă, dar, dacă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se așezase mai la o parte, s-a ridicat să-i întâmpine. Era îmbrăcat tot în același fel și purta același guler tare. Tarrou a observat numai că smocurile lui de la tâmple erau mult mai zbârlite și că unul din șireturi îi era desfăcut. Judecătorul avea un aer obosit și nici o singură dată el nu și-a privit interlocutorii în față. A spus că era bucuros că-i vedea și că-i ruga să-i mulțumească doctorului Rieux pentru tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dumneata scrisorile, ca de obicei. Eu trebuie să plec. Domnul Levy deschise ușa. Nu pune puștii ăștia la munci prea grele, Gonzalez. La revedere, domnișoară Trixie. Soția mea a întrebat de dumneata. Domnișoara Trixie ședea jos pe podea, legându-și șiretul de la un pantof. — Domnișoară Trixie, strigă domnul Gonzalez. Domnul Levy vorbește cu dumneata. — Cine? mormăi domnișoara Trixie. Parcă spuneai că a murit. — Sper că veți constata niște schimbări foarte importante, când veți mai trece pe aici data viitoare, spuse Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
perfect cu avocatul cretin de lângă ea - acel labă-tristă de Bob Wilson, tipul clasic de la Ivy League, îmbrăcat în costum cu dungulițe și o cămașă încheiată la toți nasturii, cu o cravată cu model în relief și niște pantofi stupizi, cu șireturi și mici perforații în dreptul degetelor. Nu era de mirare că toată lumea îi spunea Whitey Wilson. Wilson nu se plictisea niciodată să amintească tuturor că absolvise la Harvard ... ca și cum asta ar fi interesat pe cineva. Pe Barry Sindler în mod sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mi-aș pune prea multe speranțe. Ce crezi despre afacerea Radial Genomics? — Ce afacere Radial Genomics? — Presupun că încă nu s-a aflat. Dar am crezut că tu știi ceva despre asta. Watson se aplecă și începu să-și desfacă șireturile de la pantofi. — Credeam c-o să fii îngrijorat, spuse el. Nu ai fost jefuit, de curând? — Da. Mi-a fost furată mașina din parcare, zise Diehl. Dar trec printr-un divorț, iar în momentul de față este destul de urât. — Așa că presupui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ÎN IAD“, un trening de velur, un ghips de picior detașabil, un Mossberg 590 cu țeavă scurtă și două Parabellum negre, de 45. Pentru acea zi, se îmbrăcase într-un sacou sport de tweed, pantaloni obișnuiți și pantofi maronii cu șireturi. În fine, întinse pe pat trei fotografii. Prima, bărbatul, Frank Burnet. Cincizeci și unu de ani, bine făcut, fost infanterist marin. Fiica tipului, Alex, abia trecută de treizeci de ani, avocat. Nepotul tipului, Jamie, opt ani. Bătrânul dispăruse și Vasco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
putut evita să mă duc la liturghie, dar nu m-aș fi distrat nici la sinagogă, pare-se. Aș fi fost perfect ca discipol al unui dascăl În hasidism, „ca să fiu alături de el și să-l privesc cum Își leagă șireturile la pantofi“, după cum a răspuns un eminent rabin cînd a arătat din ce motive voia să Întreprindă o călătorie anevoioasă spre a petrece Sabatul acasă la un asemenea dascăl. Dar poate că bunicul meu descindea din protestanți din Ardèche, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Într-un accident de mașină? Și că, Începînd din ziua aceea, ea a Început să-l deteste pe tatăl meu? — Bietul Franz! Nimeni nu-l poate situa undeva! PÎnă la urmă o să-l găsesc extrem de simpatic. — Doctore, nu face pe șiretul. Știi bine că-mi iubesc tatăl. Eu, unul, În orice caz, știu că-l iubesc. CÎnd te gîndești atît de des la cineva, Înseamnă că-l iubești. — Toți cei care Încearcă să definească dragostea merită toată stima. Și eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
veni la Înmormîntare. Cuvîntul „Înmormîntare“ era Încă și mai crud decît verbul „a muri“. Am Închis ușa la loc și m-am Întors În cameră. Am avut puterea să-mi pun o pereche de șosete curate și să-mi Înnod șireturile de la pantofi, spunîndu-mi: „E bine, e foarte bine, trebuie ca un băiețel să fie În stare să-și lege singur șireturile de la pantofi“. CÎnd s-a Întors Delphine, m-a găsit așezat pe jos În bucătărie, lîngă un bol cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
am Întors În cameră. Am avut puterea să-mi pun o pereche de șosete curate și să-mi Înnod șireturile de la pantofi, spunîndu-mi: „E bine, e foarte bine, trebuie ca un băiețel să fie În stare să-și lege singur șireturile de la pantofi“. CÎnd s-a Întors Delphine, m-a găsit așezat pe jos În bucătărie, lîngă un bol cu ceai pe care nu-l băusem. Nici măcar nu-mi aminteam că făcusem un ceai. „N-ai plecat Încă?“, m-a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
