618 matches
-
aceea care se ridica spre cer ca o smirnă, o umplea de un fel de tristețe bună, era hotărâtă să reziste până ce el o să se întoarcă, până vor pleca împreună, undeva în lume, "numai noi doi", spunea tatăl ei cu șiroaie de lacrimi pe față, a lăsat vioara acolo, la directoarea Casei de Copii, garanție că se va întoarce, dar nu s-a mai întors niciodată, la șapte ani Zinzin a primit vioara tatălui ei și nu s-a mai despărțit
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
stau îngrozite cu mâinile la gură, clipa s-a dilatat, ea aleargă spre tatăl ei, acesta răcnește ca o fiară, răcnește cu ochii ieșiți din orbite: "mișeilooo-oorrr", un zgomot asurzitor, siluetele bărbaților se frâng, se schimonosesc, din corpurile lor țâșnesc șiroaie de sânge, din colbul uliței se ridică un nor de praf, praful acoperă chipul de ceară, femeia aleargă, aleargă, cu toate acestea nu poate înainta, picioarele i s-au înfipt în pământ, în jur se așterne o tăcere de mormânt
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
incendiu, atunci întorcea spatele acelor lanuri, era semnul că în curând va veni toamna, zilele reci inundate într-o lumină diafană, în sală se aud doar sunetele pianului, ca o orchestră, Sandei își odihnește durerea, pe chipul lui Zinzin curg șiroaie de lacrimi, stă dreaptă, frumoasă ca o nomadă, strângându-și vioara la piept... Se uită la Alex, privirea i se întunecă, se vede alergând pe străzile Parisului, după întâlnirea din toamna trecută, a chemat-o la Paris, împreună cu orchestra, voia
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lui cafenie, de la costumul gri-fer (adică, fost gri-fer!), peste fruntea încinsă și sudoarea lăsă pe stofă o pastă, ca de sânge învechit. Probabil, pe față, oi fi fiind tot atât de mânjit, ca și Babița! cugetă el, înainte de a lua seama la șiroaiele fluide, care pâlpâiau din nasul și din buzele acestuia, înnodându-i-se sub bărbia enormă. Apoi, făcu un salt, trecând culmea de dărâmături de tot felul și tropăi printr-o sală imensă, salon de dans al exterminatei aristocrații locale, ulterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tăcută, cu răsuflarea tăiată, ca străinul să facă o mișcare. Nishino, gata-gata să-l atace din nou împreună cu ceilalți huligani, îl privea stupefiat. — O, non, non. Gaston și-a luat mâna de pe față. Lacrimi mari ca niște mărgăritare îi curgeau șiroaie. — O, non, non. Nu se poate... Toată lumea tăcea... — De ce mă loviți? Se spune că vacile varsă lacrimi când sunt biciuite pe nedrept de către stăpân. Și pe chipul de cal al lui Gaston se citea aceeași tristețe neagră. Ia te uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
parte a corpului. Îl lovea la nimereală. — Tu... — Mă doare! Mă doare! — Nu știi cât m-am zbătut și cât am suferit pentru ziua asta. — Mă doare! Endō dădea în Gaston și cu mâinile, și cu picioarele. Îi curgeau lacrimile șiroaie. Cât am suferit în așteptarea acestei zile. În final obosi și se rezemă de zid, tremurând tot. Când ai scos gloanțele? Gaston nu i-a răspuns. — Te-am întrebat când ai scos gloanțele. — Adineauri. — Când adineauri? — În mașină... în timp ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
auzul vocii ei, și mi s-a accelerat pulsul. Nu era o voce care să mă făcă să mi-o imaginez goală și să-mi doresc să mă masturbez. Simțeam dorința sexuală doar imaginându-mi cum aș Îngenunchia cu lacrimile șiroaie În fața ei, Într-o postură de totală supunere. Bineînțeles, ea Înțelegea ce se petrecea cu mine chiar dacă se afla la celălalt capăt al firului, dincolo de un ocean Întreg. Mi-a venit În minte ce-mi povestise bărbatul și am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ăsta ajungi grefier sau, mai rău, arhivar la tribunalul orășenesc. Valea, am spus! Scările prefecturii, un resort din beton armat. Ieremia cobora câte trei trepte deodată, avea privirea încețoșată, maxilarul parcă fixat în șuruburi, sângele îi fierbea în obraji, un șiroi de lacrimi reci își căuta vad în colțurile mustății, ridurile tăiau gândurile felii, tâmplele încorsetau bătăile inimii, îi tremurau mâinile, picioarele îi erau parcă pline de plumb. Între etaje s-a ciocnit cu o secretară, dosarele au așternut pe trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
