794 matches
-
este intensificat de contribuția materialelor morenice (blocuri uriașe, bolovani, pietrișuri de diferite dimensiuni), care se află incorporate pe marginile și la fundul ghețarului. Prin intermediul acestora, ghețarul scrijelează pereții și patul văii. Această eroziune brută este dublată de un proces de șlefuire, determinat de gheață curată sau amestecată cu particule fine de rocă, având o granulometrie asemănătoare nisipului și care constituie „făina de ghețar”. Ghețarul desfășoară o puternice eroziune laterala, cât și o eroziune în sens longitudinal. Roca versanților, afectată de îngheț
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
ca suprafață. La partea superioară, în dreptul pragurilor se dezvolta crăpături în masa ghețarului, denumite crevase. Rocile vălurite, cunoscute și sub denumirea de spinări de berbeci ("roches moutonnées" în franceză) apar sub forma unor ondulări pe pragurile glaciare. Ele se datoresc șlefuirilor și striațiunilor adânci trasate de ghețarul încărcat cu materiale morenice, dure, în timpul curgerii. Ghețarii smulg, în timpul înaintării lor, cantități mari de materiale, din pereții și fundul circurilor și văilor glaciare, pe care le transportă în interiorul masei lor. Ei transportă, de
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
rubin din Thailanda, un rubin din Burma va avea o dispersie optică, internă clară. Atunci când pietrele prețioase sunt sub formă brută, gemologul le analizează structura externă, elementele minerale și de bază ale pietrei, culoarea naturală și cea obținută în urmă șlefuirii. Inițial, piatra este identificată în funcție de culoare, indice de refracție, caracter optic, greutate, precum și în urma examinării caracteristicilor interne sub amplificare.
Gemologie () [Corola-website/Science/323333_a_324662]
-
limba franceză și limba română - limbi în care citea și scria curent. A reluat vechi proiecte (piese de teatru), precum "Ghighi", și a adăugat altele inspirate din viața țărănească: "Traiul", "Osânda". A citit multe cărți românești, urmărind, îndeosebi, îmbogățirea vocabularului, șlefuirea limbii literare. A început să scrie un caiet de "Schițe", între care unele au anticipat eroi și episoade din proza matură. Multe subiecte au fost dezvoltate, la început, în cadrul nuvelisticii. Datările ating limita 28 aprilie 1909. A scris povestirea "Codrea
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Maupassant, cu importante contaminări naturaliste în ceea ce privește predilecția pentru patologic, monstruos, macabru, mai ales în nuvele și povestiri, se fundamentează - după exprimarea proprie - pe „viziunea cea mai complexă, mai pătrunzătoare, mai adâncă decât realitatea însăși”. Proza sa scurtă se caracterizează prin șlefuirea și concizia expresiei alese, cu deosebită siguranță, restrânsă la elementele esențiale, dând impresia simplității până la prozaism și banalitate în reprezentarea obiectiv-neutră, uneori cu accente ironice, satirice ori sarcastice, a mediului mic-burghez ori a celui funcționăresc parizian, a nobilimii mărunte ori
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
69), Despre viață (de la 170 254). Întârzierea cu care se produsese tipărirea aforismelor a fost datorată exclusiv sculptorului Însuși. Brâncuși „susținea, potrivit unei credințe mai vechi, că orice idee, odată scrisă, Își pierde caracterul oral, viu, de circulație permanentă și șlefuire continuă, devine un lucru Închis , mort, În zidul de cărți, din bibliotecă”. Cum multe dintre aforisme - adevărate pilde de viață și cugetare - erau rostite de Brâncuși În diferite ocazii pariziene; și cum capitala Franței devenise centrul cultural al Europei Încă
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
Silicea se incălzește până se topește, la circa 1100 °C, modelată, apoi răcită rapid. Alte ingrediente importante sunt calcarul și soda. Se adaugă borax pentru a-i mări rezistența la caldură. Oxidul de plumb îi mărește strălucirea și calitatea la șlefuire. Sticla laminată se produce prin introducerea unui strat de plastic între 2 straturi de sticlă. Astfel, sticla nu sare în bucățele când e spartă. Se spune despre sticlă că atunci când se sparge, spărtura are o formă de scoică, aceasta fiind
Mineral () [Corola-website/Science/304616_a_305945]
-
topire fiind 2.050 °C. Duritatea mineralului face ca să poată fi utilizat ca material abraziv (șmirgel) la producerea sculelor, materialelor de construcții (beton, ceramică) sau piese care sunt expuse la procese extreme de oxidație. Din corindon s-au obținut prin șlefuire și pietre prețioase. Prin impuritățile din cristal, ce determină variațiile de culoare ale oxidului de aluminiu (incolor). Această gamă variată de culori de la renumita bijuterie (Verneuil), sau pietrele prețioase roșii ce conțin crom rubinul, de asemenea variantele albastre (cu impurități
Corindon () [Corola-website/Science/304004_a_305333]
-
de la renumita bijuterie (Verneuil), sau pietrele prețioase roșii ce conțin crom rubinul, de asemenea variantele albastre (cu impurități de fier, titan, vanadiu) numite safire. Vanadiul în special produce prin reflecția luminii, fenomenul de Asterismus (stea cu șase vârfuri). Forme de șlefuire speciale ca Cabochon sau Mugel când nu se creează prin șlefuire fațete distincte cristalului.
