523 matches
-
1824, p. 86. 108 Lucy Hardy, The Women of Boccaccio, în „Belgravia”, vol. XCIX, nr. 391, June, 1899, p. 719. 45 Personajul feminin din operele celor doi mari scriitori ia mereu inițiativa în relația amoroasă, inventează de fiecare dată un șiretlic de cucerire, o adevărată strategie, se impune prin inteligență, dezinvoltură, putere de decizie. Uneori reușește chiar să atingă profunzimea lucrurilor, să descifreze esența existenței, elemente ale cunoașterii până nu demult destinate doar cugetării masculine. Se resimte puternic o nevoie de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sigur c-o femeie numai atuncea e cinstită când ori că n-a rugat-o nimeni, ori dacă ea a fost aceea ce s-a rugat de vreun bărbat, el n-a vrut s-o asculte.”193 Uzând de un șiretlic, el o compromite pe virtuoasa femeie, care, pedepsită de soț cu moartea, reușește, prin bunăvoința unei slugi, să fugă și să-și înceapă aventura în tărâmuri îndepărtate. Deghizată în marinar, va ajunge la curtea sultanului căruia îi câștigă încrederea. Reprezintă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un fin simț al umorului, pentru alungarea stafiilor, care nu erau decât zgomotele produse de ibovnicul ei. Tot un prototip al inteligenței feminine este și văduva Piccarda (VIII, 4), care reușește să scape de avansurile unui canonic insistent printr-un șiretlic: îi înscenează o noapte de dragoste, dar introduce în pat pe cea mai urâtă slujnică, cu care bărbatul se desfată și nu află decât în final umilința la care fusese supus. Înțelepciunea devine și subiectul următoarei abordări (IX, 9), deoarece
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
bărbați cu cununie./ Așa să știți, cinstite fețe, mie,/ De cinci ori dat mi-a fost să fiu mireasă/ și tot creștini de soi avui în casă.”272 Prologul ei poate fi perceput ca un fabliau, „deoarece este povestirea unor șiretlicuri pe care o soție vicleană le practică pentru a-și domina soții”273, cu toate acestea se dovedește a fi mai mult decât atât, se convertește într-o pledoarie feministă sau într-o predică. Târgoveața vorbește ca un predicator care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o doamnă vrednică de cinste, scârbit de atâta josnicie își preschimbă în ură iubirea lui înflăcărată.”944 Madonna Fiordaliso (II. 5) este o prostituată veritabilă, care profită de un tânăr naiv și neinițiat, înscenând un adevărat plan, „ca printr-un șiretlic destoinic să-și stăpânească pofta de bani”945 , pretinzând a-i fi lui Andreuccio soră vitregă. Dovedește o imaginație bogată, dar și o forță persuasivă, văzându-și realizat visul. Este o donna demonicata malefică în intențiile ei, pe care reușește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
orișice ponos.”985 Cresida mereu ezită dacă să-l accepte sau nu pe îndrăgostit în viața ei, și, în cele din urmă, se lasă convinsă mai mult de forțe externe: imaginea lui Troil călărind, cântecul de dragoste, privighetoarea, Pandar și șiretlicurile lui, decât de propria voință, pe care o părăsește în mâna atotputernicului destin. O percepem ca pe un personaj feminin labil, schimbător. Identificăm așadar indicii în text care anticipă evoluția ulterioară a femeii și nu mai fac ca decizia ei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să-și justifice prezența prin faptul că oamenii practică, adesea virtutea În exces: „Viciile Întră În compoziția virtuților ca otrăvurile În compoziția leacurilor” (La Rochefoucauld). Lucrurile se complică și mai mult, atunci cînd se recurge la vicleșug: „Este un vechi șiretlic al viciului să se ascundă sub aparența virtuții” (Johan Oxenstiern); „Nu există viciu, care să nu aibă o falsă asemănare cu vreo virtute și de care să nu se folosească” (La Bruyère). * „Virtuțile care au cea mai mare valoare sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
excremente de leu pentru a speria animalele din păduri și a nu le lăsa să se mai expună accidentelor feroviare. Experimentul are mare succes, această farsă informațională fiind mult mai ieftină decât barierele fizice de protecție. Și corbul utilizează un șiretlic pentru a-și ademeni prada, apelând la o simulare a trăirii ultimelor clipe, prin zbateri specifice și sunete impresionante, până la apropierea vânatului, când declanșează atacul decisiv. Exemplele pot continua cu diverse moduri de apărare sau de atac, dar nu putem
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
sunete impresionante, până la apropierea vânatului, când declanșează atacul decisiv. Exemplele pot continua cu diverse moduri de apărare sau de atac, dar nu putem încheia scurta incursiune fără să comparăm două sisteme total diferite. Unul se bazează pe o mulțime de șiretlicuri, pe care le-am putea numi „inginerii sociale” sau psyop-uri (operațiuni psihologice), lansate de vulpe în ipostaza de atacant, iar celălalt se bazează pe o singură metodă de „protecție fizică”, prin transformarea într-un bulgăre de ghimpi - cu scop de