grajd. Cei doi cai stăteau unul lângă celălalt, era liniște. Se apropie de cel tânăr, luând peria în mână să-l curețe, poate chiar de păcate. -Luminosule, ai fost rău azi, m-am supărat pe tine, și lacrimile îi porniră șiroaie. Cât team iubit Luminosule... și tu să lovești pe unchiul meu! ... de ce ai făcut Luminosule? nici nu mai pot să-ți spun astfel... nu mai ești luminos... acum ești doar un cal obișnuit, pe care trebuie să-l iubim, dar
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
și i-am aruncat cât colo. Apoi m-am întins pe pat așa cum eram. M-am cufundat într-o groapă de bitum și m-am trezit dimineața confuz, obosit deja. Am intrat sub duș. Italia aștepta un copil, apa curgea șiroaie, mi se prelingea pe piele și Italia aștepta un copil. Ce vom face acum? Eram gol în baia casei pe care o împărțeam cu soția mea, îmi săpuneam ciuful de păr pubian. Trebuia să mă gândesc în tihnă, dar alergam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
citind, sub jetul plăcut de apa caldă pe care o lăsa să curgă la interval de câteva minute ca să mai împrospăteze apa din cadă. Nu-i păsa că mâinile i se încrețiseră, că pe frunte începuseră să i se scurgă șiroaie de transpirație sau că era de-a dreptul iresponsabilă față de mediului înconjurător. Ce mai contau toate astea când putea să stea întinsă acolo în prima zi din Anul Nou, după o noapte lungă și minunată, în care a băut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
venit pe lume, ai o tristețe Întipărită pe figură, ții minte ce moacă aveai când te-ai nenorocit? Gicu Știe unde bate Sandu, așa că Îi sticlesc ochii de bucurie Și intră imediat În horă. Oho, curgeau apele de pe el În Șiroaie recei, iar popa zicea că bărbatul Și femeia să fie Împreună Și la bine Și la rău. Mireasa, săraca, făcea fețe-fețe, credea că-i leșină mirele, noroc că trecuseră deja pe la starea civilă, deci se putea numi Și văduvă la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
aprindeau din ce în ce mai târziu, străluciră pe neașteptate. Lampa înaltă, așezată în spatele celor doi care se plimbau, l-a luminat deodată pe cel din față: râdea fără zgomot, cu ochii închiși. Pe obrazul lui albicios, destins de o ilaritate mută, sudoarea curgea șiroaie. Au trecut. ― E un nebun, spune Grand. Rieux, care tocmai îl luase de braț pentru ca să-l facă să meargă mai repede, simțea că funcționarul tremura de enervare. ― Curând nu vor mai fi decât nebuni între zidurile noastre, spune Rieux. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
încercat să zâmbească. Mântuirea omului e un cuvânt prea mare pentru mine. Nu merg atât de departe. Ceea ce mă interesează, este sănătatea lui înainte de toate. Paneloux șovăia. Doctore, spune el. Dar s-a oprit. Pe fruntea lui, începuseră să curgă șiroaie de sudoare. A murmurat: "la revedere" și ochii săi străluceau când s-a ridicat. Era gata să plece când Rieux, care căzuse pe gânduri, s-a ridicat și a făcut un pas spre el. \ Încă o dată, iertați-mă, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
această privire, Tarrou zâmbea, cu un mare efort. ÎNTR-O VREME S-AU AUZIT PAȘI GRĂBIȚI PE STRADĂ. PĂREAU SĂ FUGĂ DINAINTEA UNUI BUBUIT ÎNDEPĂRTAT CARE SE APROPIA ÎNCETUL CU ÎNCETUL ȘI CARE A SFÂRȘIT PRIN A UMPLE STRADA CU ȘIROAIELE LUI: PLOAIA REÎNCEPEA, AMESTECATĂ CURÂND CU O GRINDINĂ CARE SE IZBEA DE TROTUARE. MARILE DRAPERII S-AU VĂLURIT ÎNAINTEA FERESTREI, ÎN UMBRA ODĂII, RIEUX, UN MOMENT DISTRAT DE ZGOMOTUL PLOII, ÎL CONTEMPLA DIN NOU PE TARROU, LUMINAT DE O LAMPĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
am prăbușit deprimată și înlăcrimată în fața televizorului. Nici măcar Access Hollywood n-a putut să-mi ridice moralul. Machiajul sofisticat „ochi încețoșați“ pe care mi-l făcusem special pentru ziua lui Zach a început să mi se scurgă pe obraji odată cu șiroaiele de lacrimi. Ajunsesem în punctul în care puțin îmi păsa de cât de mult eyeliner Bobbi Brown (este cel mai potrivit pentru ochii încețoșați, îl recomand din toată inima) am irosit, când m-a sunat Charlie. N-aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Nu mă crede ? N-am greșit niciodată, spun, încercând dar fără să reușesc să-mi mențin calmul din voce. Niciodată. Nici una ! Sunt un avocat bun. Sunt un avocat bun. Spre maxima mea iritare, îmi dau seama că lacrimile îmi curg șiroaie pe obraji. Sunt o persoană de încredere ! O știi foarte bine, Guy. Urmează o tăcere încordată. Între noi există cuvintele nerostite. Ca o condamnare. Am făcut o greșeală. — Guy, nu știu