luni de zile În cursul cărora am fi putut sta de vorbă. A fost o eroare pe care am comis-o amîndoi, o eroare pe care n-am putut s-o evităm. Nici unul, nici celălalt n-a fost atît de șiret Încît să poată ghici că cearta noastră se va sfîrși prin moarte. Cu ochii Închiși, nu părea că doarme, ci că așteaptă ca antractul să ia sfîrșit și să Înceapă filmul. Îi cunoșteam bine expresia aceea pe care o avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
îndesat, înfășurat într-o shuba. Se înclină cu gravitate în fața lui Kezel fără a vorbi. ă Gata! Gata! Lăsați-mă să mă încalț! Virginski își făcu auzită vocea. O clipă mai târziu fu ridicat pe sus și scos afară, încât șireturile nelegate ale cizmelor biciuiau aerul în timp ce acesta își lovea picioarele în protest. Fu adus în fața bărbatului în shuba. ă Întâi îmi aduceți cadouri, apoi mă arestați. ă Ăsta este, spuse Porfiri Petrivici clipind des. Ăsta e Virginski. § După ce i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
O compoziție de-a mea. Am folosit o salamandră, un liliac, solzii unui șarpe... Un dragon subpământean. M-am inspirat după asta...“ Mi-a arătat pe o altă masă un volum mare in folio, cu legătură de pergament vechi, cu șireturi din piele. „M-a costat și ochii din cap, eu nu sunt un bibliofil, dar pe ăsta voiam să-l am. Este Mundus Subterraneus de Athanasius Kircher, prima ediție, 1665. Iată dragonul. E leit, nu vi se pare? Trăiește În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
băiatul. Băiatul Încuviințează, de abia dînd din cap. — Sadomasochismul este o cultură foarte populară pe aici. Oricum ar fi, filmul se deschide cu toți prietenii noștri În apartamentul Terezei și al lui Lu, toată lumea Îmbrăcată În piele, cizme Înalte cu șireturi, combinezoane de piele, bice, lanțuri, toate cele, femei frumoase. Nu ne-am mai văzut de mult așa că toate sporovăim, Fato, ți-ai tras un inel nou În clitoris, Iubito, ia să-ți văd și eu ținta aia nou din limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și se uită la asasin implorator. Vă rog, iertați-mă, înțelegeți-mă, Endō-san! Zău că sufăr de inimă. Gaston, care până atunci nu-și luase ochii de la cei doi, s-a așezat pe jos și a început să-și desfacă șireturile de la pantofii lui jerpeliți. — Ce faci, Gas? întrebă Endō suspicios. — Kobayashi-san e bătrân. Mă bag eu în apă, explică el zâmbind, în timp ce intra cu picioarele în mlaștină. O, e rece ca gheața... Endō-san, ce căutați? — La rădăcina copacului acela e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a fi definitivat la două săptămîni după ce ne Întoarcem din luna de miere. Deci, mai e oare de mirare că oamenii și lucrurile mă calcă pe nervi? 9 — Hai, Ellie, inspiră mai adînc. Linda gîfÎie enervată În timp ce strînge mai tare șireturile de la corsetul rochiei mele de nuntă, Înjurînd că marginile refuză să se unească. — Of, pentru numele Domnului! În cele din urmă se lasă păgubașă, Îngrozită că transpirația care stă s-o podidească Îi va strica machiajul perfect. — E total ridicol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
am cheltuit o avere pe rochia asta, care acum, fir-ar să fie, nici nu se mai potrivește, pentru că pe mireasă o doare În cot de felul În care arată. Încîntătoare scenă. — Nu vrei să te liniștești odată? Emma ia șireturile corsetului și trage zdravăn, strîngînd materialul cu Încă un centimetru, dar lăsînd vreo trei de piele bronzată să se ițească printre legături. Ei bine, Îmi spun eu, cu senzația că urmăresc o farsă, măcar am avut inspirația să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să mă duc la niște ședințe de bronzare. — OK, Ellie, zice Emma, preluînd controlul, dă-mi ciorapii ăia. Îi face În patru, astfel Încît să nu se mai vadă prin ei, apoi Îi așează cu grijă pe spatele meu, dedesubtul șireturilor, În timp ce Linda pufnește, nevrînd să recunoască faptul că e impresionată de talentele fiicei ei. — Așa. Emma termină de legat șireturile și se trage puțin Înapoi, contemplîndu-și ideea inspirată și rezultatele acesteia, care, dacă nu sînt de-a dreptul perfecte, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În patru, astfel Încît să nu se mai vadă prin ei, apoi Îi așează cu grijă pe spatele meu, dedesubtul șireturilor, În timp ce Linda pufnește, nevrînd să recunoască faptul că e impresionată de talentele fiicei ei. — Așa. Emma termină de legat șireturile și se trage puțin Înapoi, contemplîndu-și ideea inspirată și rezultatele acesteia, care, dacă nu sînt de-a dreptul perfecte, atunci pot fi măcar considerate foarte potrivite. CÎtă vreme o să am vălul pe cap, n-o să bănuiască nimeni nimic. — OK, inspiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]