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
vor observa ceva de genul text.txt, aceasta fiind doar o parte a numelui fișierului, el fiind, de fapt, text.txt.exe. Ascunderea tipului adevărat al fișierului. Pentru utilizatorii care doresc să vadă extensia fișierului s-a găsit un alt șiretlic, prin adăugarea a foarte multe spații între prima extensie, amăgitoare, și a doua, cea reală, ca, de exemplu: text.txt .com Troienii ușilor din spate, Backdoor Trojans, sunt programe prin care un PC al unei rețele este controlat de la distanță
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
trei categorii de programe-fișier există diferențe sensibile: • un cal troian, spre deosebire de viermi și viruși, nu se autoreproduce (nu-și face propriile copii), dar declanșează acțiuni distructive în calculatorul-gazdă sau permite accesul neautorizat de la distanță. El pătrunde în sistem prin mici șiretlicuri; • un virus se introduce singur în fișierele calculatoarelor; el nu numai că distruge părți esențiale ale sistemului atacat, dar încearcă să infecteze și alte sisteme; • un vierme este autoreproducător, ca și virușii, dar el nu alterează fișierele-gazdă, ci este rezident
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
dăunează adevărului; din contra, contribuie la plăcerea celor care asistă. Dar dacă se folosesc de metode care se îndepărtează de argumentele destinate să demonsteze justețea valorilor lor și soliditatea argumentelor lor, ei împiedică manifestarea adevărului. Ei manipulează opinia, umblă cu șiretlicuri, încearcă să își dezarmeze adversarul pentru a-și impune propriile vederi. Manevrele la care se face apel sunt nenumărate. Oferim aici rezultatele numeroșilor ani de observare a scenei politice franceze și belgiene (am scris deja o primă versiune a rezultatelor
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
că logica este înlocuită cu absurditatea. Pristanda, funcționarul umil, incorect și slugarnic, atunci când îi povestește lui Tipătescu scena arestării lui Cațavencu, zice: Curat violare de domiciliu, da’umflați-l! Sunt analizate aspectele mărginirii mintale, ticurile verbale disimulatoare de manevre și șiretlicuri, expresiile lipsite de conținut și sens, divagațiile incoerente și absurde, pleonasmele și confuziile, contradicțiile cele mai izbitoare ale gândirii logice, utilizate de Caragiale ca mijloc de satirizare a burghezo-moșierimii. Logica și cunoștințele confuze ale Conului Leonida, perorând plin de spaimă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
consideră că are dreptul să înșele; totuși, pretinde ca cetățenii propriei națiuni să ia drept adevărate afirmațiile sale. Una din sarcinile tradiționale ale guvernului este de a-și proteja cetățenii de inamic, să "ducă o politică înșelătoare" și să "prevadă șiretlicurile acestuia", cum se spune în terminologia australiană (deși aceste atribuții se consideră că i-ar aparține numai lui Dumnezeu). Pentru a îndeplini aceste lucruri, guvernul se bucură de sprijinul majorității cetățenilor, și astfel, în ochii populației, înșelăciunile oficiale par să
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
iar din secolul ll î.e.n. cînd plesnesc în soare scrierile apocaliptice, că filistenii și egiptenii veneau din același neam. Ivriții spun în textele de mai sus că filistenii și canaaniții erau rude foarte apropiate, iar în prezent, bazîndu-se pe acest șiretlic - cea mai nobilă trăsătura de caracter a ivriților cum spunea cu mîndrie J. Flavius în scrierile sale - arheologii Torei, pretind că de fapt canaaniții erau de neam semit, spunînd că toate ruinele descoperite pe fostul teritoriu al Palestinei din secolele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
implicații bănești, și se bate în codru cu tâlhari pe care îi aduce legați la mănăstire. Într-o noapte alungă niște hoți cu pistolul, omorând pe unul din ei (Ispitele părintelui Evtichie). O călugăriță, fostă hoață de codru, zădărnicește prin șiretlic jefuirea mănăstirii de o bandă al cărei conducător e unul dintre cei cu care tâlhărise și îi taie capul (Behaviorism). Personajul povestirii Schimnicul e un licantrop. Habotnic în practicarea ascezei, părintele Sofonie se transformă noaptea, fără să o știe, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
sursa în interacția dialogică, nu în ultimul rând limbajul fiind mediatorul acțiunii sociale. Cu toate acestea, în funcție de cum e “manipulat”, limbajul poate deveni un factor destructiv, ducând receptorul în eroare sau “persuadându-l clandestin.” Deși termenul stratagemă implică în “arta militară <<șiretlicuri>>, pentru împiedicarea dușmanului, pentru a înșela pe inamic”, el se impune și ca „stratagemă comunicațională a <<Puterilor>>, a căror intenție e aceea de “stăpânire a <<minților>> și a <<acțiunilor>>”, nu atât prin forța fizică cât prin puterea discursului.” (Slama-Cazacu, 2000