cum de n-am văzut documentația de la Glazerbrooks. Încep să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Înfășurate două lanțuri; le azvârle În aer, le lasă să cadă peste umeri, pe spate; fiarele sunt netede, pielea se Învinețește, se brăzdează, dar rezistă, e nevoie de treizeci, de cincizeci de lovituri ca să apară prima urmă de sânge, un șiroi care se Împrăștie În firicele fascinante. Teatru al suferinței, joc milenar al pătimirii. Flagelarea devine mai viguroasă, e Însoțită de o răsuflare zgomotoasă pe care mulțimea o imită, loviturile se repetă, povestitorul ridică vocea ca să acopere ecoul sacadat. Atunci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
păstra mult mai răcoros pe când cel din jurul sudurii putea oricând să se supraîncălzească în mod periculos. De fapt nu era de vină sudura cu laser. Aceasta producea o rază relativ slabă. Dar acolo unde metalele se topiseră și scurseră în șiroaie incandescente, formând chiar o masă închegată deja, căldura era generată prin efect conductor. Cei doi bărbați munceau din greu, cu cămășile desfăcute pe pieptul asudat. Nu departe, Ripley se aplecă în fața unui perete și deschise un panou protector cu ajutorul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
copacilor acoperite de ciori. Găurile negre ale cerului stâlcind lumina și înghesuind tăcerea între croncănituri, încât și curentul electric din cablurile țesute pe tavanul străzilor se sufoca sub mulțimea lor, zidurile blocurilor erau mânjite de lacrimi murdare, coaja copacilor de șiroaiele de lumină ale norilor mânjiți de sânge bolnav, în canalizări bolboroseau șuvoaie de iarnă zoioasă. Cu sunetele din orga copilăriei, râsete, foșnet păstrat în moleculele înghețate, nostalgia zilelor de vară din atomii de gheață, notele școlare puse la păstrare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sute de metri, tot fără nici un rezultat. Acum trecuseră pe versantul drept continuând cercetarea. Mergeau la distanță unul de altul, atât cât să se vadă între ei, scotocind fiecare locșor din pădure. Vasilică transpira abundent. De sub chipiu i se scurgeau șiroaie de sudoare pe care și le ștergea din când în când cu o batistă cadrilată pe care o scotea dintr-unul din buzunarele uniformei sale fermecate. Ce faci agent, strigă Toma spre Vasilică, ai obosit deja? Puțintel, domnule, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În tot acest timp îl chema fără încetare pe nume, rostind cuvinte de alint. Spera să dea de trupul micuțului și căutarea lui să ajungă la bun sfârșit. Ploaia măruntă continua să cadă fără încetare. Era deja ud până la piele, șiroaie de apă i se scurgeau pe spinare. Ceața se întinsese deja ca un covor subțire peste tot în jur. Îi era tot mai greu să vadă pe unde calcă. Apoi, din direcție opusă celei în care se deplasa auzi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că toată grămada aceea de roci se afla într-un echilibru extrem de fragil. Nu mai îndrăznea să facă nici o mișcare, de teamă să nu determine alunecarea acestora. După cum arăta peisajul, avea senzația asemenea fenomene se produseseră în trecutul imediat. Vedea șiroaie de pietriș fin, deschis la culoare, care se prelinseseră peste stratul de nisip negru din fața sa. Totul era de o frumusețe sălbatică și, dacă ceea ce i se întâmpla n-ar fi fost atât de straniu, s-ar fi oprit în loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
caldă Încă, același zâmbet pe buze. I-am luat mâna, i-am mângâiat-o și parcă am simțit o strângere ușoară, mi se părea că atunci Își dă sufletul, oare mă așteptase pe mine? În acea clipă, lacrimile Îmi curgeau șiroaie, am mângâiat-o pe frunte și fără să vreau, am Întrebat-o Încet, parcă să nu o trezesc, În șoapte Înnăbușite de lacrimi și de durere: ”ce-o să fac eu fără tine”? Doamne, cât am iubit-o! Am rămas În
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
până să închidă directorul ușa, am auzit-o vorbind: Mama? Sunt Elena... am intrat într-o poveste urâtă și trebuie să vii până aici... La cruce Iarna părea să și piardă din puteri. De printre copaci se adunau apele-n șiroaie, tăind zăpada groasă în fâșii de parcă natura ar fi avut de gând să deseneze ceva anume. Priveam Mureșul cum își duce povestea spre aval și-mi aminteam de mine când mă rătăcisem prin pădurile dese de munte. Ajunsesem lângă o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]