Corindon () [Corola-website/Science/304004_a_305333]
-
rubinul, de asemenea variantele albastre (cu impurități de fier, titan, vanadiu) numite safire. Vanadiul în special produce prin reflecția luminii, fenomenul de Asterismus (stea cu șase vârfuri). Forme de șlefuire speciale ca Cabochon sau Mugel când nu se creează prin șlefuire fațete distincte cristalului.
Corindon () [Corola-website/Science/304004_a_305333]
-
cu detaliile procedeului de fabricație; totuși, unele diamante sintetice (formate prin HPHT sau CVD) au proprietățile ca duritatea, conductivitatea termică sau mobilitatea electronilor superioare chiar față de unele diamante naturale. Diamantele sintetice sunt utilizate pe larg ca abrazivi, la tăierea și șlefuirea uneltelor și în radiatoarele electrice. Aplicațiile electronice ale diamantelor sintetice, printre care se numără comutatoarele de la centralele electrice, tranzistozii unipolari și LED-urile, sunt în dezvoltare. Detectoarele cu diamante sintetice de lumină ultravioletă (UV) sau de particule cu energie mare
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
diamant. Produsul de reacție este bogat în grafit și alte forme ale carbonului. Fierberea sa în acid azotic (o zi la 250 °C), duce la dizolvarea acestor substanțe. Pulberea de nanodiamante recuperată este utilizată în principal în diferitele tehnici de șlefuire. China, Rusia și Belarus sunt principalii producători. Cantități disponibile la nivel industrial au apărut pe piață la începutul anilor 2000. În mod tradițional, absența defectelor cristalelor este considerată a fi cea mai importantă calitate a diamantului. Puritatea și perfecțiunea cristalină
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
în mod dramatic diferite de cele din paleoliticul timpuriu. Aproximativ după anul 28.000 î.Hr. se observă o creștere rapidă a numărului culturilor arheologice, timp în care uneltele din piatră din nordul Japoniei sunt fabricate folosind o nouă tehnică de șlefuire, bazată pe folosirea uneltelor ascuțite, asemănătoare celor folosite de către oamenii din Eurasia în paleolitic. Însă mici diferențe există în tehnica de prelucrare a acestora, semnificația acestor diferențe fiind interpretată diferit de către oamenii de știință, rezultând păreri contrare referitoare la relațiile
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
chihlimbarul. Nestematele, care deja pe atunci aveau o valoare considerabilă, erau frecvent imitate, ca de exemplu agatul (prin ardere sau colorare), și vândute ca pietre prețioase veritabile. În Antichitate și Evul Mediu pietrele prețioase erau șlefuite numai în forme rotunde. Șlefuirea cu fațete apare abia după perioada Marilor descoperiri geografice (1492). Diamantele sintetice pot fi produse în laborator supunând carbonul unor presiuni și temperaturi foate înalte. Poate fi folosit aproape orice material bogat în carbon, inclusiv zahărul și alunele. Primele diamante
Piatră prețioasă () [Corola-website/Science/308425_a_309754]
-
tăiate cu fundul plat și partea superioară rotunjită (în caboșon) și șlefuite de polizor. Majoritatea pietrelor transparente sunt tăiate cu un ferăstrău șlefuite pentru a crea multe "fațete" care exploatează cel mai bine lumina și culoarea pietrei. Cele mai cunoscute șlefuiri sunt "picătură", "pas", "briliant" și "trandafir". Fiind cel mai dur material natural cunoscut, diamantul se folosește și în industrie pentru unelte de tăiat (burghie, ferăstraie, strunguri) și ca abraziv. Unele diamante sintetice sunt foarte dure; fiind și buni conductori termici
Piatră prețioasă () [Corola-website/Science/308425_a_309754]
-
vedere al calității, sunt categorisite după diferite criterii. Un criteriu frecvent de stabilire a calității unei pietre prețioase este: Astfel, valoarea diamantului este stabilită după: greutate care este măsurată în carate (1 carat = 0,2 g), puritate, culoare, modul de șlefuire a fațetelor. La unele minerale apar incluziuni străine (impurități) în masa cristalului, care determină creșterea valorii. Nestematele sunt tratate frecvent termic, sau radioactiv, pentru a le îmbunătăți calitățile optice. De exemplu, după un tratament termic, culoarea ametistului (o varietate de
Piatră prețioasă () [Corola-website/Science/308425_a_309754]
-
sunt: diamantul, rubinul, safirul și smaraldul. La modă este, de obicei, piatra prețioasă șlefuită cu fațete asemănătoare cristalului, prin care se dă o formă estetică și se accentuează, luciul și efectul de reflectare a luminii. Cel mai reprezentativ exemplu fiind șlefuirea diamantului cu fațete multiple de tipul briliantului. Pietrele prețioase șlefuite sunt numite în vorbirea curentă „giuvaeruri”. Pe lângă proprietățile folosite pentru clasificare, care au fost deja amintite, ca transparență, puritate și culoare, mai există unele criterii care se iau în considerare