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
e aceea de “stăpânire a <<minților>> și a <<acțiunilor>>”, nu atât prin forța fizică cât prin puterea discursului.” (Slama-Cazacu, 2000:39-40). Așadar, locutorul sau oratorul poate folosi discursul sau intervenția discursivă nu doar cu scopul informativ ci și ca stratagemă, “șiretlic” discursiv în vederea ducerii în eroare sau manipulării interlocutorului. Dacă argumentarea ca și convingere și argumentarea ca persuadare sunt modalități de influențare cu caracter rațional și conștinet, chiar dacă se recurge și la mijloace de ordinul sensibilității, afectivității, manipularea prin limbaj constă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Declarându-se pentru fundamentarea științifică a articolului de presă, Eminescu afirmă: "E adevărat că sofismele sunt atât de dese în gazete încât nu merită cineva să le releveze erorile, parte intenționate, parte neintenționate câte obvin în ele. Un cod al șiretlicului gazetăresc, al apucăturilor sofistice a acestei bresle de negustori de vorbe, scris popular pentru înțelegerea fiecărui om ar merita într-adevăr acel nume pe care călugării-l dădeau în evul mediu logicii lui Aristotel: medicamentum mentis"305. Tonul vehement vizează
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
unuia singur, lăsând să degenereze cele mai nobile facultăți ale lor, patimele bune și inteligența; precum demagogia are acelaș fatal efect prin indiferentismul care-l inspiră naturilor deschise și mari, văzând în față-le biruința constantă a mediocrității și a șiretlicului"339. Independența de gândire a jurnalistului este sensibilă în afirmațiile vizând lipsa unor granițe ferme între conservatorism și liberalism, la nivelul concepțiilor politice. Redactor la principala publicație a partidului conservator, Eminescu nu ezită să spună despre sine că este liberal
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
prefăcându-se că nu înțelegea ceea ce spuseseră, s-a așezat pe o bancă. Atunci, un bărbat și o femeie, privind unul la celălalt și râzând de naivitatea sa, i-au oferit pâine, ouă și lapte. Văzând, așadar, că printr-un șiretlic atât de util putea rezolva trebuințele sale și ale fraților săi, folosind acest sistem la douăsprezece case, a cerșit atât de mult, încât le-a ajuns pentru șapte frați. Reluându-și călătoria, au ajuns într-un sat în sfânta zi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Pacifico care a meritat să vadă în trupul preafericitului om Francisc, pe când acesta mai trăia încă în trup, acele stigmate minunate pentru întreaga lume. El este acel Pacifico care a reușit să-i atingă rana din coastă, cu un pios șiretlic, dar cu o foarte mare evlavie. 3. Acesta este acel Pacifico care, pe când era încă în robia deșertăciunilor, a văzut ieșind din gura preasfântului părinte, în timp ce predica, două săbii încrucișate în formă de cruce. Înspăimântat de această faptă minunată, s-
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Trebuia neapărat să înfigem în balenă o lance sau să ne resemnăm a o pierde. Dar era cu neputință să aducem ambarcațiunea lîngă flancul balenei, căci prea alerga repede și cu furie. Ce ne ramînea de făcut? Dintre numeroasele stratageme șiretlicuri, scamatorii și alte asemenea rafinamente admirabile, la care e silit să recurgă adesea vînătorul experimentat, nici una nu se compară cu manevra subtilă denumită „aruncarea lăncii“. Exercițiile cu floreta sau cu spada sînt un fleac pe lîngă ea. Nu e folosită
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
izgoniți până departe și lipsiți de ocrotirea sa). Oamenii s-au împărțit, trecând unii deoparte, alții de cealaltă parte, și dându-și fiecare în vileag felul alegerii. Atunci le-a dezvăluit și omul acela minunat gândul ascuns de el în spatele șiretlicului, unora punându-le în lumină lașitatea și egoismul, altora - în schimb aducându-le foarte mare laudă pentru statornicia lor înaintea lui Dumnezeu; după care, pe cei dintâi - de vreme ce fuseseră în stare să-și trădeze Dumnezeul - nu i-a mai socotit
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
-șef. Dar, cu o clipă înainte de a merge la zid, copilul a alergat la ofițer și l-a rugat stăruitor: „Îmi dați voie să mă duc să-i înapoiez mamei ceasul? Locuiește la doi pași, lângă fântână. Mă întorc, jur!” Șiretlicul acela copilăresc a înmuiat până și inimile sălbatice ale soldățimii. Au izbucnit în râs, șmecheria părea prea naivă. Ofițerul, râzând în hohote, a rostit: „Du-te, fugi! Salvează-te, derbedeu mic!” Și continuau să râdă încărcându-și puștile. Deodată, vocile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]