Piatră prețioasă () [Corola-website/Science/308425_a_309754]
-
la data de 3 August 1869. Rulmenții erau apoi potriviți pe bicicletă câștigătoare, pe care pedala James Mooreila prima cursă de ciclism din lume,aris-Rouen, în Noveiembrie 869. În 1883, Friedrich Fischer, fondator al FAG, a dezvoltat o abordare pentru șlefuirea și buchisirea bilelor de dimensiuni egale și rotunjime exactă, prin intermediul unei mașini suitabile și a format fundația pentru creerea unei industrii independente de rulmenți. Designul modern, ce se aliniază de la sine, de rulmenți cu bilaieste atribuit luiven Wingquist ofdinKF bafabricant
Rulment () [Corola-website/Science/304837_a_306166]
-
că în Aruncuta au fost identificate lame de silex, unele ustensile folosite la confecționarea vaselor sau la vânarea animalelor, pledează pentru practicarea de către membrii comunității a unor îndeletniciri complementare păstoritului, ca cele de olar, vânător, prelucrarea pietrii prin cioplire sau șlefuire. Aceasta preocupare a eneoliticilor, de a confecționa topoare din piatră, șlefuite și perforate, este relevata și de faptul că pe teritoriul satului Aruncuta, pe dealul ce desparte această localitate de satul Soporu de Câmpie, s-a găsit un topor-pană, șlefuit
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
ca și de direcția luminii polarizate. "Dicroismul" (descoperit de Peter Debye în 1939) este o formă aparte a fenomenului de pleocroism, care de manifestă prin prezentarea exactă a două culori diferite. Acest fenomen este important la examinarea pietrelor prețioase, în vederea șlefuirii lor. Exemple de minerale la care se observă "pleocroism":
Pleocroism () [Corola-website/Science/307951_a_309280]
-
faraonii dinastiilor a III-a și a IV-a au fost aceia care au început construirea de piramide imense, mausolee regale, zidite din blocuri mari de piatră, la care au trudit, muncind pe o arșiță necruțătoare, la tăierea pietrei, la șlefuirea acesteia, apoi la transporturi și la construcția acestor edificii, sute de mii de oameni. Prima piramidă este aceea a regelui Djoser de la Saqqara ; piramidă în trepte care are 60 metri înălțime. Cea mai mare dintre piramide este piramida regelui Kheops
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
în mod dramatic diferite de cele din paleoliticul timpuriu. Aproximativ după anul 28.000 î.e.n., se observă o creștere rapidă a numărului culturilor arheologice, timp în care uneltele din piatră din nordul Japoniei sunt fabricate folosind o nouă tehnică de șlefuire, bazată pe folosirea uneltelor ascuțite, asemănătoare celor folosite de către oamenii din Eurasia, în paleolitic. Însă mici diferențe există în tehnica de prelucrare a acestora, semnificația acestor diferențe fiind interpretată diferit de către oamenii de știință, rezultând păreri contrare referitoare la relațiile
Japonia antică () [Corola-website/Science/312620_a_313949]
-
în piatră au preluat ștafeta și le-au modelat cu unelte din bronz, dălți și percutoare de piatră dură. Extrem de riguroși, aceștia au ajustat perfect blocurile, dând astfel o mare soliditate zidurilor care au rezistat cutremurelor de pământ. Au obținut șlefuirea finală frecând blocul cu nisip. Această finisare a fost rezervată celor mai importante edificii din Machu Picchu, cum ar fi templele sau observatorul astronomic. Pentru a așeza materialele la locul potrivit, zidarii au folosit platforme de pământ pe care le-
Machu Picchu () [Corola-website/Science/298689_a_300018]
-
al II-lea, este sculptată, împreună cu postamentul, dintr-un singur bloc de marmură, cu latura de 66 cm, iar dacă ar fi desfășurat, șarpele ar avea 4,76 m lungime. Tehnica de lucru folosită a fost cea de cioplire și șlefuire. Șarpele este reprezentat încolăcit, având bot de miel, păr și urechi omenești și coadă de leu. Prezența statuetei șarpelui Glykon în tezaurul descoperit în vechea cetate Tomis atestă răspândircea cultului și în cetățile grecești din Dobrogea. Statueta a fost expusă
Glykon () [Corola-website/Science/306346_a_307675]
-
lipsită de grăsimi. Poate fi consumată în stare proaspătă, congelată, afumată (batog), semiconserve și conserve. Din ficat (cca. 13,2% din greutatea corpului) se extrage un ulei (untura de pește), foarte bogat în vitamina A. Pielea poate fi utilizată în șlefuirea metalelor sau tăbăcită la confecționare diferitelor obiecte de marochinarie. Anual se pescuiesc în apele marine aproape 15 000 tone. În Marea Neagră, capturile raportate de câine de mare au scăzut în ultimii 20 de ani, cu peste 70%.
Câine de mare () [Corola-website/Science/334646_a